fraierii o ard la modul: frate, sunt tare! – Uzzi, filosof urban contemporan

Ieri, într-un exces de sinceritate față de mine însumi, am intrat pe twitter – È™i am dat aproape 200 de unfollow. Priceless! AÈ›i zice că motivele mă privesc personal, nu ?  Ei bine, cică nu – trebuie să explic ce È™i cum.

Bine, să explic – am dat unfollow pentru că m-a săturat de niÈ™te chestii. M-am săturat de prietenii bazate pe imagine È™i interes, hai să fim prieteni că dă bine să fiu prieten cu el, m-am săturat de oameni extrem de falÈ™i, m-am săturat de ipocrizie È™i de asskissing, m-am săturat de încercările disperate de a părea mult mai interesant(ă). M-am săturat de posturi de genul “vai, ce ocupat/ocupată sunt, vai, ce căutat/căutată sunt, vai cate mailuri primesc, vai cât mă duc eu peste tot”. M-am săturat de glumele stupide făcute doar pentru a fi băgat în seamă pe un hashtag popular. M-am săturat de reply-urile cretine care au doar menirea de a-i face pe ceilalÈ›i să vadă că eÈ™ti la per tu cu Arhi, sau că ai băut bere cu Zoso la o întâlnire la care erai È™i tu, între alÈ›i 30. M-am săturat de oameni lipsiÈ›i de constanță, care dimineaÈ›a zic chestii de genul “vai, ce ghiolban e X” (fără @, ca X să nu cumva să vadă) È™i seara, după ce X i-a băgat 5 minute în seamă, revin cu un “wow, ce miÈ™to e @X”.

M-am săturat. Nu mai am răbdare pentru toate mizeriile astea. Am păstrat în “following” DOAR acei oameni care spun lucruri pe bune, care sunt amuzanÈ›i È™i/sau care au informaÈ›ii faine. ÃŽn rest, să fim sănătoÈ™i cu toÈ›ii.

Bun, deci am dat aceste unfollows. Trec în viteză peste faptul că m-a distrat să văd că, instant, o parte din cei care mă urmăreau nu m-au mai urmărit. Semn că, evident, eram acolo la follow pentru că e cool să te urmărească Crivăț și să te întinzi cu el la povești și pentru că dă bine la cifre. Balast, mă bucur c-au plecat în lumea lor.

Ce mă amuză însă maxim de dimineață până acum este tenta dramatică pe care o dau unii È™i alÈ›ii butonului de “unfollow”.  Practic, simt că vreo două relaÈ›ii de “prietenie trainică” s-au încheiat cu acest unfollow. M-ai scos din viaÈ›a ta, sau băi, de ce mi-ai dat unfollow ?  am crezut că suntem prieteni sau a fost de căcăt unfollow-ul ăla sunt reacÈ›ii în faÈ›a cărora rămân aÈ™a cum sunt, adică prost. Că nu le pot găsi logica.

Dudes & dudettes, get real

N-am contract cu nimeni de urmărit pe twitter. Nu vă sunt dator cu nimic, sau dacă vă sunt, datoria aia nu se plătește prin urmărirea pe twitter. Relația noastră pe twitter nu-i ca o căsnicie, faptul că v-am dat unfollow nu-i ca un divorț. Dacă suntem prieteni, prietenia noastră nu stă într-o amărâtă de rețea socială. Dacă nu suntem, what dă fuck ?

Cel puÈ›in trei oameni au rupt definitiv relaÈ›iile cu mine pentru că le-am dat unfollow. Nici măcar nu È™tiu dacă nu cumva ar trebui să mă bucur. Și, fun fact, unul dintre ei comenta acum vreun an pe un blog de succes ceva de genul “dacă am ceva să-È›i spun, am telefon. Cui îi pasă de follow and shit ?” Eh, a mai trecut un an prin noi, am devenit mai importanÈ›i È™i nu mai acceptăm unfollow aÈ™a, de la oricine.

Get real, people. Pe bune.Viața e un pic mai mult decât twitter/facebook.

PS: dintr-un motiv care-mi scapă, cât timp am scris articolul ăsta am avut în cap un vers. unul singur. acesta – nu ne-aÈ›i făcut voi, v-am făcut noi pe voi.