O prietenă din Cluj a avut zilele trecute o oarece criză. S-a manifestat cu dureri de stomac și cu un mic leșin. Așa că s-a dus la Urgențe (evident, nu?)

Ajunsă acolo, i-au făcut tot felul de teste și analize și i-au spus că, practic, n-are nimic. A plecat fata acasă. A doua zi, altă criză. Iar la Urgențe. Alte teste, analize, au internat-o. Observați cum, până aici, încă nu se știe ce are, da ?

ÃŽn spital, a făcut o nouă criză. I-au dat ceva tratament să-i treacă, dar fără să È™tie cineva ce anume declanÈ™ează durerile. Au pus-o pe perfuzii, îi dau un tratament aÈ™a… generalist, pentru stomac, pentru ficat, dar încă nu se È™tie ce are.

Din nefericire pentru ea, s-a internat într-o joi. Pentru că a fost week-end și nu prea erau medici pe-acolo, au anunțat-o că luni o să facă un RMN (costă cam 700 de lei) în urma căruia s-ar putea să afle care-i cauza crizelor. Evident, s-ar putea să și nu. Dar să-l facă oricum.

De când mi-a povestit, pe mine mă macină această întrebare: cât de nasol poate fi să stai zile întregi în spital, pe un tratament așa, de întreținere, pe perfuzii cu glucoză, FĂRĂ să știi ce ai, de ce stai acolo și nu poți merge acasă sau cât urmează să mai stai ?