Ne plângem tot timpul că viața e grea.

La naiba, că muncesc 8-10 ore pe zi și nu pot să-mi iau iPhone 5! Ce viață e asta ? 

La naiba, că muncesc în fiecare zi și nu pot pleca în fiecare week-end la mare sau la munte. Ce viață e asta ? 

E grea viața.  Că nu pot să-mi iau TV de 120 de cm. Că nu am bani să-mi iau pantofi în fiecare săptămână. Că nu pot să fac concedii de-o lună.  E grea viața de fiecare dată când nu primim ce vrem. 

Ne plângem tot timpul că viaÈ›a e grea din cele mai stupide motive, le È™tiÈ›i È™i voi, am dat doar niÈ™te exemple, dar sunt mai multe “pe piață” decât cele de mai sus.

Vasile Adamescu nu cred că s-a plâns vreodată. ÃŽn primul rând, nu cred că înÈ›elege conceptul de “viață grea”. La doi ani, în urma unei boli, a rămas orb È™i surd. N-a apucat să înveÈ›e să vorbească, aÈ™a că a trăit într-o beznă totală. La 11 ani, o echipă de psihologi-eroi au început să lucreze cu el.  Astăzi, Vasile Adamescu are 68 de ani. Știe să vorbească, să scrie, să citească. A terminat Facultatea de Psihopedagogie, cunoaÈ™te 5 limbi, este profesor È™i le predă copiiilor cu dublă deficiență senzorială. ÃŽn timpul liber, sculptează.  A scris o carte care s-a lansat zilele trecute.

sursa foto: Citynews

Vasile Adamescu e un caz unic, la nivel național. Și nu cred că s-a plâns vreodată că e grea viața. Iar eu, după ce i-am citit povestea, mi-am dat seama că ar fi cinstit din partea mea să nu mă mai plâng niciodată de nimic.