FITS. Sibiu, gânduri de final

– cea mai frumoasă femeie din Sibiu (È™i, sunt sigur, din toate judeÈ›ele învecinate) se numeÈ™te Gabriela. Da, da, Gabriela. Noroc că nu citeÈ™te bloguri :)

– FITS este, fără nici cea mai mică urmă de îndoială, cel mai tare eveniment cultural la care am participat vreodată.

– Ruxandra este, fără nici cea mai mică îndoială, omul cel mai potrivit din lume pentru a fi director de comunicare al FITS. Am zis.

– FITS a fost pentru mine o mini-vacanță perfectă. O vacanță în care am intrat, un pic, în altă lume È™i am lăsat deoparte toate ale mele. Mai vreau.

– Sibiul e, cred, cel mai frumos oraÈ™ din România – desigur, după Cluj. Nu È™tiu cum o fi să locuieÈ™ti acolo, da’ probabil că n-o să mă satur niciodată să vizitez Centrul lui.

– în Sibiu am găsit câteva restaurante foarte, foarte faine. De Crama Sibiul Vechi am scris deja pe Ebucătăria, de restul voi scrie zilele viitoare.

– îi musai să subliniez că sejurul ăsta poate nu mi-ar fi plăcut aÈ™a tare fără oamenii foarte faini cu care mi-am petrecut zilele pe-acolo. Musai, zic.

ÃŽn rest… mulÈ›umesc, Ruxa, pentru invitaÈ›ie. Și abia aÈ™tept FITS 2012. Și să văd din nou Faust :)

 

FITS. Faust

Mi-am dorit mult să văd Faust anul trecut – È™i l-am ratat.

L-am văzut anul ăsta la FITS (din nou, mulțumesc mult, Ruxa).

Vă spun sincer, când am ieÈ™it din sală primul meu gând a fost “n-am suficiente cuvinte să scriu de spectacolul ăsta”. Și chiar n-am. Nu È™tiu cum să transmit ce-am simÈ›it la final.

Faust în regia lui Silviu Purcărete n-o fi cea mai faină piesă pe care am văzut-o vreodată, sau cel mai bine jucată, dar este, categoric, cea mai impresionantă producÈ›ie teatrală È™i cea mai năucitoare viziune asupra unui text (care nu-i de ieri de azi, să tot aibă vreo 400 de ani de la primele variante È™i vreo 180 de la varianta lui Goethe) pe care le-am văzut vreodată. Și zău că nu mă joc cu vorbe mari – vorbim de-o piesă de teatru care implică zeci de actori, poate peste 100, ca fapt divers.

Varianta “purcăretiană” e È™ocantă È™i dură (poate de aia e atât de impresionantă, naiba È™tie). Au fost vreo două momente în care m-am ridicat să plec, pentru că scenele care o implicau pe Margareta mi s-au părut prea mult (Margareta e un personaj care are 14 ani, È™i pesemne cam atât are È™i copila care o joacă). TotuÈ™i, curiozitatea m-a împins să rămân până la sfârÈ™it È™i nu-mi pare rău de nici o secundă petrecută în sala aia. Sau în sălile alea, de fapt, că – da, È™tiu că sună ciudat – acÈ›iunea se întâmplă în două săli.

Nu È™tiu să v-o descriu în termeni de critică. E pur È™i simplu musai de văzut. Dacă vă pasionează vreun pic teatrul È™i n-aÈ›i văzut Faust, aveÈ›i un mare minus în viață – Faustul acesta este o experiență personală foarte puternică.

Nu mai zic că Ilie Gheorghe (Faust) joacă impecabil, iar pentru mine Ofelia Popii (Mefisto) e noua zeiță absolută a scenei românești. Sau mă rog, viitoare zeiță, că-i tânără și probabil mai are multe de zis. Am să fac cumva tot posibilul să văd tot ceea ce joacă.

Faust este – îmi pare rău, nu È™tiu cum să zic asta în româneÈ™te, că tulburător mi se pare prea puÈ›in – absolut mindblowing.

M-a impresionat atât de tare încât o să fac tot posibilul să ajung la Sibiu să-l văd din nou. O mostră (sunetul e cel original,  care marchează toată reprezentația)

PS: deși îmi dau seama că experiența n-ar fi deloc la fel, mi-aș dori ca acest Faust să apară pe DVD. cred că l-aș revedea lunar.