Ceilalți ești tu

Orice popor are eroi și trădători, tâmpiți și genii, leneși și harnici, sfinți și haimanale. Orice stat are rufe murdare și scheleți în dulap. A scoate la aerisit aceste zdrențe poate fi un exercițiu purgatoriu, cu condiția să se desfășoare scurt și la obiect. Dar a le scutura zilnic prin fața casei nu face decât să coboare standardele de caracter pentru generațiile care vin. Arată-i copilului super-eroi și va vrea să devină super-erou. Spune-i zilnic că va sfârși un bețiv ca ta-său și așa se va întâmpla.

Un articol foarte frumos, cel mai bun pe care l-am citit în ultimele… în ultimii… nu È™tiu, de multă vreme (după gândurile È™i gusturile mele – e, aÈ™adar, o opinie, da ?) scris de Brad Florescu È™i pe care vă recomand să-l citiÈ›i cu atenÈ›ie.

Retrospectiva 2013. Planuri pe 2014.

2013

A fost fain, nene! Fain tare. Oameni, locuri, povești magice, șprițuri fermecătoare. Mulți, multe. Am învățat să fac ce-mi place și să fac bine.

2014

O să fie și mai bine, promit!

Facem să fie bine, dacă e.

La mulÈ›i ani, dragilor. Să fiÈ›i fericiÈ›i È™i să iubiÈ›i mult 😀

vă pupă Crivăț.

Dragă Auchan

Îți scriu, e drept, din interes. Dar pe cuvânt că nu vreau să-mi dai nimic, e ok, vreau doar să-ți dau o idee gratis.

Dragă Auchan, È™tii cum se tot murmură în perioada asta “de Crăciun, fii mai bun, fii adevărat” ?

N-ai vrea și tu, dragă Auchan, să fii mai bun ? Mai adevărat ?  N-ai vrea să mă faci mândru că suntem vecini ?

N-ai vrea, de exemplu, să nu-mi vinzi mie pâinea aia nașpa care ți-a rămas de ieri ? Și să-mi vinzi alta, proaspătă, de azi, dacă tot ai cuptoarele alea mișto care merg non stop ?

Sau n-ai vrea, de exemplu, ca în galantarele tale să-mi oferi și pui Fragedo, nu doar Puiul Crăiești sau mai știu eu ce alte nume de care n-am auzit niciodată ?

N-ai vrea să aduci produse din vânat, cum au mănășturenii la Metro ?

Sau n-ai vrea, de exemplu, să aduci produse Black Angus, să nu mă mai faci pe mine să merg hăt, până în celălalt capăt al Clujului, la Cora,  pentru un burger de 6 lei ?

N-ai vrea tu, oare, să intrăm în rând cu lumea ? Să fim È™i noi, cei din Gheorgheni, mândri de magazinul nostru È™i să nu spunem cu obidă, printre dinÈ›i, “noi n-avem Cora în Gheorgheni” ?

Ce zici, dragă Auchan ? Nu vrei să facem să fie bine ?

“AjutaÈ›i-mă să mai trăiesc 1-2 ani!”

Ä‚sta e strigătul disperat al unei femei de 35 de ani care se numeÈ™te Livia Beju È™i care suferă de-o boală rară È™i îngrozitoare – Sindromul Marfan

După povestea cu doamna Irina, am zis cu hotărâre că nu mă mai implic multă vreme în povești umanitare și nu mai scriu despre ele. Fiecare cu-ale lui.

Dar apoi, am dat peste două poveÈ™ti care m-au impresionat foarte tare. Prima, la Bogdana  – familia de la Pogăceaua, 3 copii a căror mamă a murit È™i care trăiesc cu tatăl lor în 15 metri pătraÈ›i. Am scris aici.

A doua, a scris-o Ioana în Ziar de Cluj și despre ea vă vorbesc acum.

Livia trăieÈ™te într-un chin cumplit. Dureri atroce în fiecare zi, pe care le alină temporar cu morfină. ÃŽn fiecare zi, e în pericol să-È™i piardă vederea, să rămână în scaun cu rotile sau să moară de la complicaÈ›iile bolii. Pentru boala ei, primeÈ™te de la stat 243 de lei lunar. Care nu-i ajung, evident, nici de mâncare. De muncit, nu mai poate munci – cât a putut, a tras tare. Acum nu mai poate.

Toti cei carora le-am zis de boala mea au disparut. Au fost slabi, ei nu trebuiau sa duca boala asta. Dar consider ca mi-au facut un bine. Sunt invatata cu asta, de vreme ce si parintii m-au parasit

Găsiți aici întreaga ei poveste. E foarte, foarte impresionantă.

ÃŽÈ™i doreÈ™te să mai trăiască 1-2 ani fără dureri. Pentru asta, are nevoie de medici care-i cunosc boala – în România nu prea sunt – È™i de un tratament adecvat, pe care acum nu È™i-l permite.

ȘtiÈ›i versul “de Crăciun, fii mai bun ?”

Haideți să fim mai buni și s-o ajutăm pe Livia, haideți să fim mai buni și să-i ajutăm pe copiii de la Pogăceaua. Haideți să ne pese un pic de semenii noștri care au mari necazuri.

Aici e povestea Liviei, spusă chiar de ea, iar aici aveți detalii despre cum o putem ajuta. (inclusiv prin paypal)

Aici e povestea copiiilor de la Pogăceaua, aici aveți detalii despre cum putem ajuta.

Haideți să nu-i lăsăm pe oamenii ăștia singuri de sărbători. Haideți să le arătăm că suntem oamenii și că îi tratăm ca pe oameni.

Haideți să facem, din nou, o faptă bună, vreți ? Că-s convins că ni se adună undeva.

O casă din suflet

Mădălina are 3 ani. Dorin are 5 ani. Fratele lor, Emanuel, are 6 luni. Mama lor a murit la nașterea prematură a lui Emanuel.

Locuiesc cu tatăl lor, într-o casă care o singură cameră, de vreo 14-16 metri pătraÈ›i – la 30 de kilometri de Târgu MureÈ™, la Pogăceaua. ÃŽn cei 16 metri au înghesuit 2 paturi, o masă È™i-un aragaz. Nu încape nici măcar un leagăn pentru Emanuel. Nimic. N-au jucării. Èšin hainele pe care le-au primit hainele într-o ladă sub pat. Alimentele le È›in afară, noroc că-i frig È™i nu se strică.

familia-detesan1

Mădălina și Dorin merg la grădiniță în fiecare zi.

Tatăl lor câștigă 500 de lei pe lună. Nu vrea să-l dea pe Emanuel spre adopție, ar vrea să-și crească copiii împreună. Îl ajută mătușa copiilor, Mariana. Majoritatea banilor din salariul lui sunt cheltuiți pe medicamente și scutece pentru Emanuel.

Copiii ăștia au nevoie de un spațiu unde să poată crește normal. Un spațiu în care să aibă loc de-un dulap petru hăinuțele pe care le primesc, în care să încapă un leagăn și unde Emanuel să aibă loc să folosească premergătorul. Un spațiu în care să aibă un trai normal.

familia-detesan2

Bogdana și Nadina vor să-i facă pe copiii ăștia că, deși mama lor s-a dus, totuși sunt mii de oameni care au să aibă grijă de ei. Și și-au propus să le facă o casă în care să încapă cu toții.

Suma necesară nu-i enormă – în zona aia, ar fi nevoie de vreo 15.000 de euro.

Am făcut, împreună, și minuni mai mari pe internetul ăsta. Haideți să ne străduim să le oferim copiilor ăstora o viață mai bună, că au avut deja suficientă suferință pentru niște prunci.

Există un blog pe care informaÈ›iile despre familie vor fi actualizate – casadinsuflet.blogspot.ro. Tot acolo sunt È™i bannere prin care puteÈ›i susÈ›ine iniÈ›iativa asta. Există È™i o pagină de facebook

Donații se pot face în contul de mai jos, cu mențiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553
FUNDATIA MEREU APROAPE

Povestea lor a fost spusă și pe unul din site-urile Fundației Mereu Aproape, Schimba o Viata, și acolo aveți posibilitatea de a dona inclusiv prin Paypal.

Bogdana și Nadina sunt persoanele de contact.

Dați povestea mai departe, vă rog. Dar, mai ales, donați, dacă și cum puteți. Haideți să mai facem o faptă bună anul ăsta!

Dă-o naibii de SIDA, să vină Șeikspir!

Ați auzit de HIV/SIDA ? Da ? niște prostii!

HIV și SIDA îs lucruri cu care nu merită să ne batem capul. Ce naiba, există un Program Național de Prevenire și Control a HIV/SIDA ? să-l închidem. Ce ne pasă nouă ? De ce să cheltuim bani cu asta ? Ce, noi suntem Africa de Sud ? De banii pe care-i dăm pe prevenția SIDA, nu mai bine facem noi un festival ?

Dragilor, să nu credeți c-am luat-o razna. E ceea ce spune ministrul Culturii, Daniel Barbu. Spune că bugetul pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA e prea mare. Că e cutremurat când se gândește câte festivaluri Shakespeare s-ar face de banii ăia.

E drept, È™i eu sunt cutremurat. Dar numai de gândul că mâine încă o să fie ministru. Eu iubesc România È™i n-am boala aia cu “la alÈ›ii e mai bine”. Dar cred cu convingere că de la Vama BorÈ™ încolo, în nici o È›ară dudul ăsta nu mai era ministru după o asemenea declaraÈ›ie.

Sunt 12.000 de oameni afectaÈ›i de HIV/SIDA în România. Asta oficial, că neoficial or fi mult mai mulÈ›i. Fără prevenÈ›ie, ar fi poate de 10-20 de ori mai mulÈ›i. Da’ nu mai bine mai facem noi niÈ™te festivaluri Shakespeare, în loc să ne ocupăm de asta ? Ce naiba, doar suntem civilizaÈ›i, nu ca-n Africa aia!

Declarația exactă, via Hotnews:

La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevarat urmatorul lucru. Credeti-ma, nu vreau sa par cinic in fata dumneavoastra, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetateni ai nostri. Bugetul, programul national pentru prevenirea si tratarea HIV/SIDA este jumatate ca buget din toate programele Ministerului Culturii.Deci, ai Ministerul Culturii si programul national de combatere si tratament HIV/SIDA. Jumatate. Unu la doi. Dupa parerea mea, nu suntem in Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetateni afectati de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu inteleg, eu personal. Am fost cutremurat cand mi-am dat seama cate Festivaluri ‘Shakespeare’ sau cat de amplu am putea face evenimentul, Festivalul ‘Shakespeare’ de la Craiova, daca nu am avea acel program sau daca acel program ar fi la jumatate”

Și o înregistrare audio, realizată de Gazeta de Sud

via Răzvan

UPDATE: și ca să ne ia și mai mult la mișto, sanchi, își cere scuze:

„Am făcut o comparație, recunosc e nefericită și atâta tot”, a punctat Barbu.

via Digi (urmăriÈ›i înregistrarea, să vedeÈ›i cum ministrul CULTURII din È›ara asta spune “profit de ocazia care mi-aÈ›i dat-o”. Ministru. AL CULTURII! È™i io, ca un tălâmb, mă gândeam la demisie…

Recomandarea săptămânii – burgeri Black Angus


Deprecated: Function get_magic_quotes_gpc() is deprecated in /home/andreicr/beta/wp-includes/formatting.php on line 3712

Deprecated: Function get_magic_quotes_gpc() is deprecated in /home/andreicr/beta/wp-includes/formatting.php on line 3712

post pentru clujeni, îndeosebi.

deci – nu-i advertorial. e o chestie faină pe care doresc să v-o împărtășesc. ok ? 

Răzvan m-a luat azi aproape pe sus și m-a dus aproape cu forța la Cora (care-i hăpt în celălalt capăt al orașului!) numai și numai ca să-mi arate standul de Black Angus. Black Angus e o rasă de vite care dau o carne foarte gustoasă.

Bun, ne-am dus. Au acolo burgeri, mușchi, antricot, mici, carpaccio și alte minuni de vită. La prețuri rezonabile. Spre exemplu, 2 burgeri costă 12 lei, o caserolă de carpaccio costă 10 lei, o caserolă de 10 mici (care-s făcuți, desigur, doar din carne de vită) tot 10 lei. Am încercat azi doar burgerii, care sunt cu adevărat buni și gustoși

La Cora Cluj, standul ăsta e în spate, unde-s produsele de carne, ca o insulă pe mijloc. Îmi pare rău că nu i-am făcut poză, îi fac data viitoare când merg. La fel, când am făcut burgerii nu m-am gândit c-o să scriu despre ei, așa că le-am făcut poze cu telefonul, care a focusat cam prost. Că inițial voiam doar să-i arăt celuilalt Răzvan.

Dar a fost așa de bun, că m-am gândit că n-ar fi rău să vă zic și vouă. Ca să mergeți și să întrebați, să fie cerere și să mai aducă, întrucât eu am luat azi ultimii burgeri. Muhaha!

Revin cu micii și cu carpaccio, când le-oi testa.

 

 

Vernisaj de conace și castele

Chiar în aceste momente are loc la Cluj-Napoca Bienala de Arhitectură a Transilvaniei. În sensul că a început astăzi și durează până în 8 decembrie.

Ceea ce poate nu m-ar interesa în mod deosebit.

Altceva mă încântă, însă: cu ocazia acestui eveniment, Irina de la Monumente Uitate (un site/proiect pe care vi-l recomand călduros, dacă vă pasionează subiectul, pentru mine e lectură frecventă) vernisează expoziția Reședințe nobiliare din România. Vernisajul va avea loc vineri, 6 decembrie, ora 19:00, la Galeriile Minerva (Str. Napoca 16).

Pe actualul teritoriu al României, se mai păstrează în jur de 1000 de foste conace şi castele, ridicate începând cu secolul al XVI-lea până la mijlocul secolului XX şi care constituie astăzi o componentă aparte a patrimoniului construit naţional, insuficient cunoscută sau valorificată

Expoziţia Reşedinţe Nobiliare din România prezintă istoricul şi situaţia actuală a câtorva dintre cele mai spectaculoase reşedinţe extraurbane nobiliare sau boiereşti aflate şi astăzi pe teritoriul României.

O parte din castelele/conacele prezentate sunt de Prin Transilvania È™i am fost È™i noi la ele 😀

Vă doresc să vizitați expoziția!

Detalii aici