Se făcea…
Se făcea că într-o minunată seară de vineri seara (©) un grup de prieteni doar foarte ușor atinși de alcool se duceau, cumva agale, către Divan Express (în Centrul Vechi al Bucureștilor), să pape câte-un Maxi Peynirli, să-și mai ostoiască super fomica. Nu știau că va fi una dintre ultimele dăți când merg acolo (pentru că, aparent, se va închide în curând) și poate că nici nu-i interesa în vreun fel acest detaliu.
Maxi Peynirli ăsta (sau asta) e aÈ™a, ca o shaorma normală, doar că nu-È›i pui în ea ce vrei tu, e o reÈ›etă cumva standard. Amu… nu È™tie Andrei să vă spună exact ce conÈ›ine (totuÈ™i, precis are castraveÈ›i muraÈ›i, carne de pui È™i niÈ™te sosuri), dar e bună. Rău.
Bun, È™i ajunge grupul ăsta la Divan, cum bine subliniam anterior. Și în timp ce stăteau la coadă, cu veselia È™i imaginaÈ›ia omului doar foarte uÈ™or atins de alcool, unuia dintre ei îi vine o idee năstruÈ™nică. Și îi spune altuia: “fii atent, hai să nu mai fim români. Hai să fim sârbi. Pe mine mă cheamă Ratko, pe tine Mladic È™i – evident, nu ? – nu vorbim limba română. Doar o engleză aproximativă. Just for fun“. Haha, hihi, grupul agreează această idee năstruÈ™nică, aÈ™a că cei doi – Ratko È™i Mladic – încep să vorbească întrei ei È™i cu cei de la Divan în engleză aproximativă cu puternic accent slav.
Și-ajuns în faÈ›a preparatorului de shaorme È™i peynirli, “Ratko” spune, cumva sigur pe el:
– I want only pickles, onion and yogurt!
La care preparatorul de peynirli (în care, spuneam, nu-ți pune ce vrei tu, ci ce vrea el) răspunde răstit, în stilul vânzătorului de supă din Seinfeld:
– No onion, this is so much better!
Râsete în grupul de prieteni, glumiÈ›e – È™tiÈ›i, ca la noi… – după care “Ratko”, care, ca orice sârb adevărat, se satură mai greu, se duce să-È™i mai comande un peynirli.
– This time… can I have onion, please ? Why can’t I have onion ?
Iar preparatorul, nervos, tranșează subiectul:
– I said NO ONION FOR YOU! Petrica, vino È™i explică-i, că i-am mai zis È™i nu înÈ›elege…
Petrică a venit È™i-a explicat că reÈ›eta nu conÈ›ine ceapă. Dar parcă mai conta…