O leapșă, nu în sensul ei clasic, venită de la Alex Mihăileanu, despre atârnătorii de la conferințele de presă, sau Ghițus Pișcotarus, cum le zice el.
Nu mai practic de mulÈ›i ani meseria de reporter. Dar îmi aduc aminte cu precizie că pe vremea când băteam conferinÈ›ele de presă din BucureÈ™ti (pe eveniment, iniÈ›ial, apoi pe cultură È™i o scurtă perioadă pe economic) erau 2-3 personaje clasice (unul dintre ei cred, aproape cu convingere, că era Emerald Bâscovicescu, personaj descris de Iulian Comanescu; dacă nu era acelaÈ™i, sigur i s-ar fi potrivit de minune denumirea) care nu lipseau de la absolut nici o conferință, indiferent pe ce temă era. Pe vremea aia, cadourile pentru ziariÈ™ti se lăsau pe scaun È™i nu erau îmbulzeli – mărturisesc că n-am văzut niciodata ceva asemănător cu ce a filmat Alex.
Ei, atârnătorii de pe vremea mea nu erau aÈ™a profesioniÈ™ti ca cei de azi, aÈ™a că tot ce reuÈ™eau era să-È™i umple buzunarele cu sanviÈ™uri sau fursecuri sau ce era pe-acolo. ZiariÈ™tii se uitau la ei, se amuzau, PR-ii se uitau la ei È™i se amuzau… La un moment dat, am aflat că Bâscovicescu meu nu lucra la nici un ziar (avea legitimaÈ›ie de Ministerul Culturii, de aia zic că s-ar putea să fie acelaÈ™i cu al lui Iulian; È™i era genial să vezi cum intra, de exemplu, la o conferință de presă făcută de Arctic È™i spunea nonÈ™alant că lucrează la ziarul Ministerului).
Cred că specimenele astea de paria, de genul Bâscovicescu sau GhiÈ›us PiÈ™cotarus, ar trebui excluse, cumva, de la evenimente. Ar trebui ca ziariÈ™tii să-i demaÈ™te public, să colaboreze cu PR-ii… E păcat să lase imaginea negativă să se întindă asupra lor, doar pentru că niÈ™te fomiÈ™ti profită de faptul că absolut oricine poate să se dea ziarist. Mă gândesc că PR-ii de la astfel de evenimente merg seara în oraÈ™ È™i le povestesc prietenilor cum sunt ziariÈ™tii. Și e păcat ca 40-50 de oameni de la o conferință de presă să fie catalogaÈ›i drept GhiÈ›us PiÈ™cotarus din cauza a 2-3 care chiar sunt.
______________________
Blogvertising: Televizor LCD