Ținând cont cât de des îmi apăreau în timeline citate ale domnului Toni Poptămaș (despre presupusa relație de rudenie a domnului cu celebrul cantautor Aurel Tămaș puteți citi o declarație în exclusivitate doar aici) și cât de rar mai apar acum, spre deloc chiar, îndrăznesc să cred că Toni Poptămaș nu mai e la modă.
Asta e. Oameni apar, oameni dispar, numai omu-i trecător, pe pământ rătăcitor. Dă-i la inimă ce cere, astăzi ești, mâine nu ești, nu-i păcat să treacă viața, cu nimic să nu te-alegi ?
În fine, am o ușoară senzație că mă cam îndepărtez de subiect.
Prin dispariÈ›ia lui din trendurile efemere ale interneÈ›ilor, există posibilitatea să dispară È™i curentul filosofic lansat de el – să dispară, zic, chiar înainte să fi apărut! Păi vă daÈ›i seama ?!
Așa că m-am gândit să contribuim, pentru generațiile viitoare, cu niște gânduri care să respecte această filosofie. Încep eu, cu prima idee a curentului poptămașian, dar vă rog să vă simpteți liberi să contribuiți cu propriile voastre idei.
Pentru că numai împreună vom reuși!
Așadar, atenție sporită:
“ÃŽn viață e ca-n viață. Uneori ai bucurii, alteori necazuri, iar alteori e doar viață, pur È™i simplu, fără bucurii sau necazuri”
sursa foto
UPDATE IMPORTANT: o replică senzaÈ›ională, luată de-aici, pe care doresc s-o păstrez pentru posteritate în acest articol. “De chemi calul ori nu-l chemi, el ori vine ori nu vine!”
