N-o să-mi fac vreun obicei să vă povestesc de vecinu’ Popescu de fiecare dată când îl văd, promit că nu.

Dar azi s-a întâmplat ceva remarcabil. Și trebuie să bârfesc cu voi să vă povestesc, trebuie!

Deci! Azi, pe seară, să tot fi fost vreo 7 ceasuri, mă duc – ca un om – să-mi iau ceva apă de jos, de la magazin. Evident, lucra doamna drăguță, că la aia naÈ™pa nu merg. Evident, dacă era doamna drăguță, era È™i domnu’ Popescu. Care sugea încetiÈ™or È™i bâlbâit, cum îl È™tim, dintr-o sticlă de vodcă. Nu È™tiu ce vodcă era, dar după cum arăta, V33 era un fel de Grey Goose pe lângă ea

Fac o paranteză confesiv – educativă. Am mai spus, după gusturile MELE, vodca e o băutură spurcată È™i nu pun gura mea fină pe aÈ™a ceva. Singurele excepÈ›ii sunt Grey Goose È™i Stolichnaya, dar È™i alea tot la 2-3 ani, maxim câte o înghiÈ›itură. ÃŽn rest, rămâne cum am stabilit – spurcată.

Bun, deci domnu’ Popescu bea spurcăciune din aia.

Mă copii, È™i unde nu-mi încremeneÈ™te neuronu’ când o aud pe doamna aia drăguță spunând foarte rece È™i tăios:

– De la sticla aia vi se trage. Mai lăsaÈ›i naibii sticla aia, o să aveÈ›i mintea mai limpede, o să gândiÈ›i fără poticneli È™i nici nu vă mai pierdeÈ›i banii!

Am înlemnit, vă zic. Adică sincer, la ORICE m-aÈ™ fi aÈ™teptat, doar la asta nu. Domnu’ Popescu a ieÈ™it din magazin cu o viteză de care nu-l credeam capabil (e drept, È™i sticla era abia începută), doamna aia drăguță râdea, eu mi-am luat ce-am avut de luat È™i-am plecat.

Și de-atunci mă întreb: ce s-o fi întâmplat, oare ? E o ceartă temporară sau o despărțire definitivă ?  Cu ce-o fi supărat-o, măgarul ?

A, să nu uit – când am ieÈ™it din magazin, domnu’ Popescu era pe scări, își număra niÈ™te bani. Ceva o fi fost, mă gândesc…