După cum știe toată lumea, mai puțin cei care nu știu, eu locuiesc la țară. După cum știe toată lumea, mai puțin cei care nu știu, amu o vreme am schimbat satul și am venit într-un sat nou, din județul Brașov.

Desigur… am apărut aÈ™a, deodată, mare È™i frumos cum mă È™tiÈ›i, LOGIC că vecinii m-au luat la ochi.  Dar È™i eu m-am orientat È™i m-am împrietenit cu unii dintre ei, ca să fie bine – că doar mă È™tiÈ›i, fac să fie bine încă din secolul trecut.

Mno, È™i într-o zi vine nea Vasile să m-ajute să aranjez curtea. Că arăta aÈ™ea, cam sălbatic. Și eu, cu mintea mea de orășean, mi-am zis – ia să iau niÈ™te beri, să beau cu nea Vasile, să vadă că suntem prieteni. Și iau. Și bem. Și începem să povestim, ca oamenii, că oameni suntem, nu ? Mai de una, dar mai È™i de alta, aÈ™a, ca vecinii.

La un moment dat, nea Vasile, pe la a treia bere , zice cu năduf:

– Domnu’ Andrei, nu vă supăraÈ›i… eu nu v-aÈ™ întreba niciodată, dar m-au zăpăcit femeile de pe stradă…

– ia ziceÈ›i, nea Vasile, ce-i baiu’ ?

– Domnu’ Andrei… de ce nu sunteÈ›i însurat, domnu’ ? 

Iar eu, în prostia mea nemăsurată, i-am zis adevărul.

– Sunt divorÈ›at, nea Vasile. Dar am o iubită medic (că aÈ™a aveam eu pe-atunci, sau aÈ™a credeam, mă rog, nu contează) È™i sunt ca un om normal, nea Vasile…. 

Ce prost am fost, mă copii, ce prost!

Vă daÈ›i seama că dacă îi spuneam, cu o încruntătură È™i-un suspin, nea Vasile… sunt… văduv… nu vreau să vorbesc despre asta… la ora asta mă iubea TOATÄ‚ strada ? Ba mai mult, îmi È™i găseau imediat o fată gospodină care să aive grijă de mine ?

Dar nu m-a dus capul, la năibuța!

(Raluca, i love you forever, muah muah muah, e doar o glumă, da ?! 😀 )

Bănuiesc că absolut toată lumea a întâlnit oameni care folosesc abuziv punctele de suspensie și semnele de exclamare.

Cam aÈ™a - astăzi… e frig… afară… È™i în sufletul meu… dar mă bucur!!!!!!!!!

Spre uimirea mea totală, mi-a fost dat să întâlnesc oameni altfel destul de bine È™coliÈ›i È™i educaÈ›i, care fac asta. Dar… niciodată… nu am putut… să înÈ›eleg… de ce!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ei bine, azi am priceput, că mi-a dat magistrul Eftimie explicaÈ›ia, într-o scurtă (dar intensă) discuÈ›ie despre cineva care… foloseÈ™te… prea multe… semne de exclamare!!!!!!!!!!!!!!!!

Citez:

Îi plac semnele de exclamare, n-a avut când era mic. Toți copiii aveau semne de exclamare, el avea doar o mașinuță veche și-un cerc. 

Și-așa s-a făcut lumină în mintea mea!!!

sursa foto

…când online-ul era mai frumos È™i mai amuzant.

1. ÃŽn 2009 am scris un articol. Dacă înlocuiÈ›i Băsescu È™i Geoană cu Băsescu È™i Năstase, sau Băsescu È™i Geoană cu pro È™i anti RoÈ™ia Montană, sau cu orice altă “polemică” la modă prin online zilele astea, cred că rămâne la fel de actual.

Foarte puțini dintre noi suntem capabili să admitem că oamenii gândesc diferit. Și foarte, foarte puțini suntem capabili să acceptăm că alții vor altceva decât noi. Și să nu încercăm să ne impunem propriile convingeri.

Restul e aici

2. Una dintre cele mai faine chestii pe care le-am făcut pe blogul ăsta în cei 6 ani pe care-i împlinește amu ni, dacă nu chiar cea mai faină, a fost rubrica Replicile săptămânii. Azi am recitit toate cele 25 de episoade și am râs un pic la fiecare în parte.

Alte vremuri

de Octavian Paler (via Oana)

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

din Magnatul

Excelență, știți de ce nu merg bine lucrurile în țara asta ? Pentru că fiecare, în loc să-și facă treaba lui, încearcă s-o facă pe-a altuia

words of wisdom

Un prieten s-a întors în noaptea asta din Germania, cu mașina. Mergând către Constanța s-a oprit la Cluj, să-și tragă sufletul. Și ca să nu și-l tragă singur, i-am spus să mă sune când ajunge.

A venit omul, l-am omenit tradiÈ›ional, cum se cuvine, cu o cafea È™i-un sanviÈ™ la OMV – doar ospitalitatea mea e proverbială! Și-a pornit la drum (bun, sper). Asta se întâmpla pe la 3 jumate. DimineaÈ›a. Sau noaptea, cum preferaÈ›i.

M-am întors acasă. Am răspuns la mailuri unor oameni care-È™i vor începe ziua cu “OMG, Crivăț e nebun, cum să trimită mailuri la 3.44 dimineaÈ›a ?!“. Am citit toate articolele din reader. M-am uitat la ce-au mai postat prietenii pe facebook sau pe twitter. M-am uitat la poze cu oameni pe care nu nu i-am văzut de multă vreme, tot pe facebook. M-am uitat la poze vechi cu mine, de care uitasem. M-am uitat prin reader, să vedem, n-a mai apărut ceva ? Nu apăruse nimic.  M-am uitat la poze  din Redescoperă România.  Am terminat cartea pe care o citeam. S-a făcut cam 5.30.  Am evitat să provoc zgomote, să nu-mi deranjez vecina.

N-aveam nici un film nou… ăăă… închiriat. N-a mai apărut nici un episod nou al vreunui serial pe care-l urmăresc. What to do, what to do…  Am citit chiar È™i presă, ceea ce mi se întâmplă foarte rar.

Și-am concluzionat că nu există moment mai plictisitor într-o zi decât ăsta: să fii treaz la 4-5 dimineața și să n-ai nimic de făcut, dar NIMIC (sau dacă ar fi ceva de făcut, să nu poți sau să n-ai chef).

Apoi, cu sufletul total împlinit de această profundă cugetare, am urmărit vreo oră cum răsare soarele.

(mulțumesc, Corina)

Când suferi foarte tare (indiferent că din sărăcie, din frustrare, din neputință, din dragoste, din boală sau din orice alt motiv) și nu ai cum să manifești suferința nicicum, n-ai cum s-o exprimi sau, mai rău, n-ai CUI s-o exprimi, atunci suferința ta se va transforma în răutate pură.

Și pentru că cei din jurul tău nu știu de ea, că n-ai cum și n-ai cui s-o exprimi și s-o manifești și s-o lași afară, ei n-au să înțeleagă de ce, brusc, ai devenit un om acru. Sau amar. Sau amândouă.

Și-au să te lase în durerea ta.

Și ai să suferi că te-au lăsat în durerea ta. Și se creează un cerc vicios foarte nasol, din care e greu să ieși.

dap.

(nu am citit nicăieri asta, aÈ™a m-am gândit eu, cu capu’ meu chel. don’t be hatin’)