Am fost la piesa “O noapte furtunoasă”, în regia lui Gelu Colceag. De pe vremea când scriam pe cultură, îl È™tiam pe Gelu Colceag ca pe un regizor original, cu spirit È™i talent.

Piesa nu s-a jucat la teatru, ci la Casa de Cultură a StudenÈ›ilor. Ceea ce a dus la o mică problemă de sonorizare, care a fost în cele din urmă acceptabilă. O viziune tare simplistă asupra piesei lui Caragiale, pusă în scenă de data asta parcă numai È™i numai pentru râsetele spectatorilor. Maia nu era tocmai în formă (părerea mea de spectator neavizat), în schimb Monica Anghel impecabilă. Câteva touche-uri în piesă, extrem de drăguÈ›e. Un exemplu: când Veta (Maia) îi arată lui Venturiano (Pascu) că nu e cine crede el, își pune un batic alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune “Madam!”, Veta îi răspunde “Madona”. A fost drăguță È™i neaÈ™teptată faza, ca È™i cea în care Rică îi spune Vetei “aÈ™ putea spune că eÈ™ti steau mea, morgenstern-ul meu”. Au mai fost È™i alte gaguri de gen.

Una peste alta, o piesă la care e de mers când ești obosit și ai chef să râzi. Fără mare greutate actoricească (deși, repet, Monica Anghel a fost impecabilă, în opinia mea) dar cu artificii de scenă simpatice și care fac să merite să mergeți. Nu vă luați musai după opinia mea, spuneam mai sus că sunt un spectator neavizat.  O cronică destul de realistă a scris Claudiu Groza în Clujeanul Online