Despre Narciși

Am mai zis. Dacă aș ști să scriu ca ea măcar odată pe an, aș fi mult mai încântat de mine însumi.

Partea cea mai ciudată e că mă întâlnesc din ce în ce mai des cu Narcişi care nu au nicio bază raţională, factuală pentru iubirea lor faţă de ei înşişi. Sunt oameni absolut obişnuiţi cu traiectorii profesionale uneori modeste.
Cu toate acestea însă, îşi fabrică în permanenţă motive care îi transformă în propriul lor Dumnezeu. Trăiesc într-o paranoia hedonistă perpetuă, fiind plăcut surprinşi în fiecare secundă de propria lor strălucire.

Aproape că îi invidiez, dacă mă gândesc că această puternică preocupare de sine îi face să fie absolut imuni la orice fel de atac ori reproş, oricât de argumentat şi fundamentat empiric. Lumea paralelă în care trăiesc şi pe care, bineînţeles, o guvernează, e mai reală pentru ei decât oricare alta, pentru că, nu-i aşa, le e cea mai favorabilă.

Citiți postul Corinei. De mai multe ori. E excepțional.

 

Petrecere surpriză pentru Andreea

Astăzi e ziua unuia dintre cei mai faini oameni pe care online-ul ăsta mi i-a scos în cale (și mi-a scos mulți oameni faini, slavă Domnului).

Andreea face azi 21 de ani, ca în fiecare an. (la mulți aaaaaaaaani)

Pentru asta, îi pregătim o petrecere surpriză grandioasă. Vă rog mult să nu-i spuneÈ›i, că de la 18 ani își doreÈ™te o petrecere surpriză – È™i să nu-i stricăm bucuria copilei.

AÈ™adar, dacă vreÈ›i să veniÈ›i la petrecerea supriză pentru Andreea, vă aÈ™teptăm vineri, 25 martie, după ora 19.00 în BucureÈ™ti, la Silver Church. Ca să È™tim È™i noi cine vine È™i cine nu, am făcut o mică pagină pe internet unde lumea se poate înscrie. IntraÈ›i, vă rog, pe pagina noastră È™i spuneÈ›i-ne dacă ne vedem vineri sau nu. Sigur, dacă nu aveÈ›i cont pe mica noastră pagină, trebuie să vă faceÈ›i, da’ durează 2 minute maxim.

Și nu uitați, Andreea nu trebuie să afle, da ?

Relația dintr o femeie și mașina ei

Are dreptate, îmi zice la un moment dat. Ești prea plin de tine.

Poate e vreun sistem de self-defense, poate îs doar bătrân È™i surd, cert e că n-am înÈ›eles din prima ce-a zis. A repetat, până am înÈ›eles – a fost de treabă, că putea să mă lase în bezna neÈ™tiinÈ›ei.

Azi am aflat o mulțime de lucruri noi despre mine. Am aflat, de exemplu, că o mână de oameni care mi-s foarte dragi nu prea mă suportă, în viața reală. Am aflat că sunt prea copleșitor și prea autoritar. Am aflat că o fac pe deșteptul și că mereu știu eu mai bine.

Poate sunt, nu zic nu. Poate nu sunt, È™i doar există oameni care își pierd siguranÈ›a È™i sentimentul de alpha pe lângă mine. Poate ar trebui să mă schimb fundamental – aÈ™a, ca om, ca personalitate – sau poate nici măcar n-ar trebui să-mi bat capul cu prostiile astea.

N-o să stau mult, mi-a zis. Mi-e defect un senzor la mașină și n-o mai pot încuia.

Lasă, ai CASCO, ce-ti pasă ? zic eu spiritual.

N-am CASCO, zice.

Bine, nu înÈ›eleg de ce n-are CASCO la o maÈ™ină de 20 de mii de euro, da’ nu risc să o întreb – dacă iar par plin de mine ? Mai bine mă abÈ›in.

Atunci, în cel mai rău caz, ți-o fură și aia e, ce să-i faci, zic așa, mai degrabă timid.

Timid, sper eu, e opusul de la plin de mine.

Nu mi-e de mașină, zice. Tăcere. Tăcere. Mi-e de pantofi, să nu mi-i fure, am vreo 4 perechi în mașină.

Tăcere.

Să câștige Mirona, zic

Deci Mirona cântă bestial. Am mai zis asta, eu știu.

Așa de bestial cântă:

Și acum participă la un concurs, la care È™i-ar dori să câștige (d’oh!). Dar È™i eu îmi doresc să câștige. AÈ™a că am votat-o – È™i am să vă rog să intraÈ›i aici È™i s-o votaÈ›i È™i voi, dacă vă plac piesele ei (o parte le puteÈ›i asculta aici)

Cu zalele la TV

Milorad e sârb. Și cu asta am zis totul, da ? :)

Dincolo de faptul că e sârb, Milo mai are niÈ™te calități. De exemplu, are un hobby pe care eu, cel puÈ›in, nu l-am mai întâlnit la nimeni – împleteÈ™te bijuterii din zale de argint. Face tot felul de minuni, pe care puteÈ›i – È™i vă recomand – să le vedeÈ›i aici. Cercei, brățări, inele, chestii cu care împodobeÈ™te ouă de struÈ›, cămăși din zale… deci face multe. L-am văzut lucrând – NICIODATÄ‚ n-am să am atâta răbdare câtă are el când suceÈ™te sârmele alea.

Și de curând a fost la TVR

Un Gropar și-un Gropărel

Să notați în calendare data de 27 septembrie. Că peste vreo 20 de ani monstruoase chefuri o să mai tragem în această dată.

Azi s-a născut Gropărelu’, straÈ™nic fiu de Gropar È™i de Gropăriță. 4,1 kg – flăcău puternic, nu ca schilodu’ de tat’su.

Să dea Dumnezeu să fie sănătoși și prosperi

Prin România. Ziua 3.

Postul ăsta e mai lung, că ultima zi a fost mai funny :) “Prin România” a fost un proiect iniÈ›iat de Petrom È™i Bobby Voicu.

Ziua a început (la 7, ca toate celelalte) cu căutarea Peșterii Liliecilor. Din păcate, din cauza vegetației foarte bogate (și a faptului că eram cam pe fugă) n-am găsit intrarea, așa că ne-am dus în Cheile Dobrogei. Stâncile alea din poză nu-s chiar stânci, sunt niște recifuri coraliere, dat fiind că dealurile astea erau cândva fundul Mării Thesis.

Acolo a fost o bună ocazie ca Bobby să testeze încă un pic Dusterul (o mașină care, sincer vă zic, a fost MULT peste așteptările mele).

Și dacă tot mai stăteam pe-acolo, am făcut un ședință foto cu o călugăriță, care a stat la pozat pe mâna lui Doru.
Citește mai departe

Prin România. Ziua 2.

Doamne, frumoasă-i Dobrogea. Știu, mă repet – da’ ăsta-i gândul primordial care mă bântuie după 3 zile petrecute pe-acolo, cu proiectul Redescoperă România iniÈ›iat de Petrom È™i Bobby Voicu.

A doua zi a început al naibii de dimineață. Am mers cu toÈ›ii (am fost 17 oameni, îi vedeÈ›i aici pe toÈ›i) să vedem Cetatea Libida, la Slava Rusă. Cetatea a fost cea mai mare aglomerare urbană din România (aÈ™a cum o È™tim azi) ocupată de romani. Avea 24 de hectare (în zona fortificată) È™i încă 4 în afara zonei. Astăzi, jumătate din cetate se află sub casele oamenilor.  De-a lungul vremii, diverÈ™i imbecili căutători de comori au distrus boltele unor turnuri (aflate cam la 2-3 km de ziduri, îngropate într-un deal). Dacă ajungeÈ›i acolo, să mergeÈ›i la tabăra de arheologie să căutaÈ›i familia Iacob. Stau acolo cam 2 luni pe an (vara) dar stând la poveÈ™ti cu ei ajungeÈ›i să vedeÈ›i cu ochii minÈ›ii istoria Libidei. E impresionant să te uiÈ›i la un zid È™i cineva să-È›i explice “uite, stratul ăsta a fost pus în secolul 4, iar acesta a fost pus peste el, în secolul 6″.

Am vizitat apoi Cetatea Argamum, la Jurilovca. Legenda zice că argonauții s-au oprit și aici când au fost să caute lâna de aur. Argamum este cea mai veche așezare de tip urban de pe teritoriul României, menționată într-un izvor antic (de către Hekataios din Milet, prin secolul 6 î. Hr.). E pe malul lacului Razim (nu pe malul mării, cum mai aveam puțin și-o convingeam pe Andra :) )

A treia cetate vizitată în acea zi a fost Enisala. Parțial restaurată, Enisala oferă vizitatorului turnuri și ziduri semețe pe un vârf de deal, într-un peisaj absolut superb (și nu, nu mă joc cu superlativele). A fost construită de genovezi, acum 7 secole.

Ultima cetate a zilei a fost Histria. Muzeul din incinta cetății e impresionant. Găsești acolo tot felul de vase, unelte și inscripții, unele vechi de mai bine de 2.000 de ani. Cetatea a fost ridicată în secolul 7 î. Hr.

Ziua s-a încheiat la Constanța, unde am mâncat la restaurantul Beta. La restaurantul ăsta se mănâncă ATÂT de bine, că o să scriu un articol despre el pe Ebucataria, cât de curând. A fost atât de bună mâncarea, încât restaurantul o să intre și pe lista lui Doru.

Da, încă n-am scris de oamenii foarte faini pe care i-am cunoscut sau pe care i-am reîntâlnit. Poate mâine. ÃŽntre timp, mai multe detalii despre Redescoperă România – etapa Dobrogea găsiÈ›i pe fanpage-ul Petrom