1. Pe ebucataria.ro am pus o reÈ›etă video – Pui Tikka Masala – gătită de Arun Kumar la restaurantul Agra Palace. O să vă placă, e cu flăcări. Și la propriu È™i la figurat.

2. Liviu își face post de radio.

3. Leapșa de la Makavelis:

• berea preferată – uzual, timiÈ™oreana la halbă sau becks. neuzual, nicksicko, jelen pivo
• vinul preferat – de când nu mai beau vin roÈ™u, Errazuriz Chardonnay Max Reserva 2007
• băutura spirtoasă preferată – Lagavulin, pălinca de Zalău, loza, caisia, slivovica. (da, È™tiu, destul de diferite)
• lichiorul preferat – beau lichior mai rar de o dată la 3 ani, deci nu È™tiu.
• digestivul preferat – Unicum
• cocktailul preferat – nici de astea nu beau, deci nu È™tiu.
• băutura răcoritoare preferată – granini de mere

Și leapÈ™a merge mai departe la domnu’ Chinezu.

Daily Cotcodac, care fix azi împlinește un an. Și felicitări, Julius. Mai ales pentru premiile pe care (știu că) le vei lua la RoBlogFest

… ca să nu credeÈ›i că m-au răpit extratereÈ™trii, or ceva

ÃŽntr-o ordine aleatorie

• sunt în deplasare, de PREA multe zile deja, încercând să rezolv o problemă care mă macină de niÈ™te luni întregi. De data asta, nu mă întorc acasă până n-o rezolv.
• am descoperit rugby-ul È™i frumuseÈ›ea lui. Cu ajutorul Chinezului (care m-a dus la meciul România-Georgia, 22-10, yey!) È™i al Turambarr-ului (care a avut răbdare să-mi explice un meci întreg fază cu fază), rugby-ul a devenit cea mai nouă pasiune a mea.
• Am gătit pentru refresh.ro È™i o parte din dietetik.ro
• Am filmat pentru ebucataria.ro la un restaurant indian, cu un bucătar indian, care a gătit niÈ™te mâncăruri indiene care m-au dat pe spate. O să le publicăm pe site, în scurt timp.
• că tot veni vorba, la concursul de cronică de pe ebucataria.ro se mai poate vota până joi. Să le È™i citiÈ›i înainte de votare, bine ?
• a, era să uit: MUSAI să citiÈ›i noua carte a Oanei, “Parfumul văduvei negre”. Că io sunt unu’ din personaje, mai exact cel care… adică nu, nu vă zic. Mai bine o citiÈ›i ÃŽn plus, cartea-i atât de faină că n-am lasat-o din mână când am început-o. Am terminat-o într-o noapte.

Bun, cam asta e. La care se adaugă că mai gătesc azi niște chestii faine pentru niște oameni și că am cunoscut o mulțime de oameni pe care îmi doream să-i cunosc. Și am dat un super interviu, dar detalii despre ăsta vă dau la vremea lui.

#cluj să nu fiți cuminți până mă întorc, ok ?

Ioi, că de multă vreme n-am mai scris pe-aici. Da’ zău că n-am avut vreme. Să vă zic:

1. Am fost la TimiÈ™oara, la evenimentul organizat pentru Daniel. Nu È™tiu ce să vă povestesc – cred că a fost cel mai impresionant eveniment de gen la care am fost vreodată. S-a spus deja totul (vă dau doar două linkuri, la Nebuloasa È™i la Tomata). Eu vă spun atât: oamenii ăia, care au organizat toată povestea – Nebuloasa, Mile cu Ramo, Raul, Cristina, Amalia Matei – mă fac să-mi doresc să fiu un om mai bun.

M-am bucurat să cunosc zânele, care chiar sunt zâne. M-am bucurat să-l cunosc pe Piticu, îmi doream mult È™i e un tip chiar atât de fain pe cât mi-am imaginat că e. M-am bucurat să petrec niÈ™te timp (È™i niÈ™te cântări ) cu prieteni vechi È™i noi – Mirică, Ovi & Corina, Sebi & Denisa, Tudor & Anca, Cârli, Cristina & Dan, Raka, Milo, Daniel, Horia – sper că n-am uitat pe nimeni.

*inside joke* A, și dacă cineva din Timișoara o știe pe tipa de mai jos, să-mi dea de veste *end inside joke*

2. ÃŽntre timp, Adi Hădean È™i-a luat o mega È›eapă cu ditamai Altexu’ – vedeÈ›i aici detalii

3. #cluj Dacă e cineva interesat să închirieze un super apartament de 2 camere, dați un semn la comentarii. Apartamentul e ăsta.

4. Concursul de cronică de pe eBucataria s-a prelungit, din motive de “nu-l mai întindeÈ›i puÈ›in ? că n-am apucat să merg să fac poze”. AÈ™a că premiile noastre aÈ™teaptă cronicile voastre până pe 11 martie.

Vedeți ce ocupat am fost ?

O secvență care sunt convins că-i va plăcea lui Andrei Roșca

Star Trek – The Nex Generation, sez. 2 (1988)

Mi-e clar că sunt. Nu analizez lucrurile în profunzime, n-am gusturi cultivate, n-am criterii bine definite, n-am mai nimic. Și cel mai trist e că n-am păreri categorice

ÃŽn ultima vreme, descopăr aproape zilnic simplitatea minÈ›ii mele. De exemplu, ascult o piesă. Mă bucură, mă înveseleÈ™te, mi se pare faină, o împart cu alÈ›ii (am eu È™i defectul ăsta, că atunci când îmi place câte o chestie simt o nevoie aprigă s-o împart cu alÈ›ii). După care văd o grămadă de oameni (care mai prieteni, care mai amici, care mai cunoscuÈ›i, da’ în general oameni despre a căror inteligență am o părere foarte bună) dând de pământ cu piesa aia. Sau văd un film care-mi place, după care ascult sau citesc, mut, aproape intimidat, părerile categorice ale oamenilor din jurul meu, care statutează cu o claritate de cristal că filmul ăla, care mie mi-a plăcut foarte tare, e o porcărie.

Numa’ întreb: vouă, cei care le-aÈ›i văzut, v-a plăcut Sherlock Holmes ? Dar Avatar ? Dar Invictus ? Dar The men who stare at goats ?

Pentru că aici intervin confuzia. Ascult sau citesc o părere care spune, în cel mai categoric mod, că Sherlock Holmes (e doar un exemplu, un fim care mie mi-a plăcut foarte tare, da ?) e o porcărie de film, cu actori care joacă slab, fără poveste È™i care n-are nimic în comun cu marele personaj. Mă intimidez – sunt aÈ™a de superficial că mie mi-a plăcut porcăria aia. Las capul în jos – ce naiba, eu nu mă pricep aÈ™a de bine la filme, n-am curaj să spun în cel mai categoric mod că e un film bun. Și mă confuzez – ok, ăsta din faÈ›a mea spune categoric că e un film prost, da’ cel din dreapta spune la fel de categoric că-i un film bun.

Numai eu nu pot spune categoric nimic.

Parcă nici să spun categoric că sunt superficial È™i confuz nu-mi vine – totuÈ™i, nu mă pricep aÈ™a bine la superficialitate È™i confuzie.

Pentru că a fost o săptămână plină cu tot felul de chestii, cea mai de samă fiind faptul că-s cobză de răcit, n-am apucat să fac două lucruri.

1. La mulți ani Trilulilu, care a împlinit ieri minunata vârstă de 3 ani.
2. Leapșa de la Rabi Mordechai, care mă întreabă cu ce ne mai râdem noi când o trece flama violetă (care io sper c-a trecut, între timp). Și răspunsul meu e simplu. O să ne râdem de orice. Pentru că ce altceva mai putem face ?

Gata, mă duc să zac.

Din click în click, din link în link și din timp pierdut aiurea pe net în timp pierdut aiurea pe net, am ajuns să recitesc un articol mai vechi de-al unui amic. Amicul, un pic nervos că nu primise acreditare la un eveniment, un pic frustrat din aceeași cauză, a defulat într-un articol lung și înțepător, în care își propunea el să desființeze organizatorii evenimentului respectiv. Mă rog, fiecare cu formele lui de defulare, în fond.

Dar azi, recitind cumva la rece articolul ăla foarte critic, mi-am dat seama că, de-a lungul a câteva rânduri, amicul meu era pe rând expert în PR, expert în organizarea de evenimente, expert în filme, expert în stand-up comedy, expert în discursuri, expert în blogging, expert în spoturi video È™i expert în analiză media. Toate în 20-30 de rânduri, înÈ›elegeÈ›i ? ÃŽn alt articol, amicul meu era expert în webdesign È™i content online, da’ asta-i altă poveste.

Nu mai zic de comentatorii de pe bloguri. Cum scrie cineva ceva, apar câțiva comentatori care sunt experți în orice. Cetin scrie un articol despre Ikea, imediat apare un băiat care știe exact cât sunt de mulțimiți clienții Ikea de produsele de-acolo. Sau alții care știu exact cum e cu distribuția, etichetarea și câte și mai câte. Scrie Vali un articol despre mașini ? Imediat apare un băiet care știe el exact cum e cu strategiile de marketing ale marilor producători.

Sau în presă, nu mai zic. De câte ori pe zi vedeți la televizor (voi, că eu am renunțat la tv de mult timp) ziariști experți în totul ? De la politică până la pantofi ?

Și nu mai e nevoie de exemple, le vedeți și voi zilnic, peste tot. Toți suntem experți în toate.

Eu cu Cetin avem o glumă, argumentăm orice aberaÈ›ie cu “am È™i eu dreptul la părerea mea, da ?”. Dar la noi e doar o glumă, să È™tiÈ›i. Că nu mă vedeÈ›i pe mine să m-apuc să critic noul model de Morgan, câtă vreme n-am văzut niciodată vreunul altfel decât în poze. Nici pe Cetin, că tot am vorbit de el, nu-l vedeÈ›i să-È™i dea cu părerea despre cum sunt aranjate scaunele în Teatro Alla Scala. Și nici pe Vali nu-l vedeÈ›i dându-È™i cu părerea despre cum sunt amplasate motoarele la Boeing 747, aerodinamic vorbind. Și multe altele.

Ca idee generală, eu încerc să stau în banca mea când habar n-am despre ce-i vorba. Și mă amuz când văd oameni care cred că dau o impresia mai bună celor din jur dacă-și dau cu părerea despre absolut orice. Iar cei din jur se amuză, probabil, ca și mine.

LE: pe același subiect, citiți și asta

Mi-e din ce în ce mai clar: pentru a avea cu adevărat succes, o carte sau un film trebuie criticate de Vatican. Cele mai mari încasări din istorie le-a avut Titanic ? Degeaba, frate, dacă Vaticanul n-a criticat filmul. O să fie imediat depășit de Avatar.

De exemplu, Codul lui Da Vinci – cartea. Cum a zis Vaticanu’ că nu-i de bine, cum – pac! – s-a vândut în 80 de milioane de exemplare (până în 2009, da’ mai urmează, probabil).
Sau Codul lui Da Vinci – filmul. Nu a plăcut Vaticanului ? pac! 757,2 milioane de dolari încasări (locul 35 în topul încasărilor, din toate timpurile). Pe Dan Brown, mi-e clar, Vaticanul l-a făcut om.

Avatar are până acum 1,3 miliarde de dolari încasări (e drept, abia a apărut). Vaticanul tocmai l-a criticat. Ia să vedeți de-acuma încolo ce încasări o să facă.