După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.
Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.
Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al oraÈ™ului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minÈ›ii, istoria fiecărui colÈ›iÈ™or al oraÈ™ului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, TimiÈ™oara era o insuliță între niÈ™te mlaÈ™tini – dar că un olandez a venit È™i, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupaÈ›ia turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraÈ™ a rămas un singur semn al acestei ocupaÈ›ii – o inscripÈ›ie pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit oraÈ™ul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – È™i azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.
Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre TimiÈ™oara. O să menÈ›ionez, în treacăt, câteva lucruri: în TimiÈ™oara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniÈ™ti). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulÈ›i soldaÈ›i decât civili. Avea, pe aceeaÈ™i stradă, două alei – Corso, pentru bogaÈ›i È™i Surogat, pentru servitoare È™i soldaÈ›i. Palatele impresionante din PiaÈ›a Operei au fost construite în acelaÈ™i timp, de aceeaÈ™i familie de arhitecÈ›i.
Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraÈ™, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul TimiÈ™ului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel TimiÈ™oara, fie acum la cabană, m-am simÈ›it excelent. CondiÈ›ii foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveÈ›i posibilitatea să vă cazaÈ›i în oricare dintre locurile de mai sus, n-o rataÈ›i. N-o să regretaÈ›i.
Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.
Cum să nu-È›i fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieÈ™it. Vouă vă mulÈ›umesc că m-aÈ›i invitat È™i că mi-aÈ›i dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteÈ›i prieteni. Cum să nu-È›i fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?
Cum să nu-È›i fie dragi bloggerii oamenii de-acolo, Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg, Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan PătraÈ™cu, Boghi, Adi DragoÈ™, Bloo, Richie, Daciana, Crina, Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?
Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka, Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.
N-o să pun poze (găsiţi aici, aici şi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.
Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel Timişoara, Porsche Timişoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir şi susţinătorilor de la StartUpDays.
“Prin România” a fost un proiect iniÈ›iat de 
