Aceasta este o poveste nu foarte scurtă despre o iniÈ›iativă foarte faină, o investiÈ›ie majoră, un brand – Ursus Breweries – care a făcut un loc unic È™i care arată foarte, foarte, foarte bine, o bere bună È™i despre cum o ospătăriță care are o zi proastă (È™i o creÈ™tere proastă, probabil) poate arunca cu noroi în toate cele de mai sus.
Mi-am dorit mult să ajung la berăria deschisă la Fabrica de Bere Ursus, săptămâna trecută. Mi-a fost imposibil. După ce-am citit părerile celor care au participat la eveniment, mi-a părut și mai rău. M-am ofticat de-a dreptul, ca să fiu sincer, când am citit și am văzut pozele la Dragoș. Și mi-am promis că prima oară când ajung în Cluj, musai merg să vizitez noua minune a orașului. Și am mers.
Partea plină a halbei
Pfuai, cât de frumos e locul! O spun cu toată rațiunea, nu știu multe cârciumi în România care să arate atât de frumos.
Terasă mare-mare, aranjată frumos. 4 încăperi: Camera Barului, Camera MalÈ›ului, Camera Laborator, Camera Restaurant (găsiÈ›i multe poze la Gaben). InstalaÈ›ii de bere funcÈ›ionale integrate perfect în design, mese mari, spaÈ›ii largi. Meniul de mâncare e cel de la Euphoria, înteleg că ei se ocupă de administrarea locului. Euphoria înseamnă mâncare bună, minuni la grătar, mă rog, chestii care fac berea să curgă È™i mai bine. Și punctul pe i al noii berării – berea Ursus nefiltrată. Mă, e bună. ÃŽmi place, aÈ™ bea-o, cum ar zice Sîrb.
Partea goală a halbei
Cum spuneam, berăria e administrată de oamenii de la Euphoria. Amu… eu la Euphoria (È™i în PiaÈ›a Muzeului, când era, È™i pe Pavlov) am fost de nenumărate ori È™i n-a fost nici măcar o singură dată în care să fiu nemulÈ›umit de ceva acolo. ÃŽntotdeauna mâncarea a fost bună, berea rece È™i servirea ireproÈ™abilă (sau măcar foarte bună).
Well… la noua berărie există o fată, o ospătăriță. O cheamă Mihaela, sau cel puÈ›in aÈ™a scria pe bon, care aruncă cu noroi – în toată investiÈ›ia Ursus Breweries È™i în tot efortul colegilor ei de-a face lumea să se simtă bine – cu o nonÈ™alanță rar întâlnită.
Pasul 1.
Am comandat, mai întâi, un pahar mic de Ursus nefiltrată. Normal, nu ? Voiam să văd cum e, înainte să mă arunc la o halbă întreagă. Apoi am gustat-o, mi-a plăcut, am comandat o halbă. PRIMA halbă, da ? Well, fata mi-a pus halba în față – PRIMA halbă, da ? - și mi-a zis “asta e ultima, nu mai avem nefiltrată”.
Eu am rămas un pic stupefiat (cum naiba se termină berea la FABRICA DE BERE marÈ›i la ora 19.00 ?). Ea, văzând figura mea uimită, mi-a spus cu un sictir total “ce, nu înÈ›elegi ce zic ?”
Pasul 2.
Pentru că s-a terminat berea pentru care veniserăm 4 oameni acolo, am cerut nota. 21 de lei. Desigur, i-am lăsat exact 21 de lei. Pentru ce să-i las vreun ban în plus ? Pentru sictirul afișat când a vorbit cu mine sau pentru cele 20 de minute în care am așteptat după prima și ultima bere ?
Ei bine, fata a luat nota și banii, i-a numărat, a verificat și nota, a văzut că nu i-am lăsat nimic, a mototolit bonul și mi l-a aruncat în față.
Mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Aseară aÈ™a am rămas. Și eu, È™i cei trei prieteni cu care eram. Adică nu doar că n-am mai pățit niciodată aÈ™a ceva, da’ nici măcar n-am mai auzit vreodată să se întâmple asta cuiva. Și, după cum unii È™tiÈ›i, am avut de-a face cu mulÈ›i ospătari în ultimii ani.
Concluzia ? Vă recomand călduros să mergeți la Fabrica de Bere. Arată frumos, berea e bună (și o puteți bea doar la Cluj), mâncarea e bună. Dar, când vă așezați la masă, întrebați ospătărița cum se numește. Dacă e această Mihaela, sincer, mutați-vă la altă masă. Că vă poate strica toată experiența unei seri faine.
LE: o analiză faină a Groparelui, pe aceeași temă