O cugetare a lui Bogdan Budeș care mi-a plăcut foarte tare și pe care o reproduc întocmai, cu acordul domniei sale. Cu mențiunea că eu fac mult turism și foarte puține călătorii. Și mi-aș dori să fie invers.

 

turism și călătorie. două activități perfect opuse. proletariat corporatist și aristocrație.

femeia-turist È™i companionul ei, bărbatul-turist, își mută dintr-un loc într-altul carcasele inerte, È™i le prăjesc la soare, acumulează mile, cumpără suveniruri, sughiță de la patru stele în jos, se cazează all-inclusive (pe model “È™aorma cu de toate”), își fac “concediul” sau “vacanÈ›a” în locuri în care “n-au mai fost”. ei nu descoperă nimic. turista-snoabă È™i turistul-snob colecÈ›ionează muzee. dar nu ies niciodată din sine. se tîrăsc ca niÈ™te moluÈ™te mari È™i leneÈ™e pentru a spune după zece zile: “da, fată, am fost. a fost super. pup”. lipitori È™i căpuÈ™e. “frizeriÈ›e È™i chelneri”. funcÈ›ionari de viață.

călătoria presupune riscuri. călătoria e un fel de a renunÈ›a la tine pentru a descoperi ceva. ce – nu È™tii niciodată. te laÈ™i surprins. participi. călătoria e un fel de a te topi în locurile prin care treci pentru a reveni, îmbogățit, la tine însuÈ›i. cînd pleci în călătorie nu faci “booking”, nu cauÈ›i “oferte”, ci te adaptezi locului. de preferință, stai la localnici. cauÈ›i strada, nu “atracÈ›iile”, nu “serviciile”; îți armonizezi ritmul respiraÈ›iei cu cel al locului, nu cauÈ›i să te confirmi întruna. e greu È™i nu există reÈ›ete.

de ce n-o exista un minister al călătoriilor?