Avatarii faraonului Funar

În 2008 urmăream absolut siderat, la o televiziune locală din Cluj-Napoca, o dezbatere electorală în care candidatul Gheorghe Funar promitea.

Promitea de toate, dar promisiunile care mi-au rămas pentru veșnicie (pentru că, veți fi fiind de-acord, nu sunt uitabile) sunt astea:

1. Eliminarea de pe raza municipiului Cluj-Napoca a tuturor alimentelor care conțin E-uri.

2. Distribuirea a câte 2 litri de apă ozonată în fiecare zi, fiecărui cetățean al municipiului Cluj-Napoca.

Sunt poate cele mai aberante promisiuni de campanie electorală pe care le-am auzit vreodată. Nici măcar Decebal Popescu nu le poate ajunge.  Sau cel puțin așa credeam până azi, când am văzut la Cetin noile declarații ale Funarului. Care, trebuie să recunosc, le transformă pe cele din 2008 în izvoare de rațiune pură.

Spicuim, așadar, din revoluționarul interviu dat de irepetebilul Funar la RFI:

Toate popoarele de pe planetă au ca strămoşi geto-dacii. Acum o mie de ani, denumirea Suediei şi a Danemarcei de astăzi în istoria lor scrie că se chemau Dacia! Eu ştiu că înseamnă Ţara Dacilor. Geto-dacii erau extraordinar de avansaţi în toate domeniile. Aveau şi aparate de zbor, au făcut hărţi de deplasare pe planetă la care cei de la NASA se uită şi astăzi şi spun că nu le pot face la nivelul geto-dacilor. Eu am intrat în marea grupă a haiducilor ştiinţifici în domeniul istoriei. Noi, românii, nu ştim că în România avem o mulţime de piramide, iar după modelul piramidelor din România, strămoşii noştri geto-daci au construit piramidele din Egipt.

Păi, dragi colegi geto  daci proto-indo-europeni, asta schimbă TOTUL!

Anul trecut, la FISC, un tânăr comediant ne explica un lucru la care am râs. Cică legătura ancestrală dintre moldoveni și vechii egipteni e redată pe pereții piramidelor. În sensul că imaginea de mai jos (sursa)

egiptian

reprezintă un moldovean plecat la muncă, la piramide. ÃŽn mâna din spate a ascuns o sticlă de rachiu, iar mâna din față e întinsă – “Dă, bre, un pa’ar di vin!”

Am râs, cum a râs și toată sala, naivii de noi, dar nu era de râs, dragi con-proto-indo-europeni! Era adevărat, iată, haiducul științific Funar ne dezvăluie azi că moldovenii nu doar au lucrat la piramide, ci chiar ei le-au făcut, după modelul celor din România, care sunt la tot pasul, doar că nu știm noi să le vedem.

Dar asta cu piramidele, cu Deutchland – Èšara Dacilor, cu Suedia care acum 1.000 de ani se numea Dacia, hai, treacă meargă, poate se rezolvă cu niÈ™te pastile.

Însă aparatele de zbor și hărțile de deplasare pe planetă pe care azi NASA nu le știe reproduce sunt teorii revoluționare. Și eu vă pot dovedi științific, chiar acum, că cel puțin cu aparatele de zbor e adevărat!

Dacă aÈ›i citit Harry Potter, într-unul dintre volume un frate de-al lui Ron merge în Transilvania, la Sanctuarul Dragonilor – unicul din lume. Păi de ce a fost sanctuarul ăsta în România ?

E simplu, a rămas de pe vremea dacilor, care călătoreau cu dragoni în Egipt să construiască piramide. Asta ne oferă È™i răspunul la întrebarea care ne macină minÈ›ile de sute de ani – cum au reuÈ™it egiptenii să transporte blocuri atât de mari de piatră pentru a construi piramidele. E simplu, erau moldoveni È™i le duceau cu dragoni.

V-am zis eu că asta schimbă totul ?

Dacă Funar promite azi, în ultima zi de campanie, că dacă iese președinte deschide pentru publicul larg marele tunel energetic din Bucegi și baza secretă a extratereștrilor uriași care se află în capătul acestui tunel, eu promit că-l votez!

notă – pentru cei care au dat bacul în ultimii ani, titlul e o parafrază după o proză a lui Mihai Eminescu (un fel de Florin Salam din trecut, dar mai pe genul poetic) care se numeÈ™te “Avatarii Faraonului Tla

 

Ce-am face noi dacă am fi bogați ?

Sunt ferm convins că toți cititorii mei, fără de excepție, sunt niște oameni maturi și echilibrați. Nu ca mine.

Eu, nefiind, mă gândesc deseori că n-aÈ™ vrea să fiu bogat ca Patriciu. Sau ca Èširiac.  Îs, sincer, micuÈ›i. Pe de altă parte, n-aÈ™ vrea să fiu bogat ca Bill Gates (61 mld $) sau Carlos Slim Helu (69 mld $). Pentru că pur È™i simplu mi se pare că au niÈ™te vieÈ›i complicate.  Nu, modele mele în “ce-aÈ™ face dacă aÈ™ fi bogat ca… ” sunt trei oameni, mai puÈ›in bogaÈ›i, dar care mie, din apartamentul meu din Bună Ziua/Cluj, îmi par extrem de relaxaÈ›i. Ei sunt Roman Abramovic (12.1 mld $), Mohammed bin Rashid Al Maktoum, emirul din Dubai (14 mld $) È™i, mai ales È™i mai mult decât toÈ›i ceilalÈ›i, probabil pentru fabuloasa colecÈ›ie de maÈ™ini, Haji Hassanal Bolkiah, sultanul Bruneiului (20 mld $).

Și mai stau, uneori, È™i mă gândesc ce-aÈ™ face eu dacă aÈ™ fi unul din cei trei È™mecheri de care tocmai am zis.  Și mai aberez cu prietenii mei. Spre exemplu, Alina, dacă ar fi bogată ca unul dintre cei trei, È™i-ar cumpăra un yacht. Apoi, în centrul Clujului, ar face o mare pe care să stea yachtul. Și-ar face o mare petrecere, la care ar invita pe toÈ›i prietenii ei, dar È™i pe toate Alinele din toate oraÈ™ele româneÈ™ti care încep cu A: Aiud, Arad, Alba Iulia etc. Andrei, pe de altă parte, È™i-ar cumpăra o È›ară. Ligia ar cumpăra un sfert din tot internetul din lume, dar să fie sfertul cel mai frumos, în care să vrea să stea toată lumea. Vali ar face o autostradă pe ruta ChiÈ™inău – ConstanÈ›a – BraÈ™ov – Cluj – Oradea – Craiova – TimiÈ™oara, cu trei benzi pe sens, după care s-ar plimba într-un RS 6 de 700 CP pe ea.  Andreea È™i-ar cumpăra o insulă prin Asia de Sud-Est, cu tot cu personalul aferent insulei. Cetin È™i-ar lua cel mai mare vas de croazieră din lume È™i n-ar mai pune piciorul pe pământ. Ina și-ar aduna toÈ›i prietenii, i-ar duce la Londra în avioane particulare, i-ar caza la Ritz sau la Mandarin Oriental È™i ar da cel mai tare party pe care l-a vazut clubul Mayfair în toată existenÈ›a lui. Ar chema să le cânte live toate trupele È™i toÈ›i cântăreÈ›ii din playlist-ul ei (ăia care mai sunt în viață, evident). Iar la plecare le-ar lăsa chelnerilor cel mai mare bacÈ™iÈ™ din istoria meseriei lor. Să fie bine pentru toată lumea. Ovidiu È™i-ar face un post TV care ar oferi 24 de ore pe zi materiale cu animale făcând dragoste. Seara, în prime time, ar avea show-uri de-o oră È™i jumătate cu mai mulÈ›i masculi luptând pentru a se reproduce cu o singură femelă. Toate emisiunile ar avea voice-over de David Attenborough. Pe de altă parte, viitoarea lui soÈ›ie, Corina, o fată pe care-o compătimesc văzând ce-ar face viitorul ei soÈ› dacă ar fi bogat, È™i-ar cumpăra o girafă È™i-ar merge să înoate cu delfinii.

Și v-am dat doar câteva exemple. Eu, de exemplu, m-aș retrage în sudul Franței. Aș cumpăra un chateau cu podgorie, m-aș face dictatorul lumii, aș eradica războaiele, drogurile sintetice și foamea. Apoi mi-aș face o colecție de mașini un pic mai tare decât cea a lui Haji, ca să se oftice. După care aș lua prim vice dictatoarea și aș vizita supușii, adică cetățenii planetei.

Știu, sunt vise aberante.

Dar nu atât de aberante ca visul lui Mukesh Ambani, cel mai bogat om din India (22.3 mld $). Nu pot să nu fac această paranteză – pe acest domn, cu o avere de miliarde de dolari, îl cheamă AMBANI.

Mno, domnul Ambani și-a dorit o casă. Drept pentru care a construit o casă pe care eu, fără cunoștințe arhitectonice și fără simț estetic, în calitate de viitor dictator al lumii, o declar absolut oribilă și demolabilă imediat.

ambani 1

 

sursa foto

Are 27 de etaje. Nu, nu e un bloc. E o casă personală, o mizerie construită de un arhitect drogat cu LSD È™i beat, pe deasupra. Plus deprimat că l-a părăsit iubita. Și că toÈ›i prietenii lui râd de el. Și cred că avea È™i probleme de erecÈ›ie.  Pe care domnul Ambani a numit-o Antillia, după o insulă mitică din Oceanul Atlantic. Și despre care o scriitoare indiancă, despre care sunt sigur că n-a primit finanțări de la domnu’ Ambani veci pururi, zice că-i al doilea Taj Mahal.  Deci cum ? Chestia asta absolut sinistră e Taj Mahal 2 ?

ambani 2

 

sursa foto

De ce am eu o problemă cu ce È™i-a făcut domnu’ Ambani pe banii lui, pe care-i treaba lui cum îi face praf ? Păi n-am. Nu-mi pasă că plăteÈ™te 115.158 euro factura la curent, lunar. E treaba lui, cum îi treaba lui că are 600 de angajaÈ›i în clădirea aia. ÃŽs banii lui, din partea mea poate să-i fiarbă È™i să-i facă È›uică. Da’ sinistroÈ™enia (da, aÈ™a mai inventez eu cuvinte) aia de clădire a costat UN MILIARD DE DOLARI.

N-am să zic în câte țări din Africa se putea eradica foametea cu banii ăia. N-am să zic în câte țări din America Latină se puteau eradica drogurile sintetice de banii ăia. Da’ vă daÈ›i seama câte fantezii ne împlineam noi (eu, prietenii mei sau voi) cu banii ăia ?  Și cum acum vă scriam dintr-un chateau de pe Valea Loarei, unde beam un vin rar lângă prim vice dictatoare, dacă în loc să dea banii pe stupizenia aia de casă-bloc mi-i dădea mie ?

Despre dragoste la nivel de multinaționale

Avem o tragicomedie absolut reală. O poveste cu două personaje simple, dar atât de complicate: El și Ea.

Avem un El. Freelancer (cred că ceva fotograf), boem, pasionat de plimbări în natură și de diverse combinații cu vodcă. E singur. A încercat diverse relații, dar mereu s-a simțit incomplet și neînțeles. Își caută cu disperare povestea vieții, care trebuie să fie cu surle, trâmbițe și artificii. Cu orgasme multiple și seri romantice. Și cu strângeri fierbinți de mână și cu zâmbete și cu valuri de fluturi în stomac.

Avem o Ea. E măritată, dar nu e fericită în căsnicia ei. Sau poate e ca tot omul, îi e bine dar vrea mai mult – nu È™tim. Lucrează pe un post greu de tot într-o multinaÈ›ională. E CEO, CFO, CMO sau altă funcÈ›ie din asta grea, cu 2-3 litere în titulatură. ÃŽi e importantă viaÈ›a, dar mai importantă cariera. Nu are fluturi în stomac când merge acasă, îi caută în continuare.

Se întâlnesc, sau poate se reîntâlnesc, naiba știe, cert e că sunt extrem de fermecați unul de altul. El găsește în Ea femeia complexă și preocupată pe care a căutat-o mereu. Ea vede în El o evadare din cotidian, căci El emană o pasiune pentru viață pe care Ea poate n-a văzut-o niciodată în alte părți. Și și-o dorește.

Dar sunt orgolioși, rău de tot, amândoi. N-au curaj să-și spună ce simt, motiv pentru care povestea lor pică repede în banal, în uitare, în neant.

ÃŽÈ™i dau mailuri în care flirtează, dar în care n-au curaj să-È™i spună “te iubesc”, pentru că fiecare aÈ™teaptă ca celălalt să facă primul pas. El se teme de căsnicia Ei, Ea se teme de libertatea lui. Și de rigorile societății, care spun că dacă eÈ™ti măritată, nu mai flirtezi.

El și-a făcut un folder special în mail, în care intră doar mailurile de la Ea. Nu vrea să le amestece cu mizeriile de zi cu zi, cu mailurile cu clienții, cu spam-ul. Vrea un loc în care toată povestea lor să capete o consistență și-o istorie. O iubește, dar n-are curaj să-i spună.  Și Ea îl iubește. Nici ea n-o să-i spună. Și Ea e orgolioasă, plus că i se pare ciudat să fie măritată cu un bărbat și să spună altuia că-l iubește.

Se întâmplă să fie o joi când El își ia inima în dinți.

Vrea să-i spună c-o iubește, dar nu poate, așa că îi dă un mail cu versuri dintr-un cântec al lor.

Bea niște vodci, după care îi scrie. Versurile ALEA, din care El e convins că Ea va înțelege TOTUL. Scrie, apoi cu mâini tremurânde dă send.

Și asteaptă.

Orice răspuns de la ea va veni în folderul special dedicat Ei. E emoționat, a trecut deja vreun minut de când i-a scris și Ea n-a spus nimic. Ce dacă e 12 noaptea ? El e freelancer, n-are treabă cu orele. Nu înțelege neam că la 12 noaptea s-ar putea ca Ea să doarmă, după o zi grea la multinațională. Și înaintea unei zile și mai grele, chiar.

El tremură în aÈ™teptarea răspunsului. I se pare ireal când în clientul de mail spune “one new e-mail” È™i vede că noul mesaj e în folderul dedicat Ei.

“Asta e totul. I-am spus c-o iubesc, cu mailul ăsta mă acceptă sau mă alungă”, își spune el, cu mâna tremurândă pe mouse. “N-am de ales”, își spune, “trebuie să È™tiu ce mi-a răspuns”. “ViaÈ›a mea, viitorul meu depind de răspunsul ei”. Și face click pe mesaj, tremurând din fiecare celulă a corpului său, conÈ™tient că probabil trăieÈ™te una din clipele astrale ale vieÈ›ii sale. Și citeÈ™te cu nesaÈ› răspunsul Ei:

Thank you for your message. I am currently out of the office; I will respond to you when I return

#truestory, mates

Bakerman is baking bread

Azi făceam, ca de obicei, o pâine simplă, cu brânză și măsline. Și, cumva, mi-a venit în cap Bakerman.

Care sunteți mai de-un leat, e imposibil să n-o știți. Imposibil. Care sunteți mai fragezi, asta e piesa:

Mno. Piesa asta are cele mai stupide, incoerente și lipsite de sens și de logică versuri. Din lume. Zici că-s făcute în stil dadaist, doar că omul a folosit propoziții în loc de cuvinte.

(pentru cititorii mei mai tineri, care au dat bac-ul în ultimii ani, facem o mică paranteză – dadaismul a fost un fel de curent literar, apărut după primul război mondial, care avea la bază absurdul, ca formă de prostest. Unul dintre cei care au pus bazele dadaismului a fost Tristan Tzara. Pe Tzara, în realitate, îl chema de fapt Samuel Rosenstock È™i a fost născut la MoineÈ™ti. Și-a ales pseudonimul de Tristan Tzara ca un joc de cuvinte – Trist în Èšară. AÈ™a era el, un trist.  Tzara spunea, într-un fel de manifest, că pentru a compune o poezie dadaistă, trebuie să tai un articol din ziar, să decupezi fiecare cuvânt, să le amesteci pe toate într-o pălărie, să le scoÈ›i unul câte unul È™i aia îți e poezia. Personal, nu cred că făcea chiar aÈ™a. Cred că fuma ceva, începea să vadă mici unicorni verzi pe pereÈ›i È™i scria pe-o hârtie ce îi trecea prin cap când dialoga cu unicornii. Dar e doar părerea mea. PuteÈ›i să vă faceÈ›i voi o părere, citind o poezie de-ale lui. Oricum, dacă încă sunteÈ›i pe băncile liceului, întrebaÈ›i-vă profesorii de limba română despre Tristan Tzara, o să-i impresionaÈ›i)

Mă scuzați, revenim. Deci spuneam că are cele mai stupide și incoerente versuri. Din lume. Dau exemplu doar strofa întâi, e suficient.

Baker man is baking bread
Sagabona kunjani wena
The night train is coming
Got to keep on running

Clar, e un mesaj puternic, bine definit, pătrunzător. Mă motivează È™i mă energizează. Merge direct la inima receptorului. Un fel de vântu’ bate, câinii dorm, măicuță, mi-am luat sanie, să fii sănătoasă.

A, vă întrebaÈ›i ce naiba înseamnă “Sagabona kunjani wena”, cum m-am întrebat È™i eu, în speranÈ›a că acolo e logica strofei ? ÃŽnseamnă “bună, ce faci ?” în limba Zulu. ÃŽnÈ›elegeÈ›i, da ? acum e totul MULT mai clar È™i mai limpede. Mai adăugăm la asta faptul că videoclipul e cu niÈ™te oameni care sar cu paraÈ™uta – deci DA!

Mi-e foarte greu să pricep de ce a fost piesa asta atât de populară acum 20 de ani, sau când a fost.

Poate pentru că dovedește că, în fond, toți oamenii din lume, oriunde s-ar afla ei, au credințe și valori comune.

Pentru că mi-e foarte greu să cred că nu vedeți și voi asemănarea izbitoare și legătura transcendentă de mai jos:

bakerman is baking bread – hai dă-i bătaie, DJ Vasile, învârteÈ™te roata, o să fie pâine!

Un răspuns pentru Chinezu

Astăzi, domnu’ Chinezu a postat un articol care mie, cel puÈ›in, simt că mi-a schimbat viaÈ›a. Să-l citiÈ›i de mai multe ori, merită aprofundat.

Articolul este acesta – È™i pentru că impactul asupra mea a fost major, doresc să-i răspund aici, mai pe larg.

Domnule Chinezu,

De câteva zile bune mă bate È™i pe mine gândul să-mi fac un blog din ăsta de care am tot mai auzit pe ici, pe colo. Nu musai că aÈ™ avea ceva de zis, da’ nu mi se pare un impediment serios ăsta, că are È™i-un prieten de-al meu, Ionel, care are un văr de-al doilea în Bulgaria care munceÈ™te la cules de castraveÈ›i, mai trece toamna pe-acasă È™i-aduce pentru murături, îi merge bine, acum È™i-a tras un bmw seria 3 frumos, cu tracÈ›iune pe spate, cu siglă de M, da’ minte, că nu-i M de fapt, numa’ sigla È™i în realitate îi XL.

TotuÈ™i tot oscilam când încolo (mai des) când încoace (asta, prin antiteză, mai rar), pentru că am auzit de unii care le zice zoso È™i cu arhi, c-ar fi ei mari È™mecheri pe blogurile astea. Mie nu-mi place, dom’le, să mă cert cu lumea, io acum 2 ani m-am luat cu un vecin care fura cu nesimÈ›ire ouăle de la găinile lu’ bunicuÈ›a mea, draga de ea, să-È™i facă el ca È™mecherii nuÈ™’ ce regim pe bază de proteine ca să slăbească, după ce ani de zile a mâncat numa’ fast food din ăla nesănătos È™i s-a îngrășat ca un porc, atât de tare că l-a părăsit È™i nevastă-sa aia blondă È™i frumoasă pentru un alt vecin care ierea mai tânăr È™i avea È™i cal, da’ È™i vacă, nu mai zic că È™i-o oaie din aia creață-creață È™i acum ăsta, vecinu’, stă È™i bea în fiecare seară pe o prispă din lemn care a fost vopsit verde, da’ acum s-a mai luat. Și când m-am luat cu el, că de la asta m-am luat, io am dat-o frumos la pace È™i i-am zis să nu mai fure ouă, că bunica îi bolnavă È™i nici nu se simte foarte bine. Și n-a mai furat ouă de la bunica, acum îi fură doar prune să-È™i facă È›uică, să-È™i mai înece amaru’, săracu biet om, că l-a părăsit È™i nevasta…

Și tot oscilam, ziceam, că nu știu cum să mă abordez cu băieții ăstia doi de bloagheri și dacă s-ar deda ei la niște ambianțe cu mine sau nu, să mai bem un șpriț, să mai mâncăm un oltenesc prăjit, că mie îmi plac oamenii și să mă împrietenesc cu ei.

Da’ de azi nu mai oscilez, domnule Chinezu, dragă, pentru că din postarea asta a dumitale, să-È›i trăiască franÈ›uzoaica, înÈ›eleg acum limpede ca cristalul de Bohemia din care e făcute paharele pe care le are gagică-mea de la maică-sa, că maică-sa a fost directoare la fabrica de sacoÈ™e È™i È™i-a permis, că pot să duc È™i io un trai cinstit, ca blogher din ăsta, cu bani căștigaÈ›i cinstit, pe care să plătesc impozite, cu care statul să aibă de grijă cu mine. Să-mi facă, vorba aia, un spităluÈ›, o stradă mai asfaltată, o băncuță în PiaÈ›a Unirii… Și dacă vine È™i PSD la putere să-mi deie È™i 20 de mii de euro cum a promis domnu’ Geoană si io l-am crezut, că se purta la costum È™i cravată È™i părea om serios, È™i cu doamna Mihaela, dragostea lui. Sau măcar domnu’ Dan să vină, să-i dea Dumnezeu sănătate, că uite, am mancat È™i-azi, am mai băut È™i-un pahar de vin, o mai ducem până mâine È™i bine-o fi, de n-o fi rău – mulÈ›umim, domnu’ Dan.

IertaÈ›i-mă, domnu’ Chinezu, dragă, m-am scăpat la politică, da’ e de vină numa’ alegerile astea care stă să vie.

Deci cam aÈ™a, domnu’ Chinezu. Vreau să-mi fac acuma blog din ăsta să câștig bani frumoÈ™i din el pe care să-i cheltui pe plasme È™i iphoane, ca să prospere economia, să mai crească salariile bugetarilor È™i să-i dea lu’ bunicuÈ›a mea, draga de ea, înapoi 25% din pensie care i-a tăiat guvernu’ condus de Boc, ăla mic, îl È™tii È™i dumitale de la televizor È™i de prin presa scrisă sau online.

ÃŽn rest, sănătate È™i numa’ bine la toÈ›i blogherii din online.

PS: ca să n-avem discuÈ›ii ciudate, să È™tiÈ›i că m-am inspirat de la Liviu Alexa, mai exact de la felu’ în care È™i-a făcut “about“-ul pe pagina lui de facebook. for real.

Revoluția cuvântului irefutabil

Am dezvoltat teoria de mai jos după minute întregi de gândire profundă.

Din punctul meu de vedere, teoria de mai jos este absolut imbatabilă. Totuși, pentru a preveni criticile pe care oameni răi și invidioși i le-ar putea aduce, am supus-o atenției unor doamne și domnițe de mare finețe din acest online. Toate, fără excepție, au fost de-acord cu ea. Asta ca să calmăm preventiv spiritele ce se vor aprinde, da ?

Bun, să dezvoltăm. Avem cuvântul irefutabil. Ce înseamnă el ? Dexonline ne zice:

IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.

Ei bine, astăzi, în această zi care va rămâne în istoria gramaticii limbii române, vin și vă spun vouă, cititorilor: este greșit! Definiția oficială, unanim acceptată, este absolut incorectă și anormală. Iată de ce.

Când o domniță mai slobodă la gură vede un bărbat sexy, dezirabil din punct de vedere sexual (ca brad pitt, sau ca mine peste trei-patru luni), domniÈ›a cu pricina spune că acel bărbat este, mă scuzaÈ›i, “futabil”. Acesta este un fapt de viață care nu poate fi combătut.

Ei bine, să presupunem că domnița cu pricina ajunge să aibă relații intime, sexuale (normale și de altă natură) cu distinsul domn. În urma acestui moment de descătușare a pasiunii, există două posibile urmări: a) Domnița va fi satisfăcută (poate chiar încântată), b) domnița nu va fi satisfăcută (ba uneori chiar și mai rău).

Acum – atenÈ›ie! Dacă n-aÈ›i dat recent bacalaureatul, È™tiÈ›i, desigur, că prefixul “re”, adăugat unui cuvânt, dă înÈ›elesul de repetiÈ›ie. Exemple: re-venire; re-naÈ™tere; re-locare et caetera.

Urmând acest fir logic indestructibil, urmare a situaÈ›iei a) descrise mai sus, domniÈ›a va afirma cu convingere că domnul care a avut onoarea de a se bucura de sufletul È™i trupul ei este “re-futabil”. Adică este de dorit È™i a doua oară. E logic, da ?

Ei bine, aÈ™a cum prefixul “re” presupune repetiÈ›ia, tot aÈ™a prefixul “i”, adăugat unui oarece cuvânt, dă întelesul de antonim, de negaÈ›ie. Exemple: i-matur, i-real, i-responsabil et caetera.

Urmând în continuare firul logic indestructibil, urmare a situaÈ›iei b) de care ziceam, domniÈ›a va transmite prietenelor domniei sale că bărbatul respectiv este “i-re-futabil”. Adică nu doreÈ™te să întreÈ›ină relaÈ›ii intime o a doua oară cu respectivul reprezentant al sexului opus sieÈ™i.

Sper că-i clar acum. Teoria de mai sus se aplică, exact la fel, și la feminin.

DefiniÈ›ia logică a cuvântului irefutabil(ă) ar trebui să fie “persoană cu care nu este de dorit să ai relaÈ›ii sexuale mai mult de o singură dată”.

QED