În această dimineață, pe la 9-10, sună telefonul. Era Lucreția, vecina doamnei Irina.

– E vorba de doamna Irina, zice…

Mi-a stat inima-n loc, am crezut c-a pățit ceva. Nu pățise, nu-i mergea apa și-a crezut că i-a fost oprită. Nu a fost, 15 telefoane mai târziu am descoperit c-a fost ceva bai la un robinet. S-a rezolvat. Totul ok.

O oră mai târziu, m-a sunat Liviu Alexa

– doamna Irina ne-a făcut sesizare la PoliÈ›ie, la SecÈ›ia 1. Să spunem câți bani s-au strâns, cum s-au cheltuit È™i câți au rămas. PoÈ›i face asta, da ?

Pe de-o parte, m-am panicat. Oare mai am toate bonurile, toate chitanțele, mai am toate dovezile de plată ? Dacă Doamne ferește nu mai găsesc chitanța de curent ? Ce mă fac dacă nu le mai am ?

Pe de altă parte, prima reacÈ›ie a fost de nervi. Cum, măi nene, eu îmi pierd aproape două luni să te ajut, stau cu orele sau chiar cu zecile de ore la cozi la zeci de ghiÈ™ee, stau cu toate echipele de tehnicieni de la toate regiile, zi de zi, ca să reparăm ce se poate repara pentru a avea curent cu căldură – È™i doamna Irina îmi face petiÈ›ie la PoliÈ›ie ?!

În momentul următor, m-am apucat să caut hârtiile. M-am liniștit când am văzut că am fiecare bonuleț în parte și că pot justifica fiecare leu cheltuit. M-am dus la doamna Irina s-o întreb dacă a făcut vreo plângere la Poliție. Mi-a jurat că nu. Am plecat la Secția 1 și m-am întâlnit cu agentul Nicolae Zisa.  (sau poate agent șef, scuze că n-am reținut gradul)

Mi-a arătat petiÈ›ia – era scrisă de doamna Irina, fără dubii. A fost depusă acum vreo lună. ÃŽn ea se solicita ce-am zis mai sus – câți bani s-au strâns în numele ei, câți s-au cheltuit, câți au rămas. Mi-a spus că trebuie, conform legii, să-mi ia o declaraÈ›ie È™i apoi să meargă la petent să spună cum s-a rezolvat.

I-am povestit domnului Zisa pas cu pas totul, de la articolul din Ziar de Cluj până la ziua în care doamna Irina a avut din nou curent È™i căldură. Am scos chitanÈ›ele È™i bonurile pentru fiecare leu cheltuit, am justificat fiecare ban, am arătat ce s-a cerut în petiÈ›ie – câți bani s-au strâns, pe ce s-au cheltuit, câți au rămas.  Am È™i scris o declaraÈ›ie amănunÈ›ită  în care am spus toate astea.

După care domnul Nicolae Zisa mi-a povestit lucruri – pentru că o cunoaÈ™te de foarte multă vreme pe doamna Irina.

De exemplu, în ultimii 5 ani doamna Irina a făcut petiție fiecărui om care a ajutat-o cu ceva. Vecinului Popovici, de exemplu (despre care mie mi-a spus cândva că e singurul care a ajutat-o, deși nu e adevărat) i-a făcut nu mai puțin de CINCI petiții. Una dintre ele era pentru că i s-a părut că s-a uitat urât la ea când a trecut prin curtea comună.  Cu toate acestea, domnul Popovici o ajută în continuare.

Anul trecut, i-a făcut o petiție unui domn care are un fastfood unde doamna Irina mănâncă gratis aproape zilnic, de câțiva ani. Nu i-a plăcut nu știu ce lucru pe care i l-a zis omul și i-a făcut petiție. Cu toate astea, încă mănâncă în fiecare zi la fast food-ul cu pricina. Domnul ăla a ajutat-o în continuare. 

A făcut petiții diverse, de-a lungul anilor, împotriva fiecărui vecin. A făcut o petiție împotriva unei doamne de la o fundație, care mergea în fiecare lună să-i plătească facturile. Într-o zi, a venit o factură mai mare de compensare și n-a mai putut fi plătită. I-a făcut sesizare (sau petiție, ce-o fi fiind) că i-a furat banii de curent. La fel ca mine, doamna a trebuit să meargă la Poliție cu toate chitanțele, să arate c-a plătit.

A făcut de-a lungul anilor zeci sau sute de petiții din astea împotriva a diverși oameni. Pe unii chiar i-a dat în judecată. Majoritatea au continuat s-o ajute.

Acum, ne-a făcut nouă sesizare. Am fost cu toate actele la Secția 1, am justificat fiecare ban. Și noi o s-o ajutăm în continuare.

ÃŽn timp ce poliÈ›istul îmi povestea toate cele de mai sus, mi-am dat seama – n-am de ce să fiu supărat pe biata femeie. Nu È™tie ce face. N-am de ce s-o judec.

Doamna Irina… a trecut prin multe. Neoficial, e suspectă de câteva afecÈ›iuni psihice. De asta m-am implicat s-o ajut. Nu ca s-o judec.

Ne-am asumat s-o ajutăm, o ajutăm – aÈ™a cum e, cu bune È™i cu rele.

De când am început povestea Irinei, v-am spus aici, pe blog, fiecare pas pe care l-am făcut. Era firesc să vă spun și etapa asta.