motto: folclorul e oxigen pentru un popor astmatic.

È™i veneam pân-aici cântând… 

Zice-așa:

Mi-aduc aminte aminte și plâng
Cum eram și-acum cum sunt
Eram tânăr ca frăguța
Și m-a-mbătrânit mândruța

PS: “Nouă ce ne trebuie ? Nouă ne trebuie cineva care să se bucure de spontaneitatea È™i de creativitatea poporului, care este – mi se pare mie – nelimitată“