Când m-am mutat prima oară la casă, după o viață trăită la bloc, m-am surprins deseori privind cerul limpede, ascultând liniștea perfectă și respirând aerul curat, întrebându-mă: băi dudă (așa-mi mai spun eu mie, băi dudă), de ce naiba ai stat tu toată viața la bloc, când uite ce frumos e la țară, de parcă întinerești, în loc să îmbătrânești ?

Ei bine, ieri și azi am aflat răspunsul exact, precis ca un ceas elvețian, la această întrebare

farmer, via shutterstock

Pentru că la țară muncești, nene, nu te joci! Adică nu doar la jobul tău, sau ca freelancer, sau ca ce-oi fi tu acolo, nu-i treaba mea cu ce te ocupi. Pe lângă activitatea zilnică prin care produci lei și alte monede, mai ai încă una, fizică, grea, care de obicei te costă leii pe care-i câștigi cu munca ta de zi cu zi.

E greu, nene. De aia am stat la bloc.

Dar, hei, cine are peste câteva luni roșii, gogoșari, castraveți, salată (comandă specială), ceapă, usturoi, mărar și pătrunjel ? Muhaha!

Pe undeva, e lesne de înÈ›eles de ce-mi place să stau la È›ară. Am trăit toată viaÈ›a la bloc, dar în vacanÈ›e mergeam la bunici – care stăteau la sat. 30 de ani mai târziu, redescopăr lucrurile alea simple È™i faine care, în copilărie, erau legate de vacanÈ›e. Să faci curat prin curte, să ieÈ™i la o tacla cu vecinul. Să ai la îndemână pâine, carne, brânză sau ouă de casă. ÃŽs chestii faine, despre care am mai zis. Și am È™i noroc de vecini faini, ceea ce face experienÈ›a cu atât mai faină.

Și, mai mult de-atât, chiar – lumea a evoluat, viaÈ›a la sat a evoluat È™i ea, iar eu descopăr necontenit chestii noi È™i fascinante.

Spre exemplu, la noi în sat este o benzinărie, că e un sat evoluat. O benzinărie ca toate benzinăriile.

Ca toate benzinăriile, are pompe de benzină și motorină (cu prețuri mai mari decât la oraș, că ne permitem), are rafturi cu uleiuri de motor și de mai știu eu ce. Ca toate benzinăriile, are rafturi cu chestii de ronțăit și frigidere cu apă sau sucuri. Sau cu bere, sau cu energizante

Însă are și ceva diferit.

Pentru că eu, cel puțin, n-am mai văzut asta în nici o benzinărie. Din lume. Da, din toată lumea asta mare!

Dincolo de loialitatea pentru un brand local de bere, pe care  o apreciez, da, alea sunt ouă. Nu-mi dau seama dacă la vânzare sau le pusese cineva să stea la rece, să nu se strice. Dar pe ele scria 1.02, ceea ce sper să fi fost data producției, nu termenul de valabilitate, că nu e bine să mănânci ouă vechi.

Am mai zis că eu am noroc de niște vecini super faini.

Așadar, constatam ieri cu oarece tristețe că s-a topit zăpada. Și a lăsat o mare băltoacă în fața porții mele, din care jumătate a curs în curte și jumătate a rămas acolo. Și nu se ducea, nene, pe calea ei de băltoacă, cum a fost scris să se întâmple băltoacelor! Nu voia și pace.

Mno, È™i ieri am fost dus în sat cu doru’ (nu cu nea Doru, care are barul de pe stradă, ci aÈ™ea, cu doru’, generic). Și când m-am întors, era un vecin în faÈ›a porÈ›ii. Ne-am dat bineÈ›e È™i am vorbit, cum se cuvine, despre vreme. După care a mai venit un vecin. Și au constatat amândoi problema mea cu băltoaca.

Nu e bine, domnu’ Andrei, trebuie să spargeÈ›i gheaÈ›a de dedesupt, altfel nu se duce. AveÈ›i un târnăcop ? Am. ÃŽl aduc, între timp vine È™i-al treilea vecin.

Și-amu imaginați-vă reclama aia cu Dorel. Unul dă cu târnăcopul, ceilalți stau în jurul lui și dau indicații. Nu e bine, mai tare, mai adânc, mai la stânga. Gata, v-ați imaginat ?

Mno, cam așa a fost și la mine.

Doar că vecinii mei, care am mai zis că sunt super faini, nu dădeau indicații. Nu, ei se întreceau în a-mi lua târnăcopul din mână, să-mi arate ei cum să dea. Și dacă-i lăsam, îmi făceau șanțul ăla mult mai bine decât l-am făcut eu. Ba poate că-l și curățau și plantau și floricele sau ceva.

pickaxe via shutterstock

Dar mi-a fost jenă, io ficior în putere È™i ei oameni de peste 70 de ani…

acest articol a fost scris de pe un UTOK i800

de Duiliu Zamfirescu
de Andrei Crivăț

– Domnu’ Andrei, ia staÈ›i aÈ™a!
– Ia ziceÈ›i, nea Nicu, ce-i baiu’ ?
– Domnu’ Andrei, face nevastă-mea zacuscă. Acum coacem ardeii. VreÈ›i 2-3 borcane ?
– Sigur că vreau. Cât costă ?
– A, nu costă, că noi nu vindem, da’ dacă suntem vecini…

Dincolo de mulÈ›imea de avantaje È™i dezavantaje pe care le implică viaÈ›a în afara oraÈ™ului È™i locuitul într-o casă pe pământ (se È™tie de pe vremea dacilor, la bloc viaÈ›a e mai uÈ™oară, la casă tot timpul e ceva de făcut – È™i aÈ™a este!), viaÈ›a la È›ară e cu adevărat faină când ai norocul să dai de vecini faini. Și eu am cam avut.  (se poate È™i să nimereÈ™ti prost, totuÈ™i).

ÃŽn noul meu sat, ziua de gunoi nu mai e joi. E vineri. E mai bine aÈ™a. Vineri am scos tomberonul È™i-am plecat oraÈ™, să vizitez Taverna, unde urma să stau o oră-două. Dar am stat mult mai mult, că mi-a plăcut, È™i-am ajuns acasă noaptea. Tomberonul meu nu mai era. Ei bine, îmi zic, Crivăț, na că È›i l-a furat, trebuie să iei altul. Să te înveÈ›i minte – data viitoare roagă È™i tu un vecin să aibă grijă.

Doar că nu-l furase nimeni. Vecinu’ Mitică a văzut că nu-i maÈ™ina la poartă È™i l-a băgat în curte, să nu mi-l ia cineva. Mi l-a dat a doua zi dimineață. A avut el grijă, fără să-l rog.

Acum câteva zile, brutăria mea de casă, să zicem aÈ™a, Mons Mellis (am scris despre ea pe Prin BraÈ™ov) a lansat un sortiment de plăcintă cu brânză sărată. Am gustat, mi-a plăcut rău de tot, azi mi-am propus o zi de depravare, aÈ™a că m-am dus să-mi iau. N-aveau, am fost foarte trist. Dar s-au apucat să facă È™i m-au chemat după vreo oră – e gata, haideÈ›i s-o luaÈ›i. Mi s-a părut foarte, foarte drăguÈ›.

Și mai sunt o mulțime de astfel de mici chestii. Discuțiile cu vecinii mei sunt atât de faine încât, dacă nu-s prins cu oarece, dacă-i văd pe stradă ies să stau cu ei la povești. Au un umor simplu, dar natural și așa, cumva, plin de vorbe înțelepte. Plus, povestesc tot felul de minuni din istoria recentă a statului. Iar eu stau și-i ascult cu gura căscată și mă gândesc că toată viața mea de adult am stat la bloc. Ani pierduți, pentru mine.

Dar sper să am vreme să recuperez.

summer landscape via shutterstock