notă: clipul de mai jos are un an, poate doi, nu È™tiu. Oricum, or să apară un număr de oameni care au să spună ceva de genul “s-a dat, e veche”. Să-i ignorăm, zic. Despre altceva e vorba. 

Înainte să fie unul dintre cei mai mari actori ai lumii în care trăim, Sir Anthony Hopkins a scris un vals. CINCIZECI de ani mai târziu, i-a fost dat să-l și audă. Pentru că el doar l-a scris, dar nu l-a auzit niciodată. 50 de ani, valsul ăsta a exista doar în capul lui și, probabil, pe niște hârtii.

Dar după 50 de ani de când l-a scris, a sunat la biroul unui dirijor È™i i-a spus “tu eÈ™ti omul care aÈ™ vrea să-mi cânte valsul”.

André Rieu este unul dintre cei mai mari violoniÈ™ti È™i dirijori ai lumii în care trăim. Spune el acolo că primeÈ™te aproape zilnic telefoane în care cineva îi spune “am compus ceva, pune pe scenă” È™i n-a găsit nimic interesant, dar ăsta i-a plăcut.

Urmăriți clipul de mai jos. Vorbim de Sir Anthony Hopkins. A câștigat un Oscar, are alte 44 de premii și alte 41 de nominalizări. Un nume pe care, cred eu, 80% din planeta asta îl cunoaște. Uitați-vă cum vorbește André Rieu depre el, cu cât respect real, cu câtă bucurie. Cu cât entuziasm.

Și uitați-vă cum acest foarte mare actor stă stingher într-un oarecare rând de la mijlocul sălii. Nu în primul rând, deși era CLAR invitatul special al serii. Stă și el, pe-acolo, pe oarece loc din sală. Uitați-vă cu câtă emoție sinceră își ascultă compoziția.

Uitați-vă cu câtă modestie primește aplauze, la început și la sfârșit, deși este, totuși, obișnuit cu ele.

Ce vreau eu să zic este asta: sunt extrem de puțini oameni în lumea asta care, când ajung atât de mari, își mai păstrează bucuriile și emoțiile pure. E foarte greu să rămâi tu însuți când ai succesul pe care-l are el. Ei bine, cumva domnul ăsta are o parte de suflet care i-a rămas onestă. Ceea ce e foarte rar, în umila mea opinie.

Și pentru cei care îndrăgesc genul ăsta de muzică – trebuie să recunoaÈ™tem că e unul dintre cele mai fascinante valsuri scrise în ultima sută de ani.