Acum vreo două ore, stăteam un semafor incredibil de lung (ăsta), a 2-a sau a 3-a tură. Fumam o țigară, cu geamul deschis și pierdut în gânduri, că mă învârteam de-o jumătate de oră să găsesc un loc de parcare în zonă.
La semafor, un puști de maxim 12 ani vindea piatră ponce dintr-o lădiță. Îl văd venind.
– Nu vreau să cumpăr, mersi.
– Nu vreau să-È›i vând. Vreau să-È›i zic să laÈ™i È›igara, că nu e bună…
– Zici ? De unde È™tii ?
– Am auzit. Se adună tot fumul la degetele de la picioare È™i È›i le taie. Ascultă-mă, lasă È›igara…
Și-a plecat cu pietrele lui.