Bloggerilor, nu mai fiți penibili!

statement – ăsta e ultimul meu articol despre bloggeri care fac de râs blogosfera. Arhi È™i Zoso au dreptate, fără nume n-au nici o valoare. Iar eu n-am miză în a da nume. E mult mai eficient pentru mine să nu-mi mai pese, starting now. #amzis.

 

Nu mai cereți să participați la evenimente la care organizatorul nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați organizatorilor că nu v-au invitat, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți să luați parte la campanii la care clientul/agenția nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați clientului/agenției că nu v-a propus să participați, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai cereți cadouri pe care vedeți că le-au primit alți bloggeri de la clienți/agenții și pe care vouă clientul/agenția nu vi le-a trimis din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai scrieÈ›i public “eu de ce n-am primit”, reproșînd în felul ăsta clientului/agenÈ›iei că vouă nu v-a trimis cadoul cu pricina. Dacă nu v-au trimis, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!

Nu mai credeți că vi se cuvine să participați la orice eveniment, că vi se cuvine să fiți parte din orice campanie plătită, că vi se cuvine orice primește un alt blogger. Oamenii ăia care fac evenimente, campanii, trimit cadouri au motivele lor pentru a nu apela la voi. Cel mai probabil dintre motive fiind acela că nu vă văd atât de zei pe cât vă vedeți voi.

Bloggerilor, aveÈ›i un pic de coloană vertebrală. Un pic de demnitate. Nu mai fiÈ›i cerșători, nu câștigaÈ›i din asta decât un badge ocazional pe la vreun eveniment unde sunteÈ›i primiÈ›i cu silă (de obicei bine ascunsă), un articol pe bani daÈ›i cu silă (de obicei bine ascunsă) sau o cutie de bomboane dată cu silă (de obicei bine ascunsă). A, È™i mai câștigaÈ›i ceva – dispreÈ›ul total al celorlalÈ›i bloggeri, care vor avea grijă să-È™i povestească fazele astea unul altuia cât de mult se poate.

Lectură obligatorie

și-or mai fi.

bonus, by Arhi, de-aici (și +1 la ce zice el):

eu nu mai vreau sa fiu asimilat cu bloggerii, pentru ca, foarte sincer, imi este rusine. Acum cateva zile ii spuneam unei persoane dragi mie ca blogatu este prost. iar ea mi-a raspuns Vai, te rog, nu ma amesteca in ciorba voastra. Intelegeti? Ciorba noastra. Astfel suntem perceputi, ca o amestecatura de zoaie. Asa ca eu caut in continuare moduri de disociere fata de bloguri, iar voi in continuare evitati sa dat nume.

și-o notă de final: înainte să începeți cu dacă nu dai nume, viața e pustiu, citiți asta

Pe mine de ce nu m-ați luat? Perspectiva unui om de companie

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al treilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe al doilea, aici.

Ana-Maria Măciucă, PR Specialist @ Pepsico România

Primul lucru la care m-am gândit după ce m-a sunat Andrei să-mi propună să scriu despre acest subiect a fost că această atitudine manifestată de un blogger nu ajută pe nimeni.

Și-am să încerc să explic de ce cred eu că e așa.

1. Să analizăm un pic tipul de relație dintre companii și bloggeri: chiar dacă petrecem mult timp împreună, ajungem să ne cunoaștem și poate chiar să fim amici într-o anumită măsură, relația dintre un om de companie și un blogger este în primul rând una profesională. Eu întotdeauna voi fi AnadelaPepsi (copyright @andreicrivat) pentru un blogger și orice îi spun despre companie unui blogger cu care vorbesc poate fi folosit ca fiind din partea companiei, poate ajunge public. Sunt foarte conștientă de acest lucru și prin urmare mă gândesc la consecințele acțiunilor mele de fiecare dată când port o discuție cu un om activ în online. În același fel, când un blogger vorbește cu mine despre o campanie sau alta, el în momentul acela își reprezintă blogul și brandul personal construit în online.

Acestea fiind clarificate, cred că într-o relație profesională nu pot exista reproșuri personale. Deci întrebarea “De ce n-ai lucrat cu mine?” e nepotrivită. Mai degrabă poți întreba: “Ce fel de blogger ați căutat pentru campania asta? Ce anume cauți la un blogger cu care colaborezi? Vreau să știu asta pentru că mie mi-ar plăcea să colaborăm.” Deja accentul se schimbă și conversația productivă poate începe. Tu poți afla ce tip de bloguri caută compania respectivă și ai și ocazia de a te prezenta în fața companiei cu pricina. Eu zic că toată lumea are de câștigat.

2. Resurse și limite. O să vă spun un secret: toate companiile vor să faca campanie cu toți bloggerii care scriu în România în același timp. Vorbesc serios. Pentru că vor ca mesajul lor să ajungă la toată lumea. Toată lumea să știe de lansarea produsului X, de promoția Y, de proiectul de caritate Z. Dacă am putea, noi, companiile, am lua toate panourile de outdoor și toate spoturile TV și toți bloggerii.

Acum lăsand gluma la o parte, resursele sunt limitate și atunci trebuie să găsești formula potrivită pentru a-ți atinge obiectivele campaniei tale. Uneori în formula asta intră doar 3 bloggeri. Sau 5. Sau 15. Și credeti-mă pe cuvânt, întotdeauna se pleacă la drum cu o listă mai lungă decât ajunge să fie la demararea campaniei propriu zise. După care începe o selecție și mai severă. Și tu, cel care întrebi de ce n-ai fost luat, s-ar putea să fi fost pe lista inițială.

Și iată ce mă gandesc eu că poate fi făcut (ca alternative la a-ți exprima nemulțumirea și atât):

În relațiile de business e apreciată atitudinea proactivă, pozitivă, în general: dacă ți-a placut mult o campanie și n-ai fost invitat în ea, implică-te oricum. Acest lucru va fi văzut și apreciat. Poți să te și asiguri că va fi văzut și apreciat trimițând un mail cu link la articolul în care arăți implicarea ta către companie/agenția care gestionează campania. Nu văd nicio problemă aici – eu una aș aprecia asta.

Dacă nu vrei să te implici și îți dorești totuși să fii pe lista companiei data viitoare, mergi și prezintă-te companiei respective. Vezi cu ce agenție lucrează, dacă vrei sigur găsești un contact de la ei, afli de un eveniment la care veți fi amândoi și unde poți prinde omul din companie într-o pauză, să-i povestești despre tine.

Și în încheiere, un domn pe care nu-l cunosc scria pe twitter așa: Social media doesn’t change the fact that relationships take time. Nu știu la ce fel de relații se gândea el, dar eu cred că e perfect aplicabil pe relația ce se poate construi între un blogger și o companie. Relațiile care rodesc frumos se construiesc în timp, cu bun simț, responsabilitate și înțelegere de ambele părți.

Nu reproșa, află ce poți face

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al doilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici. 

Andra Zaharia, Digital Manager

De ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie – e întrebarea cu care m-a provocat Andrei să scriu primul meu guest post, pe o temă care mă atinge în anumite puncte sensibile.

Prin intermediul muncii mele din ultimii 2 ani, am avut ocazia să lucrez cu mulți bloggeri, atât în calitate de om implicat în organizarea unei campanii, cât și ca blogger care face parte dintr-o campanie, iar acest lucru m-a făcut să văd părți bune și mai puțin bune din ambele tabere.

Ca să încep cu un gând general, blogosfera nu este neapărat o sferă foarte dezvoltată, cu foarte mulți bloggeri dintre care putem alege pentru campaniile noastre, așa că este des întâlnită situația în care aceiași bloggeri sunt implicați în mai multe campanii, uneori poate prea des pentru binele lor. Însă nu acesta este subiectul articolului.

Oricât de familiară ar fi relația dintre un om dintr-o agenție sau companie și un blogger/o bloggeriță (chiar dacă omul din agenție/companie este el însăși blogger), nu mi se pare acceptabil să-i reproșezi acestuia că nu ai fost selectat pentru a face parte dintr-o campanie.

Dacă vrei să oferi feedback-ul tău, fie el pozitiv sau negativ, o poți face printr-un email, poți cere lămuriri și îți poți anunța intenția că vrei să participi la viitoare campanii, fiindca îți place brandul, îți place comunicarea lui sau alte motive. Acest proces ar trebui să fie unul constructiv, din care ambele părți să învețe.

Și oamenii din agenții, în ciuda research-ului pe care îl fac pentru o campanie, pot greși în alegerea bloggerilor pe care vor să îi implice, unii pentru că nu îi cunosc, alții pentru că nu știu cum să-i abordeze etc. Cred eu că, mai ales din partea bloggerilor care se află ”în creștere”, este foarte important ca ei să facă primul pas în relația cu agenția/clientul și să-și expună intenția de a colabora.

Nu e rău să facem încă un pas spre deschidere în relațiile de business, dacă tot avem disponibilitatea de a povesti lucruri personale și gânduri intime pe blogurile noastre.

Opinia mea, pe scurt: nu reproșa, ci află ce poți face pentru a ajunge acolo unde îți dorești, iar acest lucru e valabil pentru orice obiectiv urmărești în viață. Generalist? Poate. Adevărat? Cu siguranță.

Pe mine de ce nu m-ai luat?

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproÈ™eze unei agenÈ›ii sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteÈ›i citi aici. Pe-al treilea aici. 

Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR

Lucrez de aproape un an şi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor şi discuţiilor care se nasc de obicei în jurul poveştii “Agenţie vs. Blogger”. De regulă, agenţiile sunt văzute ca elevii mai lenţi, cei care nu-s în stare să ţină pas cu vremurile şi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aşa e. Şi totuşi, problema e la ambele părţi. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.

Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare şi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioşi când vine vorba de selecţia oamenilor într-o campanie? Situaţia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puţin inversate – bloggerul este „agenţia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).

Bun, acum să exemplific:

  • Tu, bloggerul sau bloggeriÅ£a, ai de vândut un produs – blogul ÅŸi audienÅ£a ta.
  • AgenÅ£ia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenÅ£ial ÅŸi o oarecare notorietate pe piaţă (exact ce au ÅŸi agenÅ£iile care merg în pitch).
  • Apoi, dacă reuÅŸeÅŸti să-Å£i vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câştigător.

Agenţia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puţin nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăţi celuilalt că ai încrede în deciziile luate.

Da, este responsabilitatea agenţiei să facă research, să găsească bloggeri potriviţi şi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este şi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenţiei cât mai uşor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine şi m-au întrebat de ce nu i-am băgat şi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aş întreba şi eu câtor agenţii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei şi am un blog. Îmi plac broaştele, tenisul şi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aş primi prea multe răspunsuri.

Întreaga poveste se potriveşte celor care caută campanii şi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepţiile există mereu. Agenţia poate gafa. Putem (şi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiţi oameni ar fi foarte potrviţi pentru o anumită campanie. Dar cu toţii am făcut greşeli, iar eu cred că noi nu înţelegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseşti problemele pe care să le reproşezi agenţiei, ci soluţii.

  • EÅŸti trist că nu te caută agenÅ£iile? Fă în aÅŸa fel încât să fii uÅŸor de găsit.
  • AgenÅ£iile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-Å£i un PFA.
  • Sunt luaÅ£i alÅ£ii în campanii în care Å£i-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenÅ£iei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine

În rest, noi să fim iubiţi şi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toţii în aceeaşi oală şi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greşeşte.