Vine o vreme, mă copii, când corpul È™i creierul se satură de stat la calculator, de facebook, de twitter, de bloguri, de readere È™i de yahoo messenger. Și atunci ele, săracele, chinuitele, încep să-È›i dea niÈ™te semne. E bine să nu le ignori, căci sunt primele semne limpezi, neinterpretabile, că începi să-È›i pierzi minÈ›ile. Și dacă nu le bagi în seamă, le pierzi de tot È™i praful È™i pulberea se alege de tine – devii troll, hater sau chiar vreun Aloisiu Brandabulă.
Astfel de semne sunt:
- când visezi că te cerți cu o femeie. Apoi visezi că te-ai trezit și i-ai spus că ai visat-o și că v-ați certat și vă certați iar. TOTUL în același vis.
- când, în mașină fiind, te cerți cu diverși oameni, cu voce tare. Te cerți rău. Cu niște oameni care nu sunt de față (printre care și femeia pe care ai visat-o). Pentru niște lucruri care nu s-au întâmplat, dar te-ai gândit tu că s-ar putea întâmpla.
- când nu vezi bine scrisul dintr-o carte (normal, dacă stai 16 ore pe zi la calculator!) și încerci să faci zoom pe pagină, cu degetele, ca la telefon.
- când pe drumul TimiÈ™oara – Arad compui în capul tău un articol pentru blog. Când te întorci, îți dai seama că ai uitat ideea È™i te-apuci să compui altul, tot în capul tău. Ajuns acasă, le-ai uitat pe amândouă È™i te-apuci să scrii prostiile astea.
- când cauÈ›i în agenda telefonului “Ovi Sîrb“, după care faci dublu click cu degetul pe nume È™i aÈ™tepÈ›i să se deschidă fereastra în care să-i scrii ce-ai de scris. Și te enervezi măcar 2 secunde că ce telefon prost ai, ui’ cât durează să deschidă o amărâtă de fereastră de messenger. Apoi te prinzi că eÈ™ti pe telefon È™i apeÈ™i call.
- când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, È›i se pare ironic È™i vreo 2 secunde ai vrea să dai like da’ nu te prinzi cum.
- când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, ți se pare ironic și te gândești cum formulezi imaginea în 140 de caractere. (în vreo 125, de fapt, ca să poți primi și RT)
- când auzi de Frăția NeaNelului (ceva reclamă la Cațavencu pe Guerrilla) și tu instant te gândești la Frăția ReTeului.
Dar cel mai grav, mă copii, e când toate astea se întâmplă într-o singură zi. Cum mi s-au întâmplat mie. Azi. Toate.
