Și s-a dus și 2010. Unul dintre cei mai plini ani din viața mea, cu bune și rele, cu mulți oameni foarte mișto și cu câțiva oameni de care soarta, în infinita ei înțelepciune, m-a ajutat să scap.
Da, ar trebui să fac o retrospectivă – uite ce chestii am făcut eu anul ăsta. N-o s-o fac, sunt prea multe È™i nu È™tiu să aleg.
AÈ™a cum sunt prea mulÈ›i oamenii cărora aÈ™ vrea să le mulÈ›umesc că au fost lângă mine (È™i) anul ăsta. N-o să le pot mulÈ›umi tuturor, că Dumnezeu mi-a dat tare mulÈ›i oameni cumsecade în jurul meu, da’ sunt câțiva pentru care sunt recunăscător că sunt în viaÈ›a mea.
Pentru că viaÈ›a mea ar fi fost mult mai seacă È™i mai tristă fără Alina È™i Răzvan, Radu, Ovi È™i Corina, Arhi, Bobby, Chinezu, Nebu, Ioana, Nicu, Milo, Ruben, DragoÈ™ Mone, DragoÈ™ BoÈ›a, Amalia Matei È™i chiar È™i Giorgiana (deÈ™i nu È™tie) – pentru că mi-au fost alături în niÈ™te momente delicate, unele chiar grele.
Sau fără Liviu Alexa, sau fără Doru Costea, sau fără Mihaela Rus – cărora poate că n-o să le pot mulÈ›umi niciodată suficient pentru toate lucrurile cu care m-au ajutat.
Sau fără Mile, care È™tiu că e lângă mine, oriunde ar fi el – moj brat Mile je sada medu nama.
Sau fără ai mei, mama, tata, Bogdan, Nei, Raluca, Romana – că mă iubesc È™i aÈ™a imatur È™i coleric È™i cu toate defectele mele 
Sau fără Orlando, Roxana și Anca -datorită lor ebucataria crește așa frumos, ca un copil precoce
Și-or mai fi și alții, pe care îi uit acum și-apoi, când o să-mi amintesc, o să-mi pară rău și o să-i sun să-mi cer scuze că i-am uitat în acest moment.
Cea mai mare bucurie a mea în 2010 e descoperirea că în viața mea există niște oameni extraordinari, fără care eu n-aș fi fost eu. Cea mai mare dorință pe 2011 e să-i am în continuare lângă mine și să nu-i dezamăgesc niciodată.
În rest, să fim sănătoși, că restul s-or rezolva cumva de la sine.
La mulți ani, prieteni.