motto: folclorul e oxigen pentru un popor astmatic.
È™i veneam pân-aici cântând…Â
Zice-așa:
Mi-aduc aminte aminte și plâng
Cum eram și-acum cum sunt
Eram tânăr ca frăguța
Și m-a-mbătrânit mândruța
PS: “Nouă ce ne trebuie ? Nouă ne trebuie cineva care să se bucure de spontaneitatea È™i de creativitatea poporului, care este – mi se pare mie – nelimitată“
