Comentariul câștigător

Vă spuneam acum câteva zile că, dacă faceți un review la un service de calculatoare din Cluj pe www.gotservice.ro, voi premia unul dintre comentarii cu 100 de euro.

Ei bine, concursul s-a terminat. Cei de la Green Pixel a făcut tragerea la sorți, cu random.org, și au ales un câștigător. El este Petre, cu acest comentariu

Petre a primit deja un mail de la mine cu pașii pe care trebuie să-i facă pentru a-și primi premiul.

Tuturor celorlalți, vă mulțumesc pentru participare.

PS: pentru cârcotaÈ™i – tragerea la sorÈ›i a fost filmată È™i pot să v-o arăt, în caz de discuÈ›ii

Portret de familie

Există foarte puține motive pentru care eu regret că nu mai locuiesc în București.

95% din motivele astea puÈ›ine sunt oameni – un om drag, un motiv pentru care îmi pare rău că-s departe.

Din restul, 4% sunt legate de magazinele care sunt în București și pe care eu mi-aș dori să le am la îndemână. IKEA, Dragonul Roșu, Băcănia Veche sunt doar câteva dintre ele.

De câteva zile, de lista mea de motive de regrete s-a lipit și faptul că Foto Union e acolo și nu aici.

Eu am fost la Foto Union, și mi-a plăcut foarte mult. Nu e vorba de fotografiile excepționale pe care le fac Cristi și Radu, nu e vorba de lumina și căldura care emană din portretele lor (cel puțin din cele pe care le-am văzut eu). E vorba de atmosferă. E vorba de doi oameni atât de pasionați și îndrăgostiți de ceea ce fac, încât transmit celor din jur din entuziasmul lor.

Zilele astea, Foto Union – cu sprijinul Pepsic È™i Xerox – desfășoară o poveste foarte frumoasă. Portret de familie. Fotografii tipărite pe loc sub formă de carte poÈ™tală, numai bune de trimis rudelor È™i prietenilor.

Povestea proiectului e aici. Iar mie mi-ar fi plăcut să merg la pozat la ei. Uite ce poze frumoase știu face:

 

Biz Snow Camp

TVdece-ii au spus un lucru adevărat. Summer Camp și Snow Camp nu sunt evenimente care pot fi povestite, sunt evenimente care trebuie trăite. Altfel chiar n-ai cum să le întelegi.

S-au iscat discuÈ›ii la final, dar mie personal ediÈ›ia din iarnă mi-a plăcut mai mult decât cea din vară. ÃŽn primul rând că a durat mai mult. ÃŽn al doilea, că oamenii s-au implicat mai tare în discuÈ›ii – părerea mea, desigur. Mi-au plăcut – poate pentru prima oară în viață – prezentările corporatiste. Ana de la Pepsic (da, Pepsic e un alint de-al meu pentru brandul ăsta) È™i Georgiana de la Danone CHIAR au spus lucruri interesante, cu cifre È™i exemple, lucruri care meritau ascultate.

I-am lăudat mult pe Marta și pe colegii ei de la Revista Biz. N-am exagerat niciodată, oamenii ăștia chiar știu să adune lumea potrivită pentru un eveniment de excepție.

N-a fost prezentare la care să asist È™i din care să nu învăț ceva. ÃŽn afară de a mea, fireÈ™te – a fost mai puÈ›in reuÈ™ită, deÈ™i am pus suflet în ea. Asta e, când cei care te asculă sunt oameni de un nivel înalt, trebuie să prestezi la un nivel înalt, È™i nu mereu îmi iese. Dar mă voi revanÈ™a la SMS Cluj, promit :)

N-am să vă povestesc cum au fost prezentările, au povestit alÈ›ii mai frumos – È™i Cristi Manafu i-a adunat pe toÈ›i.

Dar vreau să mulțumesc unor oameni care au fost acolo și de la care, deși pe unii îi cunosc de amar de ani, am învățat lucruri care mă vor face să fiu un om mai bun. Indiferent că am învățat din prezentările lor oficiale sau din momentele petrecute împreună în fiecare seară.

AÈ™a că vă mulÈ›umesc: Ana de la Pepsic, care a construit (È™i a prezentat) unul dintre cele mai frumoase proiecte din ultimii ani – Pepsi Refresh, Georgiana de la Danone, care a făcut (È™i prezentat) un proiect foarte frumos È™i ea È™i care îmi place de mor – Obiceiuri Sănătoase, Cabral, Bobby, Groparu, Sebi, Vali (care din nou a trebuit să-mi suporte sforăiturile, că a împărÈ›it camera cu mine, din nou), Adi Hădean, Chinezu, Victor,  Cristi ȘuÈ›u.

Să nu mă întelegeÈ›i greÈ™it – repet, din TOATE prezentările am învățat câte ceva. Dar oamenii ăștia de mai sus, well, mi-au schimbat niÈ™te păreri.

Și mai am niște mulțumiri de adresat. Bogdana, ți-s fan pe viață, și mi-ești dragă maxim. Să știi. Adică mă gândesc că știi deja :)

Marta, ție și colegilor tăi nu vă pot mulțumi suficient pentru ceea ce faceți. Dar tu știi, da ? Că vă apreciez maxim.

Și le mulțumesc și TVdece-ilor, Ioanei și lui Groparu că mi-au suportat fițele pe drum :)

Și sponsorilor, fără de care nimic din toate acestea nu s-ar fi povestit: Pepsic (adică PepsiCo, să fie limpede), BancPost, BCR, Danone și Staropramen.

Și ca să vedeÈ›i că a fost È™i foarte funny… vedeÈ›i la Sebi :)

Și credeÈ›i-mă – dacă vreÈ›i să evoluaÈ›i în acest online, well…  Snow/Summer Camp-urile sunt MUSAI de bifat pe listă.

 

Trolling la un alt nivel

Acum vreo 2 săptămâni, doi domni se întâlnesc la un restaurant nesimțit de scump din București. Unul cu prietena, celălalt cu soția.

Unul dintre ei, om de afaceri. Foarte, foarte greu – în prima jumătate din top 300. Al doilea, poliÈ›ist de carieră, cu grad È™i funcÈ›ie foarte mari. ÃŽntâmplător, prieteni din fragedă pruncie.

Ei bine, unul dintre ei avea filaj. Probabil poliÈ›istul, da’ parcă poÈ›i să È™tii. Cei doi.. agenÈ›i de filaj, să le zicem, se aÈ™ează exact la masa de lângă ei, deÈ™i restaurantul era mai degrabă gol.

Cei doi domni, cu multă experiență de viață (unul) și profesională (celălalt), evident că s-au prins în prima secundă cine erau vecinii de masă. Și au următoarea discuție, pe care v-o reproduc relativ adliteram, cu volum suficient de mare încât să audă tot restaurantul, nu doar cei doi agenți.

O. A (adică omul de afaceri): Mă, P., tu ești din sistem, spune-mi, te rog: când niște agenți fac filaj, e normal să mănânce și să bea în restaurante scumpe, din bani publici ? Sau plătesc ei ?

P: (adică poliÈ›istul): Nu plătesc ei, consumurile pe filaje se decontează. Iei bonul È™i-l duci la decont. De aia, eu când eram tânăr È™i făceam filaj, comandam cu bun simÈ›: o apă, o cafea… Nu mi-am permis niciodată să cheltui milioane de lei pe-o masă din niÈ™te bani care nu erau ai mei, e cruntă nesimÈ›ire să faci asta.

O. A.: Păi uite la băieÈ›ii ăștia din spate, È™i-au comandat È™i aia, È™i aia, îs măcar 300-400 de lei acolo, pui pariu că nu plătesc ei ? Pui pariu că iau bonul la final, să-l deconteze ? Păi e normal, mă, pe prafu’ ăsta să faci asemenea risipă ? dacă se trimit deodată 4-5 echipe la filaje diferite, ăia cheltuie pe zi 15-20 de milioane din bani publici ?

N-o mai lungesc, domnii ăștia au mai ținut-o așa vreo 2-3 minute, până agenții au chemat ospătarul, au renunțat la comanda de mâncare, au plătit ce băuseră (apă, cafele, ce-o fi fost acolo) și au plecat afară, unde probabil au așteptat în mașină să le iasă subiectul. Evident, au luat bonul pe care au cerut ștampilă.

#Truestory, mates!

Doresc comentariu de 100 de euro

post pentru clujeni, îndeosebi

Eu am un desktop vechi. Vechi de tot. Cumparat în 2007, când era beton – aÈ™a s-a întâmplat, să rămână pe lângă mine. N-a mai fost pornit de vreo 2 ani deloc, drept pentru care nu mai porneÈ™te. Nu È™tiu ce-are, dacă are ceva – că poate doar s-a săturat de-o viață de stat degeaba.

Dar aș vrea să recuperez niște lucruri de pe el. Și, ca să fiu sincer, aș vrea și să-l transform în stație de jucat jocuri șmechere pe el, că laptopul meu nu știe el din astea.

Așa că vă cer sugestii. Și nu vi le cer gratis :)

Pe scurt – intraÈ›i pe www.gotservice.ro – secÈ›iunea Service & Repair, subsecÈ›iunea Service Calculatoare. RecomandaÈ›i acolo un service bun de calculatoare din Cluj, cu cuvintele voastre,  apoi lăsaÈ›i aici un comentariu cu link la comentariul de pe Got Service, până pe 7 decembrie. Eu o să trag la sorÈ›i un comentariu care va câștiga 100 de euro. Și voi anunÈ›a câștigătorul pe 8 decembrie.

Și, mai mult – dacă pe acest blog se strâng cele mai multe comentarii (minim 200, să-l batem pe Gropar!), voi premia unul dintre comentatori cu un voucher de 700 de euro de la Perfect Tours, ca să meargă bunul câștigător în oarece excursie.

Deci e simplu, da ? Review pe gotservice.ro, comentariu cu link la review aici, apoi tragere la sorți și premiu de 100 de euro. Haideți să haidem!

Câteva recomandări din suflet

În ordine cumva cronologică

1. ÃŽn acest week-end (25-27 noiembrie) are loc la Cluj Transilvania Darts Cup. Din câte È™tiu eu (da’ poate nu È™tiu bine) e primul turneu internaÈ›ional de darts care se desfășoară aici. Este organizat de AsociaÈ›ia Sportivă Transilvania Masters È™i sprijinită de Harrows, cel mai mare producător de articole de darts din lume. Evenimentul are loc la Boema Club È™i are premii de 3.500 de euro, plus un invitat de marcă – Eric Bristow (primul mare campion mondial de darts). Detalii aici.

2. Cu sufletul la gură aÈ™tept ziua magică de 1 decembrie – nu (doar) din dragoste de neam È™i È›ară, ci pentru că pe 1 începe Social Media Snow Camp, by Marta UÈ™urelu & Revista Biz. După cât de senzaÈ›ională a fost ediÈ›ia din vară, e cumva logic că abia aÈ™tept să înceapă, nu ? Aici e programul. Cu mulÈ›umiri aprinse pentru Bancpost, Pepsico, Danone, BCR È™i Staropramen (ah, Staropramen…)

3. (via Gropăreinen) Fix în ziua în care ne întoarcem de la Snow Camp triști că s-a terminat (adică pe 4 decembrie), mă duc să mă înveselesc în Irish & Music Pub (de la 21.00), pentru concertul final al turneului susținut de Silvan Stâncel și Ovidiu Scridon, la care invitat va fi the one, the only, the amazing Ioan Onișor (îl știți, mi-a fost chitarist pe vremea când eram artist) (sper că ne-am prins toți că asta a fost o glumiță, da ?)

Și cam asta, deocamdată. ÃŽmi pare rău că n-am mai scris lately da’ îs vremuri tulburi în lumea mea È™i n-am prea avut vreme. Nu m-am lăsat (iar) pe tânjală, promit. Doar să treacă vremurile tulburi È™i facem să fie bine.

Mno.

Obiceiuri sănătoase. Azi, vinul.

Relația mea cu vinul e veche și năbădăioasă. Ne-am cunoscut cu mai bine de 10 ani în urmă,  pe vremea când făceam cu Cezar revista Connaisseur (azi, Vinul.ro, print și online). Ne-am iubit, am petrecut nenumărate seri și degustări împreună. Apoi a fost cât pe ce să oficializăm relația noastră, când am început să merg la cursuri de degustător.  Nu le-am terminat, din motive neimportante, așa că ne-am cam despărțit.

Am crezut, totuÈ™i, că È™tiu multe despre vin. Până aseară, când, la invitaÈ›ia TVdece-ilor, am mers la o degustare (mai mult un demo) È›inută de Ioana, ca parte din campania “Obiceiuri sănătoase” susÈ›inută de Activia.  Ca fapt divers, doresc să È™tiÈ›i că Ioana e doctor în vinuri. De-adevăratelea, cu patalama, cum s-ar zice – doctor. Ioana È™tie totul despre vin. Aseară, la degustare, au participat o mână de oameni (să tot fi fost vreo 20) iar Ioana a avut răspuns la absolut orice întrebare i s-a pus.

Să asculți un om foarte priceput și foarte pasionat vorbind despre vin e ca într-o poveste.

Consumul moderat de vin are multiple beneficii pentru sănătate. Tot așa cum consumul exagerat de vin dăunează grav. Eu, de exemplu, nu știam că de la consumul exagerat de vin faci mai repede ciroză decât de la tărie. Aseară am aflat, tot așa cum am aflat că-i foarte sănătos ca, după o masă grea (cu grăsimi și altele) să bei un pahar de vin roșu (nu 10, doar unul).

Degustare "Vinul ca obicei sanatos" by www.artvinium.com – #obiceiurisanatoase

Pepsi Refresh la final

După gusturile mele, Pepsi Refresh a fost una dintre cele mai frumoase campanii care s-au întâmplat anul ăsta în online-ul românesc. N-a fost așa, doar o chestie publicitară. A fost un proiect care a făcut sute de oameni să se gândească ce-ar putea schimba la orașele lor. Să se gândească cum să se implice, adică. Și asta mi se pare foarte frumos.

Acum câteva zile a avut loc ultima etapă – jurizarea celor 10 idei care au trecut de cele două etape de votare. S-a întâmplat într-o sală de cinema cum eu, băiat simplu de la È›ară, încă n-am mai văzut – un studio VIP din Băneasa Shopping City. Cu canapele, cu mese, cu veioze discrete, cu smoking lounge… deci cu de toate. Mi-e un pic ciudă că în Cluj (încă) nu există astfel de săli, da’ asta-i altă poveste.

Juriul – Cristina, Cabral, Dobro – a avut o zi grea, vă spun sincer. Din cele 10 idei jurizate, câteva au fost mai puÈ›in interesante (vedeÈ›i ce de treabă sunt, da ? :) ), câteva au fost în esență idei faine, dar au fost prezentate mai puÈ›in bine, câteva au fost foarte, foarte miÈ™to.

M-am bucurat să descopăr că topul final, oferit de juriu, a fost absolut identic cu cel pe care mi-l doream eu. Adică mi-am dorit mult ca ieÈ™enii cu “Turnul Nostru” să câștige; nu doar pentru că ideea mi se pare È™i frumoasă, È™i în spiritul campaniei, dar È™i pentru că au avut, de departe, cea mai profi prezentare.  Și au câștigat, au primit cei 20 de mii de dolari oferiÈ›i de Pepsi È™i pe 18 februarie Turnul va fi inaugurat în noua lui È›inută.

Din celelalte idei prezentate, mi-a plăcut mult cea cu poze pe clădiri, doar că e ușor irealizabilă (sau i-ar trebui un buget foarte mare) și cea cu aplicația pentru Transport Urban. Asta cu transportul le-a plăcut și jurilor, astfel că toți 3 le-au promis autorilor aplicației că îi vor ajuta s-o pună în practică în mai multe orașe.

ÃŽmi pare rău că în finală n-a ajuns nici o idee din Cluj. Dar vă promit, aici È™i acum, în scris, negru pe alb, că voi face tot ce-mi stă în putință ca ideea mea preferată (clujeană) – adică cea a lui Radu, cu City Start – să devină realitate. Dacă È™i el mai vrea, desigur :)

Altfel, felicitări Anei (delaPepsi) È™i colegilor ei pentru c-au pus pe picioare o campanie atât de faină È™i (mai ales) o ceremonie de jurizare/premiere care e în topul meu personal al celor mai bine organizate “adunări” la care am fost vreodată. Pentru că, sincer, nu cred c-a fost vreun participant în sală (spectator sau concurent) care să nu zică la final “băi, ce zi faină”.  Și mă gândesc că n-a fost uÈ™or să aduni toÈ›i oamenii ăia, să-i organizezi, să faci, practic, să fie totul atât de bine. So… felicitări, măi oameni :)

Și musai să mai faceți și anul viitor!

Fără replică

Mie, unul, mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Nu pentru c-aș fi din cale-afară de isteț, ci pentru că am o doză de tupeu care mă face să cred că am răspunsul potrivit mai mereu.

În viața mea au fost puțini oameni în fața cărora am rămas fără replică. Cronologic, ei au fost: profesorul de limba română Viorel Mortu, apoi George Pruteanu, apoi Adrian Păunescu, apoi ospătărița de la Fabrica de Bere Ursus. Evident, din motive diferite, în fiecare caz în parte.

Până ieri. Ieri, stăteam în faÈ›a unui aparat care prepară cafeaua, aÈ™teptând – e evident, nu ? – să se facă o cafea. Dura mult, È™i la “coadă” mai stătea o tânără. Vă rog să reÈ›ineÈ›i: habar n-aveam cine e, tot aÈ™a cum ea habar n-avea cine sunt eu. Deci eram efectiv doi străini. Total străini.

Și eu îi spun, dintr-o politețe pe care încă nu mi-o explic:

– Se miÈ™că greu aparatul ăsta, trebuie să ai un pic răbdare.

Și ea răspunde:

– Răbdare am. Bani n-am.

Și-am rămas, again, fără replică.