Torogoata lui ToiuÈ›

Torogoata lui ToiuÈ› e unul dintre cele câteva locuri din România unde m-aÈ™ muta mâine, fără regrete. Da, aÈ™ lăsa totul baltă È™i m-aÈ™ duce acolo, fără să mă uit în urmă – evident, dacă aÈ™ fi ceva mai curajos.

Torogoata lui ToiuÈ› e o casă, că mi-e greu să-i spun rece È™i impersonal “cabană”, care se află în Apuseni, în localitatea ScăriÈ™oara. Se numeÈ™te aÈ™a pentru că gazda – adică domnului ToiuÈ› (e un diminutiv de la Toader) – cântă la taragot. Sau la torogoată, cum îi spune el.  Și fiul lui ToiuÈ›, Ciprian, care are 16 ani, cântă la torogoată.

Ca să ajungi la ToiuÈ›, urci, nene. Pe jos, prin zăpadă, urci până zici “acum mor”, după care mai urci un pic.  Apoi mori, mai urci un pic È™i-ai ajuns. Bine, asta mi se aplică mie, că oameni ca Ghizi sau ca Ciprian a lu’ ToiuÈ› urcă fluierând, chiar în pas alergător, dacă aÈ™a au ei chef.

Când ajungi, însă, È™i vezi ce casă (în sensul de cămin), ce oameni, ce peisaj… îți cam trece de toate. Și de urcuÈ™, È™i de necazuri, È™i de viaÈ›a de zi cu zi. Cam tot.

Pe mine, om slab, supus păcatului È™i poftelor, m-au mai cucerit  – tot aÈ™a, de la sosire – cu ce era pe masă. Toată mâncarea, de la pâine, unt È™i caÈ™caval, până la unele dintre cele mai bune sarmale pe care le-am mâncat vreodată, era făcută la ei în casă. De fapt, totul era făcut în casă. Plus că acolo am băut, pentru prima oară în viaÈ›a mea (de fapt, nici n-am È™tiut că există) È›uică de meriÈ™oare È™i È›uică de cireÈ™e negre amare.

Dacă ajungeți prin zonă (și eu vă doresc tare mult să ajungeți), aveți ce vizita. Ghețarul Scărișoara, Cheile Arieșului, casa lui Horea, casa lui Avram Iancu. O mulțime de chestii care mă fac să cred că nu trece multă vreme până o să urc iar în deal la Torogoata lui Toiuț.

MulÈ›umesc TVdecei, Gabeni, Gropari, Mone‘s,  Eugen (cel mai cel blogger din Republica Moldova, să È™tiÈ›i! – È™i are È™i-un film cu taragotiÈ™tii în acÈ›iune), Ghizi È™i Ștefan pentru un week-end care mi-a prins tare bine.

Torogoata lui Toiuț are acum și-o pagină de facebook. E făcută de Ștefan, că ei n-au vreo treabă cu interneții și s-ar putea chiar să nu știe ce e facebook. Oameni fericiți, de-adevăratelea.