Începutul celei de-a 7-a zile, ultima, cum ar veni, ne-a prins la Sighișoara. Nu știu cum naiba se face, dar eu am mai fost în Sighișoara și niciodată nu mi-a plăcut (prea tare). Acum, însă, mi s-a părut de vis. Cel mai probabil pentru că am fost cu atâția oameni extrem de faini (adică practic toți cei din grupul de plimbăreți).

O parte dintre pozele de mai jos sunt făcute de Andra

O să sar peste faptul că înainte de a ne sui în mașini, ne-am pupat și îmbrățișat de mai multe ori, că tot nu ne dădeam plecați nicicum. Ne-am despărțit în două grupuri, iar cel din care am făcut eu parte, condus de Doru și Augustin, a pornit spre Biertan. Unde am vizitat Biserica Fortificata

E frumoasă Biserica Fortificată. O biserică-cetate, cu 3 rânduri de ziduri de apărare, construită prin 1480, cu un altar uimitor. Aici am văzut, pentru prima dată, o “închisoare conjugală”, unde soÈ›ii care se certau erau închiÈ™i până se împăcau – cu o singură farfurie, o singură cană de apă È™i un singur pat. Eu È™tiu cupluri din zilele noastre care ar fi È™i astăzi împreună dacă ar mai exista “instituÈ›ia” asta

Ne-am îndreptat apoi spre Saschiz, să vedem cetatea de-acolo.

Cetatea ca cetatea, dar drumul până (aproape de ea) a fost urcat cu Dusterele conduse de Doru și de Augustin.

Și credeți-mă, în realitate nu e DELOC așa ușor cum pare în poze.

Dacă tot am fost sus pe deal…

… Augustin a profitat de moment ca să-È™i înalÈ›e din nou zmeul. Când văd cât de fericit e omul când se joacă cu zmeul încep să mă gândesc foarte serios să-mi iau È™i eu, cât mai curând. Păi uitaÈ›i-vă un pic la filmul ăsta făcut de Răzvan È™i spuneÈ›i sincer, nu vreÈ›i È™i voi ?

După cetate, Doru ne-a dus la Hanul Cetății. Eu am trecut de zeci de ori pe lângă locul ăsta, fără să știu cât de frumos e. M-am oprit o singură dată să mănânc acolo, și am mâncat ceva omletă, pentru că nu știam ce bucurii gastronomice are doamna Lidia pregătite pentru drumeți

Hanul Cetății e făcut pe locul unui vechi han (de pe la 1800) și păstrează liniile vechii construcții și chiar și o bună parte din materialele de construcție. Dacă ajungeți pe-acolo, vizitați-l musai.

Drumul către București a fost foarte, foarte lung. Pur și simplu ne-am lăsat pe mâinile celor doi aventurieri, Doru și Augustin. Care ne-au plimbat prin zona Moeciu, prin Cheile Dâmbovicioarei și prin alte locuri faine, încercând să stea cât mai puțin pe asfalt și cât mai mult pe coclauri.

ÃŽn ziua aia, Doru È™i Augustin (È™i tot traseul parcurs, de altfel) mi-au schimbat viaÈ›a. Poate pare că mă joc cu cuvinte mari, dar nu e deloc cazul. Pur È™i simplu am alte dorinÈ›e È™i alte priorități È™i alte planuri decât aveam până atunci. AÈ™a cum – sper – o să vedeÈ›i în lunile următoare. Evident, lor n-o să le zic asta, că li se suie la cap rău de tot, dar cumva trebuia să le mulÈ›umesc.

Săptămâna asta de Redescoperă România a fost una dintre cele mai faine perioade pe care le-am trăit în ultimii ani. Sună cliÈ™eistic, È™tiu – dar cuvintele nu pot cuprinde, ca să zic aÈ™a.

Ce să mai și zici ?

Doar că vă mulțumesc vouă, tuturor celor cu care am călătorit, că existați în viața mea

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.