Bloggerilor, nu mai fiți penibili!

statement – ăsta e ultimul meu articol despre bloggeri care fac de râs blogosfera. Arhi È™i Zoso au dreptate, fără nume n-au nici o valoare. Iar eu n-am miză în a da nume. E mult mai eficient pentru mine să nu-mi mai pese, starting now. #amzis.

 

Nu mai cereți să participați la evenimente la care organizatorul nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați organizatorilor că nu v-au invitat, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți să luați parte la campanii la care clientul/agenția nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați clientului/agenției că nu v-a propus să participați, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți cadouri pe care vedeți că le-au primit alți bloggeri de la clienți/agenții și pe care vouă clientul/agenția nu vi le-a trimis din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai scrieÈ›i public “eu de ce n-am primit”, reproșînd în felul ăsta clientului/agenÈ›iei că vouă nu v-a trimis cadoul cu pricina. Dacă nu v-au trimis, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai credeți că vi se cuvine să participați la orice eveniment, că vi se cuvine să fiți parte din orice campanie plătită, că vi se cuvine orice primește un alt blogger. Oamenii ăia care fac evenimente, campanii, trimit cadouri au motivele lor pentru a nu apela la voi. Cel mai probabil dintre motive fiind acela că nu vă văd atât de zei pe cât vă vedeți voi.

Bloggerilor, aveÈ›i un pic de coloană vertebrală. Un pic de demnitate. Nu mai fiÈ›i cerșători, nu câștigaÈ›i din asta decât un badge ocazional pe la vreun eveniment unde sunteÈ›i primiÈ›i cu silă (de obicei bine ascunsă), un articol pe bani daÈ›i cu silă (de obicei bine ascunsă) sau o cutie de bomboane dată cu silă (de obicei bine ascunsă). A, È™i mai câștigaÈ›i ceva – dispreÈ›ul total al celorlalÈ›i bloggeri, care vor avea grijă să-È™i povestească fazele astea unul altuia cât de mult se poate.

Lectură obligatorie

și-or mai fi.

bonus, by Arhi, de-aici (și +1 la ce zice el):

eu nu mai vreau sa fiu asimilat cu bloggerii, pentru ca, foarte sincer, imi este rusine. Acum cateva zile ii spuneam unei persoane dragi mie ca blogatu este prost. iar ea mi-a raspuns Vai, te rog, nu ma amesteca in ciorba voastra. Intelegeti? Ciorba noastra. Astfel suntem perceputi, ca o amestecatura de zoaie. Asa ca eu caut in continuare moduri de disociere fata de bloguri, iar voi in continuare evitati sa dat nume.

și-o notă de final: înainte să începeți cu dacă nu dai nume, viața e pustiu, citiți asta

Recomandări călduroase de week-end

O miniserie, un fel de leapșă care s-a creat de la sine. N-a organizat-o nimeni, pur și simplu s-a dezvoltat. După o idee venită la o halbă de nefiltrată.

Și postarea care, practic, a creat È™i a dat drumul la vale acestui bulgăre de zăpadă – O zi din viaÈ›a unui milionar.

1. Le-am pus cronologic, în măsura în care îmi amintesc care cum a apărut.
2. Să le citiți cu atenție. Par asemănătoare, dar sunt, ah!, atât de diferite.
2. Sper că n-am sărit nici una. Dacă totuși da, vă rog să mă trageți de atenție în comentarii.
3. Sper să mai apară și azi, o să fac update cu ele.
4. Dacă vă place ideea, vă rog să vă simțiți liberi să vă implicați :)

Ce ar trebui să învățăm de la Blogatu

Îl știți cu toții pe Blogatu. Sau, dacă nu toți-toți, măcar toți cei care faceți purici în online.

ToÈ›i râdeÈ›i de el, de concursurile È™i topurile pe care le face, de încercările lui de video blogging. RâdeÈ›i de insistenÈ›a cu care lasă comentarii peste tot. RâdeÈ›i de mailurile pe care vi le trimite, râdeÈ›i de felul în care vorbeÈ™te. RâdeÈ›i de ce scrie pe twitter. Când ajungeÈ›i prea băgaÈ›i în seamă È™i începeÈ›i să vă credeÈ›i mici zei ai online-ului, v-apucaÈ›i să scrieÈ›i articole în care vă bateÈ›i joc de el – le daÈ›i aÈ™a, ca pamflete, dar ele există.

Toți, including me, am făcut din astea la un moment dat.

Dar!

Cu încercările lui de videoblogging, Blogatu a câștigat recent un iPhone 4. Noi nu. Cu concursurile È™i topurile lui, omul se È›ine pe linie de 4 ani È™i câștigă oarece bani din blogul lui. De Arhi, de exemplu, mulÈ›i au auzit, unii nu. De Blogatu a auzit absolut toată lumea. Rău, prost, bâlbâit – puteÈ›i să râdeÈ›i de el cât de mult vreÈ›i, da’ Blogatu e pe zonă de mulÈ›i ani.

Și știți de ce ?

Pentru că este cel mai stoic om pe care l-a dat blogosfera asta.  Și de departe, cel mai perseverent. Când cineva îl înjură, el lasă comentariu cu “mulÈ›umesc pentru link”. Când cineva îl înjură, el trece mai departe È™i își vede de treabă. Când cineva îl înjură, el alege partea critică a înjurăturii È™i încearcă să înveÈ›e ceva din ea, È™i apoi să aplice. ÃŽÈ™i vede de treabă, nu se ia niciodată de nimeni È™i nu scrie posturi despre Piticu ca să fie băgat în seamă, aÈ™a cum nu-l vedeÈ›i vreodată să se laude câte like-uri È™i commenturi a primit la un articol. ȘtiÈ›i că a luat lecÈ›ii de dicÈ›ie ? (pentru a putea face videoblogging)

Blogatu este cel mai răbdător și cel mai perseverent blogger din acest online. Este un monument de stoicism. Bravo, mă Marius.

Hai să vă rog ceva

Diana face oarece proiect de cercetare pe tema blogurilor. Care proiect îi trebuie la facultate.

Hai să vă rog să ajutăm fata să-și desăvârșească educația. Pentru asta, trebuie doar să răspundeți la cele 15 întrebări pe care le găsiți aici. Durează sub 1 minut.

Răsplata vă așteaptă în ceruri :)

Kthxbye