Din click în click, din link în link și din timp pierdut aiurea pe net în timp pierdut aiurea pe net, am ajuns să recitesc un articol mai vechi de-al unui amic. Amicul, un pic nervos că nu primise acreditare la un eveniment, un pic frustrat din aceeași cauză, a defulat într-un articol lung și înțepător, în care își propunea el să desființeze organizatorii evenimentului respectiv. Mă rog, fiecare cu formele lui de defulare, în fond.

Dar azi, recitind cumva la rece articolul ăla foarte critic, mi-am dat seama că, de-a lungul a câteva rânduri, amicul meu era pe rând expert în PR, expert în organizarea de evenimente, expert în filme, expert în stand-up comedy, expert în discursuri, expert în blogging, expert în spoturi video È™i expert în analiză media. Toate în 20-30 de rânduri, înÈ›elegeÈ›i ? ÃŽn alt articol, amicul meu era expert în webdesign È™i content online, da’ asta-i altă poveste.

Nu mai zic de comentatorii de pe bloguri. Cum scrie cineva ceva, apar câțiva comentatori care sunt experți în orice. Cetin scrie un articol despre Ikea, imediat apare un băiat care știe exact cât sunt de mulțimiți clienții Ikea de produsele de-acolo. Sau alții care știu exact cum e cu distribuția, etichetarea și câte și mai câte. Scrie Vali un articol despre mașini ? Imediat apare un băiet care știe el exact cum e cu strategiile de marketing ale marilor producători.

Sau în presă, nu mai zic. De câte ori pe zi vedeți la televizor (voi, că eu am renunțat la tv de mult timp) ziariști experți în totul ? De la politică până la pantofi ?

Și nu mai e nevoie de exemple, le vedeți și voi zilnic, peste tot. Toți suntem experți în toate.

Eu cu Cetin avem o glumă, argumentăm orice aberaÈ›ie cu “am È™i eu dreptul la părerea mea, da ?”. Dar la noi e doar o glumă, să È™tiÈ›i. Că nu mă vedeÈ›i pe mine să m-apuc să critic noul model de Morgan, câtă vreme n-am văzut niciodată vreunul altfel decât în poze. Nici pe Cetin, că tot am vorbit de el, nu-l vedeÈ›i să-È™i dea cu părerea despre cum sunt aranjate scaunele în Teatro Alla Scala. Și nici pe Vali nu-l vedeÈ›i dându-È™i cu părerea despre cum sunt amplasate motoarele la Boeing 747, aerodinamic vorbind. Și multe altele.

Ca idee generală, eu încerc să stau în banca mea când habar n-am despre ce-i vorba. Și mă amuz când văd oameni care cred că dau o impresia mai bună celor din jur dacă-și dau cu părerea despre absolut orice. Iar cei din jur se amuză, probabil, ca și mine.

LE: pe același subiect, citiți și asta

Mi-e din ce în ce mai clar: pentru a avea cu adevărat succes, o carte sau un film trebuie criticate de Vatican. Cele mai mari încasări din istorie le-a avut Titanic ? Degeaba, frate, dacă Vaticanul n-a criticat filmul. O să fie imediat depășit de Avatar.

De exemplu, Codul lui Da Vinci – cartea. Cum a zis Vaticanu’ că nu-i de bine, cum – pac! – s-a vândut în 80 de milioane de exemplare (până în 2009, da’ mai urmează, probabil).
Sau Codul lui Da Vinci – filmul. Nu a plăcut Vaticanului ? pac! 757,2 milioane de dolari încasări (locul 35 în topul încasărilor, din toate timpurile). Pe Dan Brown, mi-e clar, Vaticanul l-a făcut om.

Avatar are până acum 1,3 miliarde de dolari încasări (e drept, abia a apărut). Vaticanul tocmai l-a criticat. Ia să vedeți de-acuma încolo ce încasări o să facă.

Am nevoie de un sponsor pentru un proiect personal și relativ secret.

Nu e vorba de-o sumă prea mare, dar e important pentru mine. Pentru cine se oferă să mă ajute, ofer reclamă pe acest blog de exact 10 ori valoarea sponsorizării.

Dacă interesează pe cineva să discutăm detalii, adresa mea de e-mail este andrei at andreicrivat punct ro.

PS: e destul de urgent.