Un … politician, sau ce-o fi domnul acela, înÈ›eleg că totuÈ™i e absolvent de Sorbona (fac o paranteză – n-aveÈ›i impresia că în ultima vreme cuvintele astea, “Harvard”, “Oxford”, “Sorbona” încep să devină peiorative în România ?) È™i un jurnalist vechi È™i cunoscut din Cluj-Napoca au o polemică, un schimb de idei în contradictoriu. O divergență de opinii, ce să mai È™i zicem.  Pe care o puteÈ›i urmări aici.

Lăsând la o parte discuÈ›ia în sine, am observat o chestie încântătoare. Am spus, cu ceva ani în urmă, că sunt absolut impresionat de oamenii care È™tiu înjura civilizat. Scriam, atunci, că “Una e să spui “eÈ™ti un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteÈ›i un bou” – iar dacă nu faceÈ›i diferenÈ›a, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni“.

Ei bine, vă rog să urmăriÈ›i cum înjură acest domn Papahagi. Este absolut impecabil gramatical È™i stilistic. Sigur, îi dau o bilă neagră pentru că spune “nu mai vreau să aud de tine”, în loc de “nu mai vreau să aud de dvs.”,  că nu suntem la praÈ™ilă, da ? Și nici nu pare c-ar fi prieteni. Dar, în rest, e impecabil. Cratime È™i virgule perfecte, cuvinte complicate, chiar un oarecare sens stilistic.

Sincer, câți dintre noi, când înjură, folosesc “sfertodoct“, “moÈ™ resentimentar care aberează apocrif“, “reintri în irelevanÈ›a din care ai ieÈ™it pentru o clipă“, “pigmei jalnici” ? Eu n-am auzit nimeni până azi.