#așaîncepe

Mai țineți minte articolul ăsta ? Sau, mai recent, ăsta ?

Azi avem continuarea:

– mi-am aprins o È›igară invers. M-am enervat (evident), am aruncat-o, am scos alta din pachet È™i am aprins-o. Desigur, tot invers.

– i-am zis unui taximetrist “o zi bună È™i la revedere s-aveÈ›i”.

– l-am întrebat pe un prieten o chestie pe mess. Mi-a răspuns, i-am mulÈ›umit. După 15 minute l-am sunat È™i l-am întrebat… da, aceeaÈ™i chestie.

- am uitat pentru vreo 3 minute pe ce stradă din orașul Cluj-Napoca locuiesc.

True story, mates.

PS: azi a murit un unicorn. să știți.

Cum îți dai seama că a ai socializat prea mult online ?

Vine o vreme, mă copii, când corpul È™i creierul se satură de stat la calculator, de facebook, de twitter, de bloguri, de readere È™i de yahoo messenger. Și atunci ele, săracele, chinuitele, încep să-È›i dea niÈ™te semne. E bine să nu le ignori, căci sunt primele semne limpezi, neinterpretabile, că începi să-È›i pierzi minÈ›ile. Și dacă nu le bagi în seamă, le pierzi de tot È™i praful È™i pulberea se alege de tine – devii troll, hater sau chiar vreun Aloisiu Brandabulă.

Astfel de semne sunt:

  • când visezi că te cerÈ›i cu o femeie. Apoi visezi că te-ai trezit È™i i-ai spus că ai visat-o È™i că v-aÈ›i certat È™i vă certaÈ›i iar. TOTUL în acelaÈ™i vis.
  • când, în maÈ™ină fiind, te cerÈ›i cu diverÈ™i oameni, cu voce tare. Te cerÈ›i rău. Cu niÈ™te oameni care nu sunt de față (printre care È™i femeia pe care ai visat-o). Pentru niÈ™te lucruri care nu s-au întâmplat, dar te-ai gândit tu că s-ar putea întâmpla.
  • când nu vezi bine scrisul dintr-o carte (normal, dacă stai 16 ore pe zi la calculator!) È™i încerci să faci zoom pe pagină, cu degetele, ca la telefon.
  • când pe drumul TimiÈ™oara – Arad compui în capul tău un articol pentru blog. Când te întorci, îți dai seama că ai uitat ideea È™i te-apuci să compui altul, tot în capul tău. Ajuns acasă, le-ai uitat pe amândouă È™i te-apuci să scrii prostiile astea.
  • când cauÈ›i în agenda telefonului “Ovi Sîrb“, după care faci dublu click cu degetul pe nume È™i aÈ™tepÈ›i să se deschidă fereastra în care să-i scrii ce-ai de scris. Și te enervezi măcar 2 secunde că ce telefon prost ai, ui’ cât durează să deschidă o amărâtă de fereastră de messenger. Apoi te prinzi că eÈ™ti pe telefon È™i apeÈ™i call.
  • când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, È›i se pare ironic È™i vreo 2 secunde ai vrea să dai like da’ nu te prinzi cum.
  • când în curte la Mercedes Arad vezi un BMW super tunat, È›i se pare ironic È™i te gândeÈ™ti cum formulezi imaginea în 140 de caractere. (în vreo 125, de fapt, ca să poÈ›i primi È™i RT)
  • când auzi de Frăția NeaNelului (ceva reclamă la CaÈ›avencu pe Guerrilla) È™i tu instant te gândeÈ™ti la Frăția ReTeului.

Dar cel mai grav, mă copii, e când toate astea se întâmplă într-o singură zi. Cum mi s-au întâmplat mie. Azi. Toate.