La magazin

– Èšigări de-ale mele aÈ›i adus ?
– Nu, am uitat. Nu vă supăraÈ›i, o să aducă È™efu’ mâine

Magazinul e chiar la parterul blocului în care locuiesc. Sunt client fidel (am È™i pagină în caiet) aÈ™a că-mi permit să fac fiÈ›e. Acum stau la coadă. Sunt două doamne care vând, una o zi, una o zi.  Doamna aia drăguță È™i doamna aia naÈ™pa. Azi era doamna aia drăguță.  ÃŽi sună telefonu’.

Să știți că data viitoare când vine, eu plec și închid.

– ….

– Păi nu se poate aÈ™a. Abia l-am dat afară. El vine È™i vrea vodcă È™i eu nu mai scap de el. Are deja să ne dea 4 milioane…

– ….

– Bine, haideÈ›i că vorbim mâine. Da’ dacă vine, să È™tiÈ›i că eu îl dau afară, închid È™i mă duc acasă.

În fața mea e un domn care pare tare blajin. Așteptăm amândoi ca doamna aia drăguță să termine convorbirea. Când se încheie, domnul blajin se îndreaptă către ea.

Aș vrea o apă minerală și-o cola. Și îmi dați, vă rog, niște crenvurști ?

– Câți să vă dau ?

(mă bag în seamă, râzând) Io zic să-i puneÈ›i domnului, să tot fie. PuneÈ›i, acolo….

Domnul se întoarce, zâmbind stânjenit

Ei, nici chiar aÈ™a…

– Bine, vi-i pun pe toÈ›i, zice doamna aia drăguță.

Și, pe cuvântul meu, chiar i-a pus pe toÈ›i. Domnul s-a întors iar către mine, uitându-se un pic câș. Io zâmbeam nevinovat. Era jumătate din mine, mă simÈ›eam safe. Da’ el, săracu’, CHIAR nu vroia atâția crenvurÈ™ti. Până la urmă, i-a luat, bună seara È™i-a plecat.

Da’ de ce n-aduceÈ›i È›igări din Serbia ?  Că-s mai ieftine! Nu aveam musai o problemă cu asta, doar mă băgam în seamă. Acum eram doar eu È™i doamna aia drăguță.

Păi… sunt ilegale, È™tiÈ›i…

– Păi cum sunt ilegale ?  Că tocmai am cumpărat dintr-un restaurant sârbesc. Ce, ăia le vând ilegal ?

– Să È™tiÈ›i că o să vorbesc cu È™efa.

O frântură de viață la un magazin de parter.

Diferențe între orașe

M-a întrebat Bianca: bă, tu ai stat în multe orașe, c-am citit despre tine și-am văzut. Ce diferențe sunt între ele ? Cum sunt Bucureștii diferiți ? Dar zi-mi așa, în câteva rânduri.

Bianca s-a mutat de la Cluj la București. Eu m-am mutat (cu mulți ani mai înainte, când Bianca era mică) de la București la Cluj. Așa că discuția mi s-a părut interesantă.

N-am putut să spun tot ce-aveam de spus în câteva rânduri.

Dar atât cât am putut sintetiza, vedeți aici. Cum puteți vedea și ce-au zis Cosmin și Maka, iar mâine o să puteți vedea și ce-a povestit Nebuloasa.

WWW Party – ediÈ›ia SMS

Clujeni, vi se pregătește ceve. Hehe :)

Pe 16 decembrie are loc în Cluj, la City Plaza, Social Media Summit, organizat de Revista Biz. La care, în altă ordine de idei, voi fi speaker – pentru prima oară în viaÈ›a mea. Detalii găsiÈ›i aici.

ÃŽnsă în aceeaÈ™i zi, după SM Summit, TVdece-ii È™i cu mine vom face – în ciclul de mare succes “Petrecerile TVdece” – poate cel mai tare WWW Party pe care l-am făcut vreodată (ăsta cred c-ar fi al 4-lea). Trololo :)

Vor fi concerte (da, mai multe, unele în premieră în Cluj), momente de standup, demonstrații de magie și altele. Vom încerca să luptăm împreună pentru o cauză umanitară, să ajutăm un om necăjit. Dar mai multe detalii o să putem da săptămâna viitoare.

Evenimentul o să aibă loc la Gambrinus Pub. Sponsor: eBucataria. Partener: Restaurant City Fusion.

Cum sună ? :)

Greșelile mele

Am citit de două ori acest post al lui Bobby. Să-l înțeleg bine (da, așa îs io, mai prost, înțeleg mai greu).  Scrie Bobby acolo despre oamenii care au avut succes (în online, zic) pentru că au fost constanți și au muncit.

ȘtiÈ›i, însă, despre ce nu scrie ?  Despre cei care au dispărut. Despre cei care n-au fost suficient de inteligenÈ›i încât să-È™i vadă de treaba lor. Despre cei care s-au culcat pe urechea unui succes mărunt È™i efemer. Despre cei care n-au fost constanÈ›i È™i n-au muncit – despre ăștia Bobby n-a scris nimic.  Și poate c-ar fi trebuit.

Toți facem greșeli în viață. Cei mai inteligenți dintre noi învață ceva din ele, cei mai puțin pregătiți nu învață nimic.

Eu, de-a lungul ultimilor ani, am făcut foarte, foarte multe greșeli. De unele mi-am dat seama, ulterior. De altele, poate că nu-mi dau seama nici azi. Din unele am învățat câte ceva. Din altele, n-am fost în stare să învăț nimic.

Între greșelile ultimului an (care par mai multe decât în alți ani, fără doar și poate), se desprind trei, care m-au marcat rău de tot. Am dezamăgit câțiva oameni care-mi sunt foarte, foarte dragi (unul dintre oamenii ăștia a și plecat în Anglia, deci va fi mai greu să mă revanșez vreodată), m-am lăsat călcat în picioare de un om pe care l-am crezut unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și mi-am bătut joc de blogul ăsta.

Despre greșelile legate cu oameni, n-o să vă povestesc acum. Pe de-o parte nici nu cred că vă interesează, pe de alta, sunt crucile mele de purtat și durerile din sufletul meu, pe care vreau să le țin pentru mine. Dar am să vă vorbesc despre greșeala cu blogul.

Eu am început blogul ăsta într-o vreme în care poate nu erau 100 de bloguri în România. Undeva pe la începutul anului 2006 pe primul blog, apoi am ajuns la un moment dat la ăsta pe care sunteÈ›i acum. Just for the record, Zelist înregistrează azi 59.414 bloguri.  Da, mai erau bloguri în Cluj, pe vremea aia, 2 sau 3 – Alexandra Groza, de exemplu,  precis avea blog dinaintea mea. Altele, care existau pe-atunci, au dispărut – È™i autorii lor la fel, È™i nimeni nu-i mai È›ine minte. Iar de-atunci, au apărut nenumărate altele.

După 2-3 ani, m-am trezit într-o dimineață că vai, ce mare È™i cunoscut È™i celebru (că pe vremea aia nu exista încă ideea de influencer) sunt eu în blogosfera românească. CunoÈ™team toÈ›i bloggerii importanÈ›i – È™i, ce contează mult mai tare, mă cunoÈ™teau È™i ei pe mine, toÈ›i, sau aproape toÈ›i – iar cu unii am devenit chiar prieten (sau mă rog, eu cel puÈ›in îi consider prieteni foarte buni). Am participat la evenimente È™i conferinÈ›e în care ideea de blogosferă clujeană era asociată cu numele meu. Am fost, o perioadă, CHIAR cel mai cunoscut blogger din Cluj. Ba chiar mi-am construit un fel de auto-cult al personalității – nu ratam nici o ocazie să mă laud cu ce important È™i cunoscut sunt eu. Oamenii din jurul meu se uitau ciudat la mine, da’ nu eram capabil să-mi dau seama de asta.

Nu, n-am fost niciodată cel mai bun blogger din Cluj. Groparu – ca să dau cel mai vechi exemplu – a fost, este È™i va fi mereu mult mai bun ca mine. Dar el a È™tiut È™i a înteles un lucru pe care eu nu l-am È™tiut È™i nu l-am înteles: lucrul de care vorbea Bobby – cheia succesului e să munceÈ™ti È™i să fii constant.

Revenind la greÈ™eala mea – mi s-a părut că fac succesuri la un moment dat (nu, nu făceam, da’ eram prea prost să pricep asta) È™i m-am culcat pe laurii acestui pseudo succes.  N-am mai scris pe blog – de ce să scriu, eram eu, Crivăț!, n-am mai stat să muncesc pentru blogul meu. L-am lăsat în paragină.  Ajunsesem să scriu doar chestii pentru bani. Mi se părea suficient. Nu, n-a fost – dar abia acum înÈ›eleg asta. După un an în care tot pseudo succesul de care mă bucuram s-a dus naibii.

Motivele au fost mai multe. Pe de-o parte, cum am zis, m-am culcat pe laurii unui succes fals. Pe de alta, am avut viață personală tumultoasă. Nu în ultimul rând, eBucataria a devenit pentru mine mult mai importanta decat orice alt proiect.

ȘtiÈ›i ce-i mai trist?  Că în timpul ăsta, prietenii mă trăgeau de mânecă È™i îmi spuneau “Crivățe, nu faci bine ce faci“. Nu vreÈ›i să È™tiÈ›i câte discuÈ›ii cu Arhi sau cu Bobby am avut pe tema asta, în care io spuneam, în general, “bine, bine, lasă că È™tiu eu ce È™i cum“. Să asculÈ›i de oamenii mai deÈ™tepÈ›i È™i mai experimentaÈ›i decât tine e un semn de inteligență de care eu n-am dat dovadă.

ÃŽntre timp, în Cluj, oamenii È™i-au văzut de treabă. Au muncit, au fost constanÈ›i, au urcat scara recunoaÈ™terii mult mai încet decât mine, pentru că n-au avut norocul unor prieteni È™i unor oportunități aÈ™a cum am avut eu – dar au urcat-o. UitaÈ›i-vă la copiii de la TVdece. ToÈ›i aÈ›i auzit de ei. Și totuÈ™i, ei încă scriu în fiecare zi pe blogul lor. Se chinuie să găsească subiecte, se chinuie să-È™i facă timp, sunt constanÈ›i È™i muncesc mult pentru blogul lor. De Groparu am zis deja, dar repet – are o viață, un copil foarte mic, un job greu È™i multe alte colaborări, dar scrie constant. Și orice postare a lui te face să râzi sau să plângi, dar nici măcar una nu te lasă indiferent.

Mai sunt oameni din Cluj care au muncit ca să devină cunoscuÈ›i în online. Ruben, Lorand, Psaico È™i alÈ›i câțiva – toÈ›i au È™tiut să nu se culce pe-o ureche, să nu se limiteze la succese mărunte È™i ne-esenÈ›iale, toÈ›i au È™tiut să-È™i vadă de treaba lor, să muncească È™i să fie constanÈ›i

Toți, în afară de mine. De aia ei sunt azi în plină creștere, iar eu în puternică decădere (ca bloggeri/onlineri, vorbind).

De ce am scris un post atât de lung ? Din două motive.

În primul rând, pentru că greșelile mele mă apasă și simțeam nevoia să mă descarc. De bine, de rău, blogul ăsta e locul unde mi-am descărcat sufletul și de bune și de rele în ultimii 4 ani.

Dar, mai ales, în al doilea rând – mereu citim È™i învățăm de la oameni care au succes. Ne-am învățat să învățăm din reuÈ™itele oamenilor de succes. Dar niciodată cineva care a eÈ™uat nu vine să vorbească despre eÈ™ecul lui. Și am învățat de la Andrei RoÈ™ca acest lucru – eÈ™ecul este o artă.

Mi-aș dori ca măcar un om să învețe din greșelile mele.

Am să încerc să mă ocup de blogul ăsta așa cum ar merita și cum ar trebui, dar m-aș bucura dacă un singur om ar învăța ceva din tot ce-am povestit mai sus, punându-mi cumva sufletul pe tavă.

Noapte bună, copii.

Puterea tehnologiei

Mie mi-i drag internetul. L-aÈ™ naviga, cum ar zice Ovi.

Vă povesteam zilele trecute de concursul “Idei pentru România 255“. La care – într-o altă ordine de idei – puteÈ›i câștiga un laptop Dell, dacă până pe 6 decembrie lăsaÈ›i un comentariu relevant la unul dintre articolele de pe www.ecomunitate.ro

Bun, și revenind. De curiozitate, citeam poveștile scrise acolo. Ideea proiectului a fost să înființeze în comunități rurale Puncte de Acces Public la Informație (PAPI).

Una dintre povești e faină tare. Se referă la o familie din jud. Bacău. Care familie avea o mică fermă de capre. Capul familiei a mers el la un PAPI din ăsta, a dat un anunț, a început să vândă mai multe produse, a găsit oferte bune să cumpere animale. Pe scurt, în doi ani ferma lor a ajuns de la 13 capre la 200 de capre și la 20 de hectare. Au ajuns chiar să exporte produse lactate. Puteți citi povestea aici.

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc – majoritatea nu concepe viaÈ›a fără internet, fără google, fără site-uri de È™tiri È™i informaÈ›ii, fără messenger. Există o categori de oameni care folosesc internetul doar pentru email È™i căutări – dar îl folosesc, totuÈ™i.

Dar oare cum o fi, la 30-40 de ani, să descoperi internetul ? Să nu fi avut nimic de-a face cu el, niciodată, să nu fi pus niciodată mâna pe un computer, și brusc tot universul ăsta să se deschidă în fața ta ? Oare ai sentimentul că te-ai născut din nou ?

Uneori, îmi pare rău că știu deja unele lucruri. Că am văzut unele filme. Sau că am citit unele cărți. Mi-ar plăcea să le descopăr acum. Sunt sigur că le-aș înțelege altfel și că m-aș bucura altfel de ele.

Concursul “Idei pentru România 255″

Evenimentul Zilei È™i MCSI au lansat concursul “Idei pentru România 255″. Scopul acestui concurs e să sprijine programul “Economia bazată pe cunoaÈ™tere”, prin care se sprijină accesul la informaÈ›ie în 255 de comunități fără acces la internet, în special rurale

Pentru a participa la concurs, trebuie să lăsaÈ›i un comentariu la unul dintre articolele de pe www.ecomunitate.ro pe tema IT & C (È™i implicit să completaÈ›i formularul necesar postării comentariului). Pe 10 decembrie va avea loc o tragere la sorÈ›i în urma căruia unul dintre comentatori va primi un laptop Dell Vostro 3500. PuteÈ›i lăsa mai multe comentarii, la mai multe articole – condiÈ›ia e să fie relevante (comentariile)

Mai multe detalii aici. Regulamentul concursului poate fi citit aici.

Revoluția emoticoanelor

Toți (sau mă rog, o largă majoritate dintre noi) folosim de ani de zile Yahoo Messenger și emoticoanele sale. Le știți, fețele alea galbene, care râd, plâng, se tăvălesc pe jos, mă rog, fac chestii.

Doar că băieÈ›ii de la Yahoo nu s-au gândit la un emoticon absolut esenÈ›ial pentru România (È™i, din păcate, Bobby nu mai lucrează la ei, să-i înveÈ›e) – emoticonul care își face cruci.

“Băi, m-am despărÈ›it de tipa aia pe care ieri o ceream de nevastă” – ce poÈ›i răspunde, pui o față galbenă care râde ? păi ce, te bucuri de necazul omului ?  sau o pui pe aia care plânge ? păi ce, te oftici că tipa aia nu mai iese cu noi la bere ?  da’ de ce te oftici, mă, ai ? ce treabă ai tu cu ea ? ÃŽn mod evident, răspunsul corect e emoticonul care-È™i face cruci de uimire.

Lista de situaÈ›ii ipotetice în care emoticonul care-È™i face cruci de uimire (fie ea uimire pozitivă sau negativă) este extrem de util poate fi infinită – nu asta e ideea acestui post.

Pentru că cei de la Yahoo n-au să-l bage niciodată (ce È™tiu ei despre crucile de uimire ?) m-am gândit la un înlocuitor. AÈ™adar, de azi înainte, dacă vorbim pe messenger È™i deodată scriu +++ – e clar, sunt uimit de ceea ce se întâmplă.

Noul emoticon care-și face cruci va fi ăsta: +++. Sunteți de-acord ?

Later edit – pentru situaÈ›ii de urgență, în care ne aflăm în criză de timp, Reporterul Virtual a propus, iar eu susÈ›in, ca emoticonul să fie, simplu, 3+. Ce ziceÈ›i ?

Citynews, pe locul 1

Citynews este pe locul 1 în trafic.ro la categoria “Regionale”,  după ce a înregistrat săptămâna trecută 117.000 unici.

Și ajunge astfel cel mai citit ziar online din regiune, ceea ce merită. Felicitări, Liviu & echipa.

PS: vezi, Liviu, cât de folositor a fost bannerul din sidebarul meu ? :))

Să facă să fie bine

Ză super Nicu, zis și Bendea, va avea un show măiastru pe 23 noiembrie, în capitala propriului său județ de baștină. Adică la Pub 13, în Alba Iulia. Va fi un fel de revenire la rădăcină, o regăsire a sinelui (sau sinei ?) liric (sau lirice ?) al (sau a?) artistului.

Fără de care nu s-ar fi putut: Maka și tânărul Jorjh, Emanuel, Ardeleanul FM, Independent Media, alba24.ro, Radu, Atlas FM și mă gândesc că poate și alții.

Dacă sunteți prin zonă, pe cuvânt că nu vreți să-l ratați. Că mai că m-aș întoarce din cele străinătățuri ca să-l văz pe om pe scenă din nou.

Să moară IlarianÈ›ii – partea I

notă – la ora la care apare postul ăsta, eu sunt în cu totul alte părÈ›i. AÈ™a că sper să meargă filmul. Dacă nu, corectez când ajung iar la calculator.

Ați văzut acum 2 zile teaserul. Acesta este primul episod. Și sper sincer ca în curând să apară și celelalte două episoade. Se-aude, Vlad, da ?

Filmul a fost făcut de Ilariant și ITmedia. În prima parte, asta de mai jos, apar TVdece-ii, Groparu, Mishu. A, și eu. În celelalte părți, pe care sper sincer să le vedem cât mai repede (se-aude, Vlad ? ) or să mai apară și alți oameni pe care-i știți de pe interneți.

So, enjoy :)

PS: momentul în care eu cânt este, evident, trucat. În realitate, cânt mult mai frumos :))