Concurs cu Bitdefender Antivirus 2015

UPDATE – eu am trimis licenÈ›ele tuturor câștigătorilor. Dacă n-aÈ›i primit, verificaÈ›i în folderele de spam/junk sau daÈ›i de veste cumva. 

Sunt câțiva ani de când eu folosesc Bitdefender Antivirus pe laptop/desktop. La început, pur și simplu pentru că fratele meu a lucrat, în tinerețea lui, la compania care-l produce. Apoi pentru că mi-a plăcut.  Și, mai ales, mi-a plăcut că de la o versiune la alta devenea mai bun.  Acum îl am pe tabletă, telefon, laptop și desktop.

Între timp, a devenit atât de bun încât peste 500 de miloane de utilizatori din lume îl folosesc. Ceea ce nu-i chiar de colo, când vorbim de un brand 100% românesc - singura companie cu sediul central în România și cu angajați și parteneri în toată lumea.  A devenit atât de bun încât, pentru 3 ani consecutiv, Bitdefender Antivirus a fost declarat cea mai bună soluție de protecție de către PC Mag.

A devenit atât de bun, încât ne protejează în călătoriile noastre Prin Transilvania 😀

romania

Și astăzi se lansează Bitdefender Antivirus 2015.

Cea mai bună protecție împotriva virușilor, cu cel mai impact asupra performanței dispozitivului, după cum spun cei de la AV Test. Se configurează cu un singur click, apoi, pe autopilot, își vede de treabă.  Face backup online pentru fotografiile și clipurile personale, are funcția de control parental (foarte faină, puteți seta Bitdefender să-i dea voie copilului pe facebook doar între anumite ore, de exemplu), un modul pentru securizarea plăților online, un modul de optimizare a sistemului care curăță junk-ul de pe hard. Și, preferatul meu, modulul antitheft, care permite localizarea și recuperarea dispozitivului pe hartă și îl poate bloca și șterge.

Și, cu ocazia aceste lansări, ofer 10 licenÈ›e Bitdefender Total Security, valabile 1 an, dacă-mi spuneÈ›i de ce preferaÈ›i să aveÈ›i device-urile protejate de Bitdefender Antivirus. Mai mult, fiecare câștigător al uneia dintre licenÈ›e participă la o tombolă în urma căreia poate câștiga o tabletă Samsung Galaxy Tab4 de 10′

Cum era să scriu o carte

Eu am darul de a abera masiv.

Mă rog, îi zic eu “darul”, oamenii care sunt de față când mă păleÈ™te … inspiraÈ›ia, să zicem,  nu cred că au aceeaÈ™i părere.

Spre exemplu, amu-i un an de când eram la Cernat, cu Fermierii Lay’s.  Și într-o pauză, eram cu Nicolai È™i cu fetele de la Lay’s È™i de la agenÈ›ie, săteam pe iarba asta, la soare. Ele vorbeau despre ceva profesor (sau profesoară, nu mai È™tiu) de la Psihologie. De care, desigur, nu auzisem niciodată până atunci. Și cum povesteau ele, aÈ™a, liniÈ™tite, deodată m-a pălit.

Motiv pentru care o jumătate de oră după aia am inventat viața persoanei ăleia din ultimii 25 de ani, inclusiv povești de iubire ale bunicilor. Cu detalii, cu tot. Sigur, cu fiecare pas al povestirii mele, câte-un om din grup își aducea aminte că are ceva de făcut brusc, la final mai eram doar eu pe-acolo, dar ce bine curgea povestea!

Sau, altă dată, la un Cluj Brands Tour, parcă, am început o poveste care s-a întâmplat în 8 septembrie 1984 – încă n-am terminat-o.

ÃŽn fine, ideea era alta.

Amu-s ceva ani, la un chef, tot așa, am inventat o poveste despre oamenii care erau cu mine. Și râdeam că, la cum aberez, aș putea scrie o carte. Eh, și-a doua zi, când m-am trezit, am început s-o scriu. 11 pagini efectiv dintr-o suflare. Chestii grele, arme, droguri, interlopi, dar și un pic de iubire și dramă, firește. Și-un personaj, Andrei Crivăț, cam dubios, nu prea pricep ce hram poartă.

Ia numai faceÈ›i click pe poze, să vedeÈ›i…

carte 1 carte 2

 

Bun. 4.000 și ceva de cuvinte încărcate de mister și tensiune, apoi m-am oprit. Și de-atunci, din 2010, am uitat efectiv de povestea asta.

Și mă oftică rău că aș vrea acum s-o duc până la sfârșit, dar efectiv nu-mi amintesc care era firul poveștii. Era ceva c-o iubire, cu niște crime, cu destine schimbate, dar nu mai știu.

Și ultimul rând scris atunci, în 2010, mă confuzează. Este “urmează capitol cu Răzvan”.  E vorba de acest Răzvan, dar nu mai È™tiu ce voiam cu el. Știu doar că-i un personaj negativ – el, care-i un copil atât de bun, de fapt!

Planuri

În curând, o să las Clujul pentru alte meleaguri. Știți și voi că mereu plec. Am fost la Temesvar, m-am întors, mă duc să mai încerc ceva, ce-o fi rău în asta ?

Sigur, mă tem de schimbarea asta cum mă tem de moarte. Dar de făcut, am s-o fac, orice-ar fi. Prefer să-mi pară rău c-am făcut-o, decât să-mi pară rău că n-am făcut-o, știți cum zic ?

Cumva, tot în Transilvania merg, că nu-s degeaba Senior de Transilvania. Dar plec dintr-un loc în care am, cu adevărat, mulÈ›i prieteni È™i oameni care chiar È›in la mine într-un loc în care am, efectiv, un singur prieten. N-o să fie uÈ™or. Dar, hei, vorba lui Doru – decât să fie uÈ™or, mai bine să fie greu! Păi nu ?

ÃŽn fine, nu asta-i ideea.

De când aveam 4-5 ani, mi-am dorit să cânt la acordeon. Nu È™tiu de ce naiba mi s-a lipit de suflet instrumentul ăsta de lăutari, dar mi-e drag. Ei bine, pasul 2, după mutare, o să fie ăsta  – o să-mi iau acordeon È™i o să învăț să cânt la el.

Să-mi țineți pumnii, s-ar putea ca mutarea asta să fie cel mai prost lucru pe care l-am făcut vreodată. Dar, în egală măsură, ar putea fi și cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. Naiba știe, sper să fie ok, până la urmă.

Om vide.

Crivăț, Senior de Transilvania

După cum bine știe absolut toată lumea, mai puțin cei care nu știu (©), cândva anul trecut, într-un moment de maximă inspirație, pe care îl și consider, deja, unul dintre cele mai bune momente ale mele, m-am autoproclamat Senior de Transilvania, primul de rangul meu. Muhaha!

Originea, de fapt, e alta. Într-o zi, acum vreo 2 ani, râdeam cu Cetin la ideea unei glume mai deșănțate, pe care ne gândeam s-o facem cuiva. Și cum râdeam noi, așa, că niște oameni fără griji ce eram și suntem, deodată mi-a venit în cap ca o lumină, ca o revelație, ca o epifanie. Și-atunci am rostit aceste cuvinte:

 Cetin, nu putem face asta. E sub nivelul nostru. Ce naiba, suntem niște seniori în internetul ăsta. 

Și-am râs, și-a trecut faza. Bun. Și cu asta în cap, un an mai târziu m-am autoproclamat, cum spuneam, Crivăț, Senior de Transilvania. Am râs eu, au râs prietenii mei, și dacă tot râdeam noi așa bine, am zis să aprofundez un pic lucrurile. Că e fun.

Și mi-am conceput un blazon, realizat absolut perfect de Oana (click pe el, să-l admirați în toată splendoarea lui)

blazon

 

Și-acum am tricouri pictate manual cu blazonul meu, făcute de super fetele de la Tourmaline. Am blazonul în semnătura de la mail, am o brățară pe care-i gravat “Crivăț de Transilvania”, am tot felul de chestii. Și uite aÈ™a, o ducem înainte cu Senioria.  Mai facem glume între prieteni, mai râdem. Am fost la o doamnă doctor săptămâna trecută, nu ne cunoÈ™team, a văzut tricoul, i-am explicat, a râs.  Am creat veselie È™i zâmbet în sufletul unui om în maxim 10 minute după ce l-am văzut prima oară. Mi-a plăcut.

Dar încercați să n-o luați prea tare în serios, bine ? Că-i doar o glumă, pe bune.

Încruntați-vă mai puțin, zâmbiți mai mult, viața e scurtă, de ce s-o consumăm supărați, când uite ce bine ne șade să râdem ?

De bun gust 2014

Unul dintre cele mai faine evenimente la care am fost anul trecut a fost Festivalul De bun gust de la Sibiu. Mi-a plăcut mult conceptul, mi-au plăcut evenimentele și demo-urile, mi-au plăcut produsele specifice scoase în față de diverse bucătării.

Ediția de anul ăsta, organizată tot de Turnul Sfatului, începe mâine dimineață la 10.00. Îmi pare tare rău că nu mai ajung, dar să mergeți, dacă aveți ocazia, o să fie un pic mai tare decât anul trecut. Mai multe concerte, mai multe evenimente, 10 tipuri de bucătării, față de 8, câte au fost în 2013.  O să fie și loc de joacă pentru copii.

Fain eveniment, sincer.  De mâine (adică din 24) până pe 27 iulie, între 10.00 și 23.00, dacă puteți merge în Piața Mare din Sibiu, mergeți. N-o să vă pară rău! Aveți și ce vedea, și ce gusta pe-acolo.

O fotografie cu pregătirile de anul ăsta, făcută de Silvana

10505030_272389556281233_25203118426853694_o

 

 

Arta de a înjura impecabil

Un … politician, sau ce-o fi domnul acela, înÈ›eleg că totuÈ™i e absolvent de Sorbona (fac o paranteză – n-aveÈ›i impresia că în ultima vreme cuvintele astea, “Harvard”, “Oxford”, “Sorbona” încep să devină peiorative în România ?) È™i un jurnalist vechi È™i cunoscut din Cluj-Napoca au o polemică, un schimb de idei în contradictoriu. O divergență de opinii, ce să mai È™i zicem.  Pe care o puteÈ›i urmări aici.

Lăsând la o parte discuÈ›ia în sine, am observat o chestie încântătoare. Am spus, cu ceva ani în urmă, că sunt absolut impresionat de oamenii care È™tiu înjura civilizat. Scriam, atunci, că “Una e să spui “eÈ™ti un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteÈ›i un bou” – iar dacă nu faceÈ›i diferenÈ›a, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni“.

Ei bine, vă rog să urmăriÈ›i cum înjură acest domn Papahagi. Este absolut impecabil gramatical È™i stilistic. Sigur, îi dau o bilă neagră pentru că spune “nu mai vreau să aud de tine”, în loc de “nu mai vreau să aud de dvs.”,  că nu suntem la praÈ™ilă, da ? Și nici nu pare c-ar fi prieteni. Dar, în rest, e impecabil. Cratime È™i virgule perfecte, cuvinte complicate, chiar un oarecare sens stilistic.

Sincer, câți dintre noi, când înjură, folosesc “sfertodoct“, “moÈ™ resentimentar care aberează apocrif“, “reintri în irelevanÈ›a din care ai ieÈ™it pentru o clipă“, “pigmei jalnici” ? Eu n-am auzit nimeni până azi.

papahagi1

Un sondaj despre sex

Astăzi purtam cu cineva o discuție foarte aprinsă, pe tema Consiliului Local Cluj-Napoca.

ÃŽn mod absolut firesc, dezbătând acest subiect amplu, s-a ajuns, logic È™i natural, la tema “sex în noaptea nunÈ›ii”.

Ca să nu influențez pe nimeni, am să vă spun doar că, spre uimirea mea, părerile au fost divergente.

AÈ™a că vă deranjez, dacă se poate È™i aveÈ›i plăcerea, cu o întrebare adresată exclusiv oamenilor care sunt sau au fost căsătoriÈ›i – care, deci, au avut măcar o noapte a nunÈ›ii.

Ati facut sex in noaptea nuntii ?
  
pollcode.com free polls 

Desigur, puteți interveni decisiv și radical și în comentarii, dar vă rog să alegeți una dintre variante.

Un gând stupid despre Ștefan cel Mare

Dintr-o declaraÈ›ie a primarului ConstanÈ›ei (urmată de o discuÈ›ie cu Putty pe twitter – È™i uite aÈ™a, Andrei, sunt blogger profesionist, am atins trend-ul acestor zile, #twitteresaunupemoarte) (mă scuzaÈ›i pentru gluma internă È™i în afara subiectului, de adineauri, ceea ce vreau să spun e foarte important!), mi-a venit o idee care ar putea, vă zic, ar putea revoluÈ›iona istoria poporului ăstuia năpăstuit, deopotrivă, de cotropitori, de politicieni È™i de copiii care nu învață pentru BAC.

Ar putea fi!

Zice Radu Mazăre, despre care sunt absolut convins că deține cele mai bune informații:

Am lucrat ieri la scenariul pentru Åžtefan cel Mare, va fi extraordinar de spectaculos, o să avem câteva momente…O să le vedeÅ£i, de fapt, de ce să vi le povestesc de acum, cu bătălia de la Podul ÃŽnalt. Vor fi lupte pe scenă, o să avem cascadori, o să avem celebra poezie în care Åžtefan se întoarce bătut, «pe o stâncă neagră, într-un vechi castel», îl aÅŸteaptă mama lui care îi dă viteză, îl trimite înapoi la luptă

Știrea e aici. Și mai zice reputatul Radu Mazăre, cităm din aceeași sursă:

După aia Ştefan se întoarce, după ce-l goneşte mama lui se duce la Vrâncioaia, adună cu buciumul, fiii Vrîncioaiei adună toată armata, intră peste Soliman, o poveste bazată şi pe istorie, dar şi pe legende în acelaşi timp

Bazată și pe istorie, da ?!

Bun. Iată raționamentul meu infailibil. Zice prețuitul om de cultură, reiau cuvintele lui, că mama lui Ștefan cel Mare i-a dat viteză. Și am avut așa, o revelație ca toate cele care au schimbat lumea. Cum adică i-a dat viteză ?

Nu cumva Dimitrie Bolintineanu, când a scris, È™tia un secret ? Și anume, că mama lui Ștefan i-a dat micului său fiu (nu sunt rău, se È™tie că era mic la stat, mare la sfat È™i degrabă vărsătoriu de sânge, ce naiba!) acel tip de droguri, numite generic amfetamine ? ȘtiÈ›i, în engleză o clasă de amfetamine se numeÈ™te speed (viteză)… oare nu asta e revelaÈ›ia istorică a magistrului Radu Mazăre ? Altfel, ce-i putea da mama lui Ștefan cel Mare lui Ștefan cel Mare (care, repet, era totuÈ™i mic de statură), astfel încât să intre peste Soliman cu fiii Vrâncioaiei ?

Nu e CLAR că i-a dat… acolo… un stimulent ? Poate nici măcar nu era ilegal în vremea aia, că cine făcea legile ? VedeÈ›i ?

Dar dacă așa a câștigat cele 22 de bătălii din cele 24 purtate ?

Și dacă scriitorii ăștia vechi È™tiau lucruri ? Dacă, aÈ™a cum Bolintineanu È™tia că Ștefan folosea amfetamine, dacă tot aÈ™a È™i Sadoveanu mai È™tia unele… lucruri ? Voi È™tiÈ›i că-n FraÈ›ii Jderi există un personaj care nu întâmplător se numeÈ™te Dumitru Crivăț ?

Băi, taică, atunci când începi să pui problema aÈ™a…

Dileme care macină nervii

Azi, pur și simplu, vă cer un sfat.

Ești într-o bifurcație a vieții. Ai de ales între a lua și a nu lua o decizie.

Când stai de vorbă cu tine însuți, găsești în egală măsură argumente perfect logice și pentru a  lua acea decizie, și pentru a nu o lua. Te temi, totuși, să alegi vreuna dintre variante, pentru că e un punct care îți va marca viitorul.

Și dacă alegi să iei această decizie, și dacă alegi să n-o iei, vor exista urmări. Și habar n-ai cum o să le faci față, dacă o să le faci față, că s-ar putea să nu.

Și, repet (nu de dragul repetiției, ci de dragul sublinierii), ai argumente perfect logice și pentru a lua decizia asta, și pentru a n-o lua. Și habar n-ai care-i varianta mai bună.

Și-atunci, ce naiba mai și faci ? Altceva decât să-ți macini creierii ? Cum afli ce-i mai isteț să faci ?

Life is hard, mates.