Am vrut azi să scriu un mare post, aÈ™a, profund, despre orgoliile inutile care ne animă. Și care ne împing să facem tot felul de tâmpenii, de lucruri greÈ™ite, să stricăm tot felul de relaÈ›ii faine cu oameni faini. Chestii stupide de genul “eu n-o sun, să mă sune ea” sau “eu nu-l caut, să mă caute el”… mă rog, sigur È™tiÈ›i genul.
Poate o să-l scriu zilele următoare.
Apoi am vrut să scriu un alt post, despre naivitate. Despre oameni care se lasă prostiți din două vorbe spuse de un șmecheraș, pentru că ei sunt buni și văd lumea prin prisma bunătății lor. Apoi suferă că nu li se întâmplă ceea ce credeau (sau au fost convinși să creadă) că li se întâmplă
Poate am să-l scriu și pe ăsta, la un moment dat.
Am mai vrut să scriu despre cum internetul prostește. Pe mine, cel puțin. Am fost un adevărat nazi al gramaticii, dar de când cu imbecili de pe interneți care dau lecții de gramatică în timp ce scriu vre-o și vre-un, am ajuns să nu mai fiu siguri de lucruri banale. Ba chiar să mă cert uneori cu Daniela, eu susținând câte o prostie și ea încercând delicat să-mi explice că-s prost.
Pe ăsta sigur o să-l scriu în curând.
După atâtea răzgândiri, am zis că mai bine să vă recomand un serial. Am auzit de el de la Cristina, chiar azi, și am văzut 2 episoade deja. E un serial foarte lejer, așa, de văzut după o zi grea muncă. N-are pretenții mari, e ușurel și amuzant, fără să fie vreo mare comedie. Un serial cu bucătari și sex, făcut după o carte a lui Anthony Bourdain. Se numește Kitchen Confidential. Foarte drăguț și relaxant. Din păcate, a fost oprit după un singur sezon. Și probabil că n-o să se mai reia.
