… dar nu la căminul cultural, cum zic oamenii ăștia, că la Apartamentul 1.
Apartamentul 1 e locul în care găsești, în opinia mea, cel mai bun cheesecake din oraș, niște paste senzaționale, o pizza incredibilă și foarte multă veselie și bună dispoziție. La orice oră.
Ne-am strâns vineri seară o mână (hai, două) de oameni pentru o seară de boardgames – prima din îndelungata mea carieră. M-am dus acolo cu gândul că o să mă învârt pe la toate mesele È™i-o să joc È™i Monopoly, È™i table È™i tot felul. Până la urmă, Alma È™i DragoÈ™ m-au învățat Catan È™i nu m-am mai desprins de tabla aia de joc.
Cel puÈ›in până când a început Cristi Gog să facă tot felul de minuni căroră nu le pot găsi noimă, aÈ™a că am stabilit că nu-i om. Pentru că ce om ar putea să mute, cu degetul, mărul de pe spatele unui iPhone luat la întâmplare din public ? Deci n-a venit cu el pregătit de-acasă, a luat unul la nimereală (pe-al lui Groparu, aÈ™a s-a nimerit), a pus degetul pe mărul ăla argintiu È™i l-a mutat, sub ochii a 20 de oameni. Nu mai spun că toÈ›i cei prezenÈ›i ne-am uitat cu ochii larg deschiÈ™i la o carte de joc care È™i-a schimbat cifrele în faÈ›a noastră, fără să o atingă. Deci nu-i om! Cum bine zicea cineva, nu mai È™tiu cine – ar trebui să participe la Românii au talent!
Una peste alta, au dreptate TVdece-ii. Ar trebui să ne vedem mai des, că seară așa faină de multă vreme n-am mai avut.
