Ieri dimineață, când ne-am trezit È™i – implicit – am observat că nu mai dormim, ne uitam noi aÈ™a, romantici, pe fereastră (era frumos, cald, senin È™i soare. “soare” e un lucru extrem de rar pe la noi) È™i ne-am zis, vorba lu’ Exarhu, hai să mergem să ne luăm un televizor, ceva.
Zis (cu uÈ™urință) È™i făcut (cu maximă lene), ne ducem noi la Molus (adică la molul numit Polus, ergo Molus), ne despărÈ›im, cum facem de fiecare dată când mergem acolo, spre o mai perfectă armonie în familie È™i ca să evităm discuÈ›iile tensionate È™i inutile legate È™i plecăm fiecare spre cumpărăturile lui. Eu, împreună cu Antonescu (monument de răbdare È™i stoicism în materie de shopping) o luăm la pas, lejer, în căutare tv-ului perfect. ÃŽncepem, firesc, c-o pauză de cafea la care ne-am întâlnit cu Groparianu‘ È™i cu Greuceanu (săracii, ăștia doi taaaaare mai aveau nevoie de cafea în dimineaÈ›a aia, of of), după care ajungem (prin eliminarea celorlalte magazine) la Media Galaxy. DiscuÈ›ii, chestii, aÈ™a se face că tv-ul pe care vreau să-l iau e ultimul, deci mi-l dă jos din raft un nene de-acolo È™i începe să-l împacheteze. Eu, credul (în prostia mea, fireÈ™te) mă gândesc că o fi È™tiind el ce face È™i plec la casă. Omul vine, aduce ză TV, facem garanÈ›ia, plecăm.
Ajungem acasă, despachetăm, ne prindem că lipseÈ™te un È™urub. AcelaÈ™i È™urub pe care nenea de mai sus îl scăpase la împachetare, iar eu (în prostia mea, fireÈ™te) mi-am imaginat, naiv, că-l va lua de pe jos È™i-l va pune în cutie. Ei bine… nu, nu-l luase. După care, însă, îî iert instant când mă prind că oamenii sunt ATÂT de simpatici, încât mi-au pus baterii pentru telecomandă, ceea ce mi s-a părut un gest de maximă generozitate È™i atenÈ›ie din partea lor.
Evident, telecomanda n-o puseseră. După exact 4 telefoane date la ei (au fost foarte amabili, mi-au zis că dacă mă duc înapoi până la mama naibii, la Molus, de unde tocmai venisem, ei îmi dau imediat È™urubu’ lipsă È™i telecomanda) au receptat cu aplomb sugestia pe care le-am făcut-o (în prostia mea, fireÈ™te) de a mi le trimite cu taxiul. Mi le-au trimis, taxiul l-am plătit eu, dus-întors, pentru că nu le puteau trimite pur È™i simplu prin taximetrist, a fost nevoie să se mai È™i plimbe un băiet de-acolo până în centru’ urbei È™i înapoi. Molus e, practic, în afara Clujului.
________________________
È™tiu, întâmplarea asta nu e nici prea faină, nici prea interesantă, nici vreo raritate. da’ aveam chef de poveÈ™ti È™i Raluca doarme, aÈ™a că….


