Nu reproșa, află ce poți face

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al doilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici. 

Andra Zaharia, Digital Manager

De ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie – e întrebarea cu care m-a provocat Andrei să scriu primul meu guest post, pe o temă care mă atinge în anumite puncte sensibile.

Prin intermediul muncii mele din ultimii 2 ani, am avut ocazia să lucrez cu mulți bloggeri, atât în calitate de om implicat în organizarea unei campanii, cât și ca blogger care face parte dintr-o campanie, iar acest lucru m-a făcut să văd părți bune și mai puțin bune din ambele tabere.

Ca să încep cu un gând general, blogosfera nu este neapărat o sferă foarte dezvoltată, cu foarte mulți bloggeri dintre care putem alege pentru campaniile noastre, așa că este des întâlnită situația în care aceiași bloggeri sunt implicați în mai multe campanii, uneori poate prea des pentru binele lor. Însă nu acesta este subiectul articolului.

Oricât de familiară ar fi relația dintre un om dintr-o agenție sau companie și un blogger/o bloggeriță (chiar dacă omul din agenție/companie este el însăși blogger), nu mi se pare acceptabil să-i reproșezi acestuia că nu ai fost selectat pentru a face parte dintr-o campanie.

Dacă vrei să oferi feedback-ul tău, fie el pozitiv sau negativ, o poți face printr-un email, poți cere lămuriri și îți poți anunța intenția că vrei să participi la viitoare campanii, fiindca îți place brandul, îți place comunicarea lui sau alte motive. Acest proces ar trebui să fie unul constructiv, din care ambele părți să învețe.

Și oamenii din agenții, în ciuda research-ului pe care îl fac pentru o campanie, pot greși în alegerea bloggerilor pe care vor să îi implice, unii pentru că nu îi cunosc, alții pentru că nu știu cum să-i abordeze etc. Cred eu că, mai ales din partea bloggerilor care se află ”în creștere”, este foarte important ca ei să facă primul pas în relația cu agenția/clientul și să-și expună intenția de a colabora.

Nu e rău să facem încă un pas spre deschidere în relațiile de business, dacă tot avem disponibilitatea de a povesti lucruri personale și gânduri intime pe blogurile noastre.

Opinia mea, pe scurt: nu reproșa, ci află ce poți face pentru a ajunge acolo unde îți dorești, iar acest lucru e valabil pentru orice obiectiv urmărești în viață. Generalist? Poate. Adevărat? Cu siguranță.

Pe mine de ce nu m-ai luat?

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproÈ™eze unei agenÈ›ii sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteÈ›i citi aici. Pe-al treilea aici. 

Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR

Lucrez de aproape un an şi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor şi discuţiilor care se nasc de obicei în jurul poveştii “Agenţie vs. Blogger”. De regulă, agenţiile sunt văzute ca elevii mai lenţi, cei care nu-s în stare să ţină pas cu vremurile şi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aşa e. Şi totuşi, problema e la ambele părţi. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.

Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare şi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioşi când vine vorba de selecţia oamenilor într-o campanie? Situaţia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puţin inversate – bloggerul este „agenţia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).

Bun, acum să exemplific:

  • Tu, bloggerul sau bloggeriÅ£a, ai de vândut un produs – blogul ÅŸi audienÅ£a ta.
  • AgenÅ£ia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenÅ£ial ÅŸi o oarecare notorietate pe piaţă (exact ce au ÅŸi agenÅ£iile care merg în pitch).
  • Apoi, dacă reuÅŸeÅŸti să-Å£i vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câştigător.

Agenţia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puţin nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăţi celuilalt că ai încrede în deciziile luate.

Da, este responsabilitatea agenţiei să facă research, să găsească bloggeri potriviţi şi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este şi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenţiei cât mai uşor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine şi m-au întrebat de ce nu i-am băgat şi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aş întreba şi eu câtor agenţii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei şi am un blog. Îmi plac broaştele, tenisul şi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aş primi prea multe răspunsuri.

Întreaga poveste se potriveşte celor care caută campanii şi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepţiile există mereu. Agenţia poate gafa. Putem (şi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiţi oameni ar fi foarte potrviţi pentru o anumită campanie. Dar cu toţii am făcut greşeli, iar eu cred că noi nu înţelegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseşti problemele pe care să le reproşezi agenţiei, ci soluţii.

  • EÅŸti trist că nu te caută agenÅ£iile? Fă în aÅŸa fel încât să fii uÅŸor de găsit.
  • AgenÅ£iile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-Å£i un PFA.
  • Sunt luaÅ£i alÅ£ii în campanii în care Å£i-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenÅ£iei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine

În rest, noi să fim iubiţi şi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toţii în aceeaşi oală şi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greşeşte.

La Webstock

De câte ori am ocazia să ajung la vreun eveniment organizat de Cristi Manafu, rămân impresionat de cât de bine È™tie omul ăsta să le facă. AÈ™a È™i la Webstock – conferinÈ›e în mai multe săli, sute de oameni È™i-un Manafu omniprezent care a făcut cumva ca totul să pară foarte simplu. Și nu e, sunt  sigur că nu e.

Da, eBucătăria n-a luat premiul pe care speram să-l ia, dar am învățat de la Andrei Roșca să înțeleg că și eșecurile au valoarea lor. Din eșecuri înveți. O să luăm premiu anul viitor :)

Dincolo de asta, participarea la Webstock (pentru prima dată) a fost un câștig pentru mine. Pe de-o parte, am văzut câteva prezentări foarte faine. A lui Bobby (are o priză la public pe care n-am văzut-o la mulți vorbitori), a lui Andrei (pe care o puteți vedea aici și care mi-a lămurit niște idei cărora nu știam să le dau formă) și a lui Marco Kind, de la Vodafone, au fost cele care mi s-au lipit de suflet. Pentru că am fost în ziua aia și la alt eveniment (lansarea Internet Explorer 9, despre care vă povestesc eu mai încolo) am pierdut niște prezentări la care vroiam să asist (a lui Ionuț sau a lui Răzvan, de exemplu) dar sper că or să apară pe net în curând.

Pe de ală parte, m-am bucurat mult să mă întâlnesc cu o grămadă de oameni care mi-s dragi. Că și de aia îmi plac evenimentele astea, că-s ocazii să-ți revezi prieteni de departe. :)

Și m-am bucurat mult pentru niÈ™te premiaÈ›i: Cosmin È™i Triluliu, cu “La Mall” (locul 1 la Virals), Adrian Hădean È™i Trilulilu pentru Cook’n’Rolla (l0cul 1 la Publishing),  Ruben È™i Lorand cu uTweet (locul 2 la Microblogging Projects), Costin cu ReFresh (locul 3 la Publishing), Vitrina cu Agenda BT (locul 3 la Utility) È™i camionul de premii luate de Cătălin Teniță :)

Prin România

ÃŽn următoarele câteva zile, plec să redescopăr România. Mă rog, o parte din ea – Dobrogea, pentru că fac parte din echipajul “Redescoperă România“, un proiect iniÈ›iat de Petrom împreună cu Bobby Voicu.

Din echipajul “oficial”, tura asta, mai fac parte (evident, în afară de Bobby È™i de mine) Oana È™i Iulia. Pe lângă echipaj, însă, vor mai merge È™i o serie  oameni care au fost în ediÈ›iile trecute (prin Moldova, Transilvania È™i Banat/Oltenia), printre care Ana, Doru, Roxana, Corina, Anca, Andra È™i alÈ›i oameni de seamă.

Dacă apuc să gătesc în vreo seară pe traseu, o să vedeÈ›i pe ebucataria.ro. Dacă nu, “ne gătim” la întoarcere. Până atunci, dacă tot veni vorba, mai sunt câteva zile în care puteÈ›i participa la un concurs fain, la care puteÈ›i câștiga un grătar.

Să fiți cuminței.

Timișoara

După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.

Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.

Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al oraÈ™ului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minÈ›ii, istoria fiecărui colÈ›iÈ™or al oraÈ™ului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, TimiÈ™oara era o insuliță între niÈ™te mlaÈ™tini – dar că un olandez a venit È™i, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupaÈ›ia turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraÈ™ a rămas un singur semn al acestei ocupaÈ›ii – o inscripÈ›ie pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit oraÈ™ul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – È™i azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.

Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre TimiÈ™oara. O să menÈ›ionez, în treacăt, câteva lucruri: în TimiÈ™oara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniÈ™ti). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulÈ›i soldaÈ›i decât civili. Avea, pe aceeaÈ™i stradă, două alei – Corso, pentru bogaÈ›i È™i Surogat, pentru servitoare È™i soldaÈ›i. Palatele impresionante din PiaÈ›a Operei au fost construite în acelaÈ™i timp, de aceeaÈ™i familie de arhitecÈ›i.

Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraÈ™, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul TimiÈ™ului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel TimiÈ™oara, fie acum la cabană, m-am simÈ›it excelent. CondiÈ›ii foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveÈ›i posibilitatea să vă cazaÈ›i în oricare dintre locurile de mai sus, n-o rataÈ›i. N-o să regretaÈ›i.

Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.

Cum să nu-È›i fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieÈ™it. Vouă vă mulÈ›umesc că m-aÈ›i invitat È™i că mi-aÈ›i dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteÈ›i prieteni.  Cum să nu-È›i fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?

Cum să nu-È›i fie dragi bloggerii oamenii de-acolo,  Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg,  Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan PătraÈ™cu, Boghi, Adi DragoÈ™, Bloo, Richie, Daciana, Crina,  Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?

Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka,  Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.

N-o să pun poze (găsiţi aici, aici şi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.

Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel Timişoara, Porsche Timişoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir şi susţinătorilor de la StartUpDays.

Timișoara noastră

Cum probabil deja aÈ›i citit pe alte bloguri, în week-end plec în TimiÈ™oara. TimiÈ™oara e un alt oraÈ™ de suflet de-al meu – sunt deja luni bune de când mă gândesc să mă mut definitiv ac0lo.

ÃŽn primul rând, aÈ™ fi la 2 ore de Beograd. Și la juma’  de oră de Serbia mea dragă.  AÈ™ fi aproape de părinÈ›ii È™i fratele  lui Mile, aÈ™ fi aproape de Ramona (soÈ›ia lui Mile) È™i aÈ™ fi aproape de Mile însuÈ™i. Apoi, în al doilea rând, cred cu tărie că în TimiÈ™oara e cea mai faină comunitate de bloggeri din România.  Și, cum mi-s dragi majoritatea dintre ei, cred că m-aÈ™ simÈ›i ca acasă acolo, cu ei – cu bloggerii timiÈ™oreni.

Dar până să mă mut de tot acolo, deocamdată merg în vizită, la invitaÈ›ia Nebuloasei,  a Cristinei È™i a lui Dani. Să văd oraÈ™ul aÈ™a cum nu l-am mai văzut niciodată. Alături de Alina È™i Răzvan, Maka, Corina, Siropel, Lili, Miruna, Alex, Iulia, Ana, Radu È™i Daniel. Și alături de dragii mei  timiÈ™oreni – Ovi, Corina, Milo, Amalia (fără de care, în general, totul ar fi mult mai greu), Raul, Andreea, Dan, Elena, Casandra, Alex, Bleau, Dementica È™i alÈ›ii

Prin Timișoara noastră e un proiect al BlogDeTurism realizat împreună cu bloggerii timișoreni, cu susținerea Hotel Timisoara, Blue Air, Porsche Timisoara, KFC și Trabucuri.com și StartUpDays.

Prin Clujul meu

Week-end-ul ăsta, adică de pe 23 până pe 25 iulie, are loc varianta locală a unui proiect al Corinei care mie mi-a plăcut foarte tare. Evident, la Cluj se numeÈ™te “Prin Clujul meu” – că doară nu era să chemi niÈ™te oameni la Cluj sub denumirea “Prin BucureÈ™tiul meu”, zic.

Plimbarea celor 10 bloggeri invitaÈ›i la Cluj – Corina, Nebuloasa, Andreea, Miruna, Carmen, Alex, Adi, Raul, Makavelis È™i Gogu – este organizată de West City Hotel È™i Blog de turism È™i este sponsorizată de Carpatair, FTR.ro, Vinsieu.ro È™i Eximtur.

E un proiect care-mi place mult și sunt fericit că organizatorii m-au lăsat să dau o mână de ajutor. Să sperăm c-o să iasă bine.

Concurs cu mașini

Avem una bucată concurs simpatic de la Mircea de la Automarket, care vrea să trimită un blogger/o bloggeriță în plimbare de weekend cu un Chevrolet Captiva. Și cum știu că nu puțini sunt pasionați de mașini prin blogosferă, m-am gândit să nominalizez și eu vreo 3. Fericitul câștigător sau fericita câștigătoare îmi e dator/datoare cu o plimbare, poate nu cu mașinuța asta, dar cu alta clar.

1. Vlad Bălan, pentru că testează mașini tot timpul și povestește frumos despre ele.

2. Valentin Bosioc, cu care mă bat în fiecare zi în RevvNation pentru supremație. Am senzația că e la fel de bun șofer și offline, nu doar online.

3. Andra Zaharia, șefa clubului de fete din RevvNation, care pune la respect băieții și iubește mașinile mai mult decât orice.

Baftă!

Ză drim cars

Fac io ce fac și mă mai trezesc cu câte o leapșă. Asta vine de la Vali. Ce mașini mi-aș lua dacă aș avea un catraliard de godziliarde de euro ?

Well, într-o ordine aleatorie, ar fi astea

1. Range Rover Vogue. Asta ar fi mașina cu care aș pleca zi de zi prin Europa (evident că la atâția bani, aș locui la Salzburg :) )

rangerover

2. Cu Mustang Shelby GT 500 aș ieși din când în când ca să-i aud motorul. Și în plus, aș zâmbi dimineața când aș vedea-o în garajul meu.

shelby

3. Din când în când, aș da o tură pe Autobahn cu un Ferrari 599 GTB

ferarri

4. Știu că nu intră în categoria de preț a celor de mai sus, dar din garajul meu n-ar lipsi un Subaru Forester. Pentru că e fun.

subaru

5. Un Aston Martin DB 9 aș cumpăra, dar nu l-aș ține în garaj. L-aș face cadou, să stea în fața unei case desenate.

db9

Însă mașina amiral a flotei ar fi asta. Bugatti Type 57SC Atlantic. Au fost construite doar 3 exemplare. Aș ieși cu ea doar duminica.

bugatti

Bun, m-am achitat de leapșă. Ia să vedem, Bobby ce mașini și-ar lua ?

Un weekend la Timișoara 2. BlogTrip.

Întotdeauna am fost un fan al Blog Trip-ului, înca de când se numea Blogoree Romanian Tour și prima ediție a avut loc la Cluj.  M-am bucurat că am putut fi prezent la ediția asta. În primul rând pentru că am ocazia să mă întâlnesc cu prieteni vechi. În al doilea rând pentru că am ocazia să cunosc oameni faini, noi.

So, la workshop au fost prezentări. Prima a fost ținută de Daniel Damian, un copil de 15 ani m-a lăsat cu gura căscată și din prezentarea căruia eu, Andrei, așa bătrân și uzat cum mă știți, am învățat o mulțime de lucruri. Dar mai ales am învățat că poți învăța multe de la un copil de 15 ani.

Au mai fost prezentări ținute de Alex Bleau, Ovi Sîrb (care a fost, ca de obicei, un superb), Ștefan Szakal (omul m-a impresionat, sincer, prin cât de bine știe să vorbească și să capteze atenția) și Dan Stefancu (care n-a fost în cea mai bună formă a lui, dar treacă).

IMG_7788

După Blog Trip am dat o fugă să fac cronică la Restaurant Yugoslavia, apoi ne-am strâns cu toții, gazde și oaspeți, într-un local de fericită amintire. Unde am stat cu Andreea și am avut una dintre cele faine discuții ever, despre tinerețe și liceu (noi am terminat același liceu), despre hateri și succes și despre motivații și răbdare.

Mi-a mers la inimă că am participat la Blog Trip. Mi-a mers la inimă că am stat două zile si m-am întânit cu oameni atât de faini ca Ovi È™i Corina, Nebuloasa, Cristina, Milo, Tudor È™i Anca, Dan È™i Gadji, Tomata È™i Iubi, Elena, Raka, Daniel, Raul (aleatoriu, doar o parte dintre gazde) sau ca Bobby, Adrian, Alex, Andreea, Raluca, Andra, Alina, Vlad, Sebi, Denisa, Maka, Ruben È™i Mirona (aleatoriu, doar o parte dintre “vinituri”) – È™i îmi pare rău că nu mi-i amintesc pe toÈ›i în momentul ăsta.

Blog Trip a fost sponsorizat de Mercedes, Microsoft și Paralela 45