Când nu dăm doi bani pe legi

Am văzut, via Andrei, acest clip

Puțin offtopic, sunt un pic mândru de mine. Dacă l-aș fi văzut acum 10 ani, m-aș fi enervat foarte tare. Acum, însă, doar m-am scârbit. Mi se pare un mare pas înainte în evoluția mea.

Un singur gând am despre evenimentul ăsta.

Într-o țară normală la cap, în 30-60 de secunde ar fi apărut scutierii acolo.

ÃŽntr-o È›ară care preÈ›uieÈ™te mai puÈ›in ideea foarte relativă de “drepturi ale omului“, într-o È›ară care e mai puÈ›in dispusă să discute despre ideea foarte relativă de “democraÈ›ie“, în alea 60 de secunde, până să apară scutierii să spargă acea gaÈ™că de oameni revoltaÈ›i, poliÈ›iÈ™tii ăia 3, singuri, ar fi scos din circuit măcar 10 oameni. ÃŽn unele țări balcanice ar fi fost chiar mai rău. ÃŽn Statele Unite, aÈ™a ceva nu s-ar fi întâmplat veci pururi.

Dar, pe de altă parte, într-o È›ară normală la cap NIMENI n-ar fi îndrăznit să atingă poliÈ›istul. Merg mai departe È™i zic – în Statele Unite, omul care atinge poliÈ›istul era, în cel mai bun caz, neutralizat instant È™i, în cel mai rău caz, mort.

Noi, însă, suntem aparte, nu dăm doi bani pe legi. Ce-i rău că 300 de oameni s-au strâns într-un parc la o chestie care nu are nici o autorizaÈ›ie ? Ce-i rău că bicicliÈ™tii trec pe roÈ™u sau traversează pe trecerea de pietoni călare pe bicicletă, deÈ™i legea le interzice ? Legile trebuie aplicate, evident. Dar nu nouă. Ce facem noi rău ? Să se aplice la alÈ›ii, ‘È›i-ai naibii de nenorociÈ›i!

Și uite așa, ideea unei case pe malul mării,  la Nisa, îmi pare din ce în ce mai surâzătoare.

Am mai zis, românii au devenit cam imbecili.

Harta purității apei

Partenerii mei de la Aqua Carpatica au lansat, zilele astea, o campanie foarte faină È™i foarte utilă – o campanie de testare a apei pe care o bem.

În fiecare primăvară, nitrații (sub forma îngrășămintelor folosite în agricultură) sunt dizolvați de apele ploilor și ale zăpezilor topite și ajung în apele potabile de suprafață sau de adâncime. Nitrații ăștia sunt antipatici și provoacă o mulțime de probleme de sănătate. Să consumi constant apă cu un nivel de nitrați peste limita maximă admisă poate duce la intoxicații urâte și, la copii, poate duce la situații foarte periculoase.  Limita maximă admisă este de 50 mg/l la adulți și maxim 10 mg/l la bebeluși și copii.

În România, valoarea nitraților din apa de la robinet e necunoscută. De asemenea, mulți producători de apă îmbuteliată nu trec valoarea nitraților pe etichetă.

Ei bine, Aqua Carpatica distribuie în toată țara (în magazinele Carrefour, Cora, Auchan/Real, Mega Image Kaufland) niște testere cu care poți afla într-un minut câți nitrați sunt în apa pe care o bei.

aqua

Spre surpriza mea, apa care curge la robinet la mine, la țară, are 5 mg/l (știu, am pus testerul prea în dreapta, dar e vorba de intensitatea culorii, iar eu am întrebat la Aqua ce valoare arată, să fiu sigur că nu spun prostii).

Mi-am trecut deja rezultatul pe hartă (e o aplicație de facebook). Mai multe despre nitrați și despre alte ape pe care le bem găsiți pe site-ul campaniei

Un premiu pentru rezistență

Eu sunt, în general, un tip delăsător. Și îmi pare rău că sunt așa, dar poate nu e prea târziu să schimb lucrurile, cine știe.

Una din bucuriile mele, când eram tânăr, era s-o iau la pas pe coclauri. Niciodată n-am fost la cățărat pe munți, cu adevărat, dar îmi plăcea mult să bat poteci, păduri, dealuri, să mă plimb kilometri întregi prin natură, să descopăr locuri faine.

Când eram reporter, băteam oraÈ™ul BucureÈ™ti la pas în fiecare zi. Eram tare dornic să mă afirm È™i mi se părea că la orice colÈ› de stradă, dacă eram atent, puteam găsi o poveste pe care s-o fac apoi È™tire. Uneori, chiar aÈ™a era. Alteori, mă bucuram doar să descopăr străzi frumoase È™i locuri interesante – căci are È™i oraÈ™ul BucureÈ™ti locurile lui foarte faine.

Apoi, am devenit leneș. Și-am mai îmbătrânit și m-am și îngrășat (că n-am fost mereu gras, să știți!) și am descoperit că mi-e lene să mai merg pe jos. Și, mai ales, că nu mai rezist la drumuri lungi. Și mi-a părut rău. Acum nu mai pot urca dealuri, că obosesc și transpir și n-am chef.

Dar lasă, că mă întorc eu către sport și să vedeți atunci!

Sunt, însă, oameni pentru care rezistenÈ›a e un atribut firesc. Mirel Magop a mers, pe jos, zeci de mii de kilometri – È™i încă mai merge, acum face turul lumii. Daniel Carpo nu prea cunoaÈ™te termenul “durere”. Victor Vlad aleargă de 20 de ani la maraton. Adrian Petre are două recorduri la flotări, unul naÈ›ional È™i unul mondial. IntraÈ›i să citiÈ›i poveÈ™tile lor, pe mine m-au motivat foarte tare să nu mai fiu aÈ™a leneÈ™.

851x315 - campioni 3

Pentru că oamenii ăștia CHIAR merită apreciaÈ›i, Lindab a organizat Campionatele Calității – o campanie în care se premiază performanÈ›a. O campanie în care, dacă votaÈ›i unul dintre cei 4 oameni de care am scris mai sus, puteÈ›i câștiga 50 de euro. 

 

 

Dovada irefutabilă a unei prietenii absolute

Răzvan are o problemă.

Eu am o soluție la problema lui.

Vorbim la telefon.

Suntem atât de apropiați și îl cunosc atât de bine încât ȘTIU, în secunda în care îi aud vocea, că n-o să asculte sfatul meu și că vorbesc degeaba, pierzând iremediabil timp prețios dintr-o viață efemeră.

Totuși, asta nu mă împiedică să-i spun ce-am de spus.

Suntem atât de apropiați și mă cunoaște atât de bine încât ȘTIE, în secunda în care îmi aude vocea, că n-o să-l intereseze sfatul meu și că mă ascultă degeaba, pierzînd iremediabil timp  valoros dintr-o existență efemeră.

Totuși, asta nu-l împiedică să asculte ce-am de spus.

Mno, dacă asta nu-i prietenie adevărată, atunci nu știu ce-o mai fi.

The Musketeers

La recomandarea stimatului domn Alexandru, în ale cărui gusturi am și voi avea mereu încredere, am urmărit primul sezon din serialul BBC The Musketeers.

musketeers

Nu e musai cel mai bun serial din lume (spun asta în condiÈ›iile în care serialele mele preferate din ultimii ani sunt Person of Interest, Strike Back È™i Vikings, în această ordine), dar e plăcut de urmărit. E genul de serial în care nimeni nu poate veni să spună “ah, n-ai citit cartea…“, pentru că în afară de câteva nume n-are nici o legătură cu cartea. Și costumele personajelor sunt incredibil de bine gândite. ÃŽn lipsă de altceva, merită să-l vedeÈ›i. Nu-i grozav, dar e plăcut.

Și încă ceva. Cu The Musketeers am descoperit că Vinnie Jones putea fi un mare actor. Dar n-a fost să fie.

vinnie

Mke, în câteva zile vă mai recomand (sau nu) două – trei seriale.

 

Ummbakkum

Dacă vă întrebaÈ›i… adică cine È™tie dacă nu se întreba cineva ce-o mai face Iulia Vântur ?  Poate se întreba cineva…

mno, face asta:

Habar n-am ce-i cu piesa asta, dar e pe heavy rotation de când am auzit-o în această dimineață la Deșteptarea și ne place place place.

Un pic de ajutor pentru Lucia

Lucia are 4 ani. E un copil frumos și vesel și plin de energie. Îi lipsește doar o mânuță. Mai exact, o jumătate de antebraț.

PărinÈ›ii au descoperit asta doar la naÈ™tere, întrucât, în ciuda unei sarcini atent monitorizate, medicii n-au văzut – pe cele 4 ecografii făcute în timpul sarcinii.

Motiv pentru care are nevoie de o proteză. Și proteza asta nu are doar rol estetic, are și un rol esențial în creșterea și dezvoltarea corectă a coloanei vertebrale. Când Lucia se va face mare, va fi trăit o copilărie aproape normală. Și i se va putea pune o proteză bionică.

lucia cristiana

Doar că toate protezele astea sunt un pic prea scumpe pentru posibilitățile familiei ei. Așa că Lucia ar avea un pic nevoie de ajutorul nostru.

Pentru a o ajuta pe Lucia să se bucure de ambele mânuţe putem dona în următoarele conturi:

RO38.RZBR.0000.0600.1321.3728 (RON)
RO05.RZBR.0000.0600.1321.3740 (EURO)
COD SWIFT: RZBRROBU
Raiffeisen Bank-Sucursala Brăila
Beneficiar cont: Turcu Marian – tatăl Luciei.

Mai multe detali despre Lucia  găsiți aici

ConcursuleÈ› cu fotografioare

Mă scuzaÈ›i, tocmai reciteam această postare a lui Răzvan Exarhu È™i m-a luat valu’. Deci avem È™i problemuÈ›e. 

Dar revenindu-mi eu cu o viteză năucitoare, doresc să vă informez că avem un concurs foarte fain cu fotografii de Prin Transilvania. Dacă vedeți chestii faine Prin Transilvania, le fotografiați, le puneți frumos pe facebook, cu etichete la Prin Transilvania și Bitdefender Antivirus și cu hashtag-ul #concursprintransilvania. 

Și gata. La final de concurs, noi oferim două premii faine, unul pentru cea mai populară fotografie și unul în urma unei jurizări.

Detalii despre premii È™i durată È™i tă’ felu’ găsiÈ›i aici. S-aveÈ›i spor, zic.concurs prin transilvania

Orașul reciclării

Am să-mi asum asta – n-am cam nici un fel de aplecare ecologică. Am grijă să nu las mizerii în natură, am grijă să-mi compactez dozele de aluminiu È™i PET-urile, dar în rest, nu prea.

De când m-am mutat la È›ară, însă, mai de voie, mai de nevoie, a început să mă preocupe colectarea selectivă a deÈ™eurilor. Și după ce, acum vreo două zile, unchiu’ de la BraÈ™ov m-a învățat vreo două È™mecherii, am devenit, de-acum, ecologist. Mă rog, MAI ecologist, cel puÈ›in în ceea ce priveÈ™te deÈ™eurile, pe care acum le strâng frumos, separat.

Din această nouă postură, am deci să susÈ›in oraÈ™ul Cluj-Napoca ca “OraÈ™ul Reciclării 2014“. Pentru că “oraÈ™ul de 5 stele” merită să È™ansa de a câștiga un spaÈ›iu eco wifi, în valoare de 12.000 de euro.

Există și un concurs pentru bloggeri în care puteți câștiga kit-ul de Cavaler al Orașului Reciclării. Aici.

Clujul este Capitală Europeană de Tineret anul viitor. Candidează pentru Capitală Culturală Europeană. Am pute fi foarte bine și Capitală a Reciclării, nu ?

Importanța ritualului în comunitate

Zilele de joi sunt foarte importante în comunitatea mea.

Când m-am mutat la curte, încă din prima zi am observat un ritual pe care toți vecinii mei, indiferent de religie sau opțiuni politice, îl execută cu sfințenie în fiecare joi dimineața. Spre uimirea mea, m-am surprins adoptând acest ritual din prima secundă. Ba, ca să fiu sincer, prima oară l-am executat chiar în pas alergător.

În principiu, din ce-am observat până acum, în general noii mei vecini se trezesc dimineața, pe la 7. După o vreme, ies în curte și beau cafeluță. Cum și eu fac același lucru, ne salutăm, vorbim un pic despre vreme, după care fiecare merge la treburile lui.

Ei bine, joia intervine un pas în plus în tabieturile noastre matinale. Pas pe care, dacă l-aș ignora, aș avea de suferit crâncen toată săptămâna.

Joia e singura zi în care se ridică gunoiul. Dacă nu scoți tomberonul la timp, ratezi momentul și timp de-o săptămână viața n-o să fie simplă. Lucru pe care l-am învățat pe pielea mea.