Plec o vreme

Așa că în următoarele zile o să ne-auzim mai rar.

O să revin, totuși, să scriu despre cât de frumos a fost aseară la workshop-ul de cozonaci, ținut de Adi Hădean și organizat de TVdece, în cadrul campaniei Obiceiuri Sănătoase/Activia

Și despre ce caricatură – surpriză am primit de la Raul Meilă Studio.

Dar altfel, ne-auzim după 9 ianuarie, că io o să fiu un pic plecat și sper sincer să n-am semnal la telefon sau la net. :)

Și, de dragul Dianei (știu că-i plac astea), o să fac un scurt bilanț al anului 2011.

2011 a fost un an plin, foarte plin. Dar mai bun ca 2010. Și mai prost ca 2012, desigur. A fost un an frumos, dar care m-a obosit peste măsură – de aia am nevoie de-o pauză.

Vă pup de nu vă vedeți. S-aveți un Crăciun liniștit și-o noapte de Anul Nou memorabilă. Și să fiți sănătoși, fericiți și foarte, foarte iubiți. Și prosperi.

Hvala!

Nu, nu știu!

Există o reacÈ›ie – întâlnită de mine la o grămadă de oameni – care mă enervează până la isterie.

Un om îți povestește ceva

– Și aseară vorbeam cu Gigel…

– Cine e Gigel ?

Ei bine, în momentul ăsta, omul din fața ta se transformă vizibil. Ridică sprâncenele, mărește ochii, începe să respire mai repede. Pe fața lui se citesc șocul, spaima, dar se întrevăd ușor, dacă te uiți cu atenție, disprețul și mila:

– Nu-l È™tiiiiiiiii pe Gigeeeeeeeeel ???

După care se naște un mic zâmbet în colțul gurii. Un zâmbest de discretă superioritate.

Iar tu te simți mic și vinovat. Sau, după caz, te-apucă crizele, cum m-apucă pe mine.

A, și nu e valabil doar când nu știi vreun Gigel despre care interlocutorul tău crede că e cunoscut ca însuși bunul Papă.

– N-ai văzuuuuuuuuut Loooooost ????

– Nu È™tiiiiii Restaurantul CorcoduÈ™u’ de Auuuuuur ????

Nu mă, nu È™tiu! NU ȘTIU! AÈ™a, È™i ? Amu îs mai puÈ›in om, că nu È™tiu ? Ar trebui să fiu biciuit cu lanÈ›u’ ud că nu È™tiu, ca să mă învăț minte È™i pe viitor să È™tiu ?

Bine că sunteți voi deștepți!

Vine o vreme…

notă introductivă: în acest articol nu este vorba despre mine (care, mă știți, sunt plin de vigoare și energie) ci de un alt om, pe care o să-l numim așa, la plesneală, cu primul nume care ne vine în minte. De exemplu, Andrei C.

Andrei C. se afla într-o oarecare cafeneauă. Era singur, poate și pentru că era închisă cafeneaua, că era foarte devreme. Și butona, acolo, un laptop.

Fiind dimineață, omu’ s-a gândit că poate ar merge o cafea. S-a ridicat, s-a dus s-o prepare după un ritual minuÈ›ios. ÃŽntre timp, se gândea să scrie un articol pe-un blog oarecare. A făcut cafeaua, a pus-o pe tejghea, a ieÈ™it din bar È™i s-a întors la laptop. A început să butoneze iar, după care s-a gândit că, fiind dimineață, poate ar merge o cafea. S-a ridicat È™i s-a dus s-o prepare. Pe drum, a văzut cafeaua uitată pe tejghea.

True story.

Vine o vreme când lecitina ar trebui să fie felul principal la micul dejun.

PS: vă spun sincer că uitasem complet că lecitina se numeÈ™te lecitină. L-am întrebat pe Vali “cum se numesc pastilele alea pe care le iei ca să nu mai uiÈ›i”, că uitasem.

Cum a fost la SMS Cluj 2

A fost frumos, ca de obicei :)

Sincer, mi s-a părut mai interesant decât anul trecut. A fost o ediÈ›ie axată mai mult pe studii de caz È™i mai puÈ›in pe teorie – ori, în umila mea părere, din studiile de caz înveÈ›i o mulÈ›ime de lucruri.

Am fost mândru că o mulțime de speakeri au fost din Cluj. Alina și Răzvan, Radu, Adi, Gabi (că noi îl considerăm de-al nostru) au avut prezentări care au încântat sala și pe mine deopotrivă. Gabi, ca fapt divers, a vorbit pentru prima oară într-o conferință și a fost remarcabil. Un clip de-al lui, lansat la SMS, a devenit deja viral.

Și Marian, Robi È™i Dan au vorbit pentru prima dată într-o conferință. S-au descurcacat onorabil, tinerii online-ului clujean au, în opinia mea, potenÈ›ial È™i cu timpul vor ajunge foarte “ascultabili”, ca să zic aÈ™a. Oricum, bravo lor pentru prezentări, au subliniat, fiecare, că în Cluj există o comunitate frumoasă È™i care face multe lucruri faine.

Bogdan a scris despre toate prezentările – dacă vreÈ›i să vedeÈ›i despre ce-au vorbit, pe lângă cei de mai sus, Victor, Costin, Cristi Manafu, Cristi China È™i ceilalÈ›i invitaÈ›i

MulÈ›umesc, Marta & Revista Biz, pentru ocazia de-a participa – din nou – la o conferință care mi-a mai destupat mintea.

Și sponsorilor – Ursus, The Group, Danone, Banca Transilvania È™i Tarom

 

La SMS Cluj 2

Anul trecut, la prima ediție clujeană a Social Media Summit, am fost pentru prima dată în viața mea șpicăr.

Pesemne că ceva am făcut bine, că Marta È™i Revista Biz m-au tot chemat după aia, să mai fiu, să mai zic, să mai spun…

Mîine are loc SMS Cluj 2 – È™i din nou voi fi È™picăr. Mă gândesc să port acelaÈ™i tricou, pentru a sărbători trecerea unui an, dar iar mă ceartă Alex după aia că nu mă îmbrac corect  :)

Dacă sunteți prin zonă, ne vedem la City Plaza, da ?

Ajutăm un copil, da ?

ÃŽl cheamă Tudor Daniel, dar părinÈ›ii îi spun Bibi. Are 1 an È™i 6 luni È™i-o boală foarte rară – detalii găsiÈ›i pe site-ul lui.

Ne-am unit și cu alte ocazii ca să ne-ajutăm niște semeni. Haideți să-l ajutăm și pe el, e un omuleț.

Puteți trimite un SMS la 848, în orice rețea. Costă 2 euro. Vorba lui Vlad Petreanu, mai puțin decât un pachet de țigări.

PuteÈ›i dona în conturile părinÈ›ilor – sunt pe site. PuteÈ›i dona prin paypal - loristefan@yahoo.com

Arhi pune în blogroll pe oricine donează minim 10 euro. Firme sau oameni. Mare parte din traficul meu zilnic vine din faptul că sunt la el în blogroll, vă pot demonstra.

Dacă ne unim un pic, DIN NOU, putem face diferența între viață și moarte.

Uitați-vă bine la prunc, nu merită ?

 

Mic ghid de lucru cu Registrul Auto

articol pentru șoferi cuminți

Să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) care merge prin țară cu ITP-ul expirat. Să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) și, deși ai stație, uiți s-o pornești și astfel nu afli că în fața ta, la 2 kilometri, e radar. În fine, să presupunem că ești un prost (așa, ca mine) și te oprește Poliția pentru viteză (62 km/h în oraș).

Ce se va întâmpla atunci când toate presupunerile astea se vor transforma într-o situație reală ? Se va întâmpla că polițistul îți va lua talonul și te va trimite la Registrul Auto Român (RAR) să-ți faci ITP-ul.

Când îți ia Poliția talonul, nu poți să-ți faci ITP-ul decât la un RAR. Nu mai poți merge la service-uri și stații ITP. Asta așa, ca să se știe.

Ca să mergi la orice RAR din țara asta (deși eu în continuare mă voi referi doar la cel din Cluj) trebuie să-ți faci, online sau la telefon, o programare. Pe care trebuie s-o respecți cu precizie de ceas elvețian.

Buuun

Ce să faci când mergi la RAR ?

În primul rând, mergi într-o zi în care ești în toane foarte bune. Cantitatea de bună dispoziție și răbdare de care ai nevoie e imensă.

În al doilea rând, ia-ți apă, mâncare și (dacă ești un viciat de fumător) multe țigări. Să fie, mai mult ca sigur o să ai nevoie.

În al treilea rând, ia-ți cât mai mulți bani la tine. Prețurile sunt, până la un punct, mai bine păzite decât secretele de stat.

Ce să nu faci când mergi la RAR ?

Aici e mult mai simplu. Când mergi la rar, să nu ai așteptări.

Spre exemplu, să nu te aștepți să aibă vreo importanță programarea. Dacă ajungi cu 15 minute mai târziu, va fi anulată. Dar dacă ajungi la timp, ba chiar cu niște minute bune înainte, vei intra în hala ITP după 2 ore. Truestory, mates.

Apoi, să nu ai pretenÈ›ia să È™tie cineva cât costă un ITP.  La telefon mi-au zis 260 de lei. La informaÈ›ii nu È™tia doamna, să merg eu să întreb la casierie. La casierie, nu È™tia doamna – să merg să întreb inginerul. Inginerul nu È™tia, de ce nu întreb la casierie ?

Faza tare e că doamna de la casierie, când s-a terminat verificarea, a știut clar cât costă, fără să verifice vreun tabel. A știut din capul ei. Mă rog, detalii.

Apropo, costă 168 de lei un ITP la RAR.

Și cel mai important: să nu faci greșeala să-ți imaginezi că o hârtie poate ajunge dintr-o clădire în alta (aflate la MAXIM 6 metri distanță) în mai puțin de 40 de minute. Nu va ajunge.

Altfel, mi-a plăcut la RAR. Oamenii de-acolo sunt de treabă, își fac treaba, sunt săritori și zâmbesc din când în când. Dar sistemul e complet cretin.

De ce sunt fan Petreanu

Nu numai pentru că sunt de părere ca Vlad Petreanu e bloggerul care scrie – fără îndoială! – cel mai bine din România.

AÈ™ putea să vă dau acum, pe loc, minim 50 de linkuri la articole DE EXCEPÈšIE scrise de el. Vă dau doar la unul, care mie mi s-a lipit pe suflet – pentru că e plin de umor foarte, foarte fin, apanajul oamenilor foarte inteligenÈ›i.

Și nu numai pentru că, atunci când ne vedem, aș putea să stau ore întregi să-l ascult. Să mă holbez, ca un prost, și să-i sorb cuvintele.

Căci vă rog să mă credeÈ›i, oricine are ceva de învățat de la el – chiar È™i când glumeÈ™te. Eu mai abitir. Am petrecut mult timp cu el, niciodată cât să mă satur. Doar o aducere aminte.

Dar și pentru că, în seara asta, m-am uitat la știrile B1 TV. Primele știri în ultimii ani la care mă uit.  Prezentate de el. Și între timp, le comentam pe twitter. Spuneți sincer, cu câți prezentatori de știri ați comentat știrile vreodată ÎN TIMP ce le prezentau ?

O să se supere pe mine c-am scris articolu’ ăsta. Sper să-i treacă repede.

Vlad Petreanu e un model pentru mine, în viață, și n-am să ezit niciodată să afirm asta cu tărie. Să paralizesc dacă mint!

Nu vă mai bateți joc de câini!

Poate că doar mi se pare, sau poate că-s eu un înapoiat sau ceva. Dar în ultima vreme mi-e dat să aud în jurul meu numai nume dubioase de câini. Ies vecinii din bloc să-și plimbe patrupedele, care mai de care mai mici și mai gălăgioase, și unde nu-mi încep să le strige pe cele mai bizare nume!

Mai vezi o doamnă pe la a 4-a tinerețe cum zbiară după câte un caniche nervos Edgar, hai la mama! Sau câte un tânăr tătic de familie cu copii, alergând după vreun bichon agresiv și urlând Lord, treci acasă! Nu mai zic de puștoaicele care trag cu greutate de lesă vreun pechinez furios și se roagă plângând, aproape, pe lângă el hai, Ranger, hai, nu mai lătra.

Bă… sunteÈ›i bine ? Cum să dai asemenea nume unui câine cât o mănușă ?

De câinii mai mari nici nu mai zic. ToÈ›i sunt Rex, Otto È™i alte nume din astea grele. Da’ unde-s vremurile când câinii aveau nume DE CÂINE ?

Am să dau personal o bere primului domn pe care-l văd cu un rottweiler pe care-l cheamă GRIVEI. Sau cu un dog german pe care-l cheamă AZOR. Și îl alintă Azorel.

Un convoi umanitar ?

Eu am o imaginație foarte bogată. În plus, mă topesc după teoriile conspiraționiste. Îmi place să găsesc lucruri care se leagă, dincolo de percepția imediată. Să adăugăm la toate astea că iubesc Serbia, deci mintea mea creează cu și mai multă plăcere scenarii.

Avem câteva fapte:

– un convoi umanitar rusesc parcurge România, cu destinaÈ›ia Serbia. Textul e că “transportă ajutor umanitar”, fără alte detalii.  Trimis de Ministerul rus pentru situaÈ›ii de urgență. Vorbim de 26 de TIR-uri.

– în Serbia, în acest moment, nu e nici o “situaÈ›ie de urgență”. Sau cel puÈ›in eu n-am văzut pe nicăieri, È™i citesc zilnic presă de-a lor.

– Convoiul – umanitar! – e escortat de poliÈ›ie È™i jandarmi È™i, conform unor surse, È™i de Armată, pe parcursul teritoriului românesc.

– ÃŽn ultimii 20 de ani, Rusia a fost cel mai puternic prieten al Serbiei.  Adică mno, când americanii îți bombardează oraÈ™ele, e mai greu să-i iubeÈ™ti foarte tare, aÈ™a că te întorci către alÈ›ii.

– România este una dintre cele două țări europene care NU au recunoscut independenÈ›a Kosovo. Sârbii, popor È™i autorități deopotrivă, ne privesc cu destul de multă prietenie din acest motiv. Mai mult, suntem singurii lor vecini ortodocÈ™i, în condiÈ›iile în care sârbii sunt ultrareligioÈ™i (ca fapt divers, imnul lor naÈ›ional se numeÈ™te Dumnezeul Dreptății)

– ÃŽn Kosovo nu e pace È™i liniÈ™te. ÃŽn nordul provinciei, sârbii kosovari au ridicat baricade È™i se hărÈ›uiesc zilnic cu albanezii. Mai mor, pe ici pe colo, câte unul, mai sunt răniÈ›i, mai sunt discuÈ›ii, dar pace È™i liniÈ™te nu e. Nici nu cred c-o să fie curând – ca fapt divers, guvernanÈ›ii sârbi nu ratează nici o ocazie să afirme cu convingere că nu vor recunoaÈ™te niciodată Kosovo ca stat (acum 10 zile o spunea vicepremierul la Paris, azi a spus-o din nou ministrul de Externe la (funny thing, aÈ™a-i ?) Al Jazeera.

Bun. Dacă ați fi paranoici ca mine,ați crede că în camioanele alea nu erau alimente sau haine, erau alte lucruri. Că cine își bate capul să apere cu poliție, jandarmi și armată lapte praf sau conserve ?

Dar nefiind paranoici ca mine, vă întreb – ce credeÈ›i că se află în cele 26 de TIR-uri ?