Răspuns la mesajul nesolicitat care a circulat într-o banală seară de vineri seară pe mailuri alisteriale și senioriale:
Vă mulÈ›umesc atât pentru atenÈ›ia pe care mi-o acordaÈ›i (nu-i de colo ca vineri seara cineva să se gândească la mine), cât È™i pentru complimentul pe care mi-l aduceÈ›i indirect, când spuneÈ›i că blogul meu ar putea ajuta la propagarea acestei… idei, ca să zicem aÈ™a, mai direct.
Însă, deci așadar propunerea dvs. a creat în mine ca o nemulțumire, ca o revoltă, ca un val de tensiune interioară de care nu știu cum mai să scap!
Ce se întâmplă: deci vă spun sincer, energia nucleară e moartea mea, alături de limba rusă, telemeaua de oaie de la Sadu (jud. Sibiu), pljeskavica din Sveti Stefan È™i surorile Olsen (bine, È™i È›uica de gutui din Serbia, care se numeÈ™te dunja, da’ am zis că poate nu-i cazul s-o menÈ›ionez aici)
Nu pot, aÈ™adar, după cum singură vă daÈ›i È™i seama, să promovez ceva atat de îngrozitor ca È™i interzicerea construcÈ›iei reactoarelor 3 È™i 4 – eu, care i-am promis mătuÈ™ei vitrege a mamei mele (care avea niÈ™te livezi de meri lângă Buzău, mă rog, o poveste mai tristă, nu doresc să intru acum în amănunte) i-am promis, ziceam, cu lacrimi in ochi, că atunci când va fi gata reactorul 3, mă voi deplasa personal lângă el, voi îngenunchea, voi săruta pământul È™i voi striga din toÈ›i rărunchii “vreau să te pipăi È™i să urlu: ESTE!“
Din acest motiv, sunt nevoit să refuz oferta dvs. generoasă, dar vă asigur de întreaga mea considerație!
Crivăț I,
Senior de Transilvania
(primul de rangul meu)