Am nevoie de un sponsor pentru un proiect personal și relativ secret.
Nu e vorba de-o sumă prea mare, dar e important pentru mine. Pentru cine se oferă să mă ajute, ofer reclamă pe acest blog de exact 10 ori valoarea sponsorizării.
Dacă interesează pe cineva să discutăm detalii, adresa mea de e-mail este andrei at andreicrivat punct ro.
PS: e destul de urgent.
Eu n-am ce retrospectivă să fac.
În 2009, tot ce mi-a putut merge prost, așa mi-a mers. Nu mă plâng, măcar sunt sănătos, alive and kicking și l-am trecut pe picioare (pe anul, zic, l-am trecut)
Ca o cireașă de pe tort, era cât pe ce ca în luna decembrie să mi se împlinească o MAAAAAAAARE dorință. Da’ È™tiÈ›i cum ? eram ATÂT de aproape. Dacă se întâmpla, mi-ar fi schimbat total părerea despre tot anul. Da’ n-a fost să fie.
Pe hârtie, 2010 se anunță ceva mai bun decât 2009. Cu planuri, cu relansări, cu entuziasm și optimism. Om vedea, că doară nu ne grăbește nimeni.
Hai, vă pupă nenea, să fiți veseli și simpatici. Și să ne-auzim/vedem/citim/urmărim pe twitter sănătoși și în anul care vine.
Dacă cineva vrea să-mi facă un cadou special de Crăciun… ÃŽmi trebui un smartphone, de preferat HTC HD2 sau Touch 2.
Dacă simte cineva că È™i-ar dori să sponsorizeze www.andreicrivat.ro… v-aÈ™tept 
Kthxbye
Pentru că mă unge pe suflet. Și pentru că Dolores are o voce de excepție. Și pentru că așa am eu chef.
Later update: și încă una. din exact aceleași motive ca mai sus.
Later update: Și gata:
Dacă vă e silă de ce e în jurul nostru zilele astea, turnați-vă o băutură tare, de peste 40 de grade, lăsați-vă pe spate și ascultați:
Cigani Ivanovici – Dobri den
Asculta mai multe audio Muzica
Mizeria asta de campanie electorală, în cadrul căreia mi-am promis să nu dau doi bani pe toate “luptele” dintre politicieni sau dintre susÈ›inătorii lor, accentuează ce-i mai rău în noi, ca naÈ›ie. Nu c-am fi cine È™tie ce specimene reuÈ™ite în alte contexte, dar în campanie mi se pare că ne hiperbolizăm îngustimea È™i intoleranÈ›a. Să discutăm niÈ™te aspecte mai controversate, vorba lu’ Marin Preda. Care mă dezgustă total.
1. Campania electorală
Campania asta e cea mai mizerabilă din câte îmi amintesc eu. N-au curaj să stea la discuții, preferă să se atace mizerabil prin presă. Deși n-au curaj să se întâlnească, toți dau vina pe ceilalți pentru asta. În seara asta am văzut un colaj în care TOȚI candidații de top (Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali) sunt de părere că ceilalți se tem. În realitate, se tem toți. Pentru că n-au nimic de zis, pentru că sunt goi și murdari ca niște scrumiere vărsate. Nu m-a convins nici unul cu nimic. Și totuși, va trebui să merg la vot.
2. Gramatica
Sunt atât de din ce în ce mai mulÈ›i agramaÈ›i în È›ara asta, văd atât de multe greÈ™eli, că am ajuns la stadiul în care am început să mă gândesc cum se scriu corect anumite cuvinte. Vali are dreptate. Sunt atât de mulÈ›i imbecili, încât în viitor varianta corectă va fi “întro”, nu “într-o”. Sau “vre-un”, cum scrie frustratul de serviciu.
Trist, mă copii, trist…
În seara asta, am constatat două lucruri triste.
1. Barbu Mateescu habar n-are cine sunt. Mno, È™i io care în aroganÈ›a mea mă credeam celebru… iaca, nu-s. Nu-i adevărat, s-a dovedit că mă È™tie
2. Mogulii de bine nu vor să mă cumpere. Am făcut azi anunÈ› pe twitter, citez cu copy/paste din memorie: “urgent, caut mogul de bine dispus să mă cumpere.stare bună de funcÈ›ionare, necesit mici retuÈ™uri. preÈ› excepÈ›ional! “. Nici un mogul nu s-a arătat dispus. Poate au crezut că-i glumă, da’ să È™tiÈ›i, nu era. Ultima mea speranță rămâne mogulu’ Voiculescu. Da’ nici acolo n-aÈ™tept prea mult. ȘtiÈ›i cum îi cu mogulii ăștia, îi doare la bască È™i sunt È™i tare zgârciÈ›i…
Știți expresia aia veche, a te mișca după cum bate vântul ? Denotă așa, o lipsă de verticalitate, lipsa curajului de asumare a unei atitudini/poziții etc.
Știți cum se manifestă în lumea reală ? Să vă dau un exemplu (deci nu e real, e doar un exemplu, da ?)
Arhi scrie un post în care spune că e cam criză È™i mno, dacă n-ar fi alÈ›i bloggeri, criza ar mai trece. Doi, trei, cinci oameni îl acuză la comentarii pe Visurât, că din cauza lui e criză – dar oricum, au curajul de a-È™i asuma, mai mult sau mai puÈ›in anonim, faptul că sunt de-acord cu Arhi, ba chiar că Visurât ar fi inventat criza în folos propriu.
Apoi, Visurât, care È™tie bine economie, scrie un post în care îi explică lu’ Arhi încet, cu argumente, că de fapt criza e la nivel mondial, are niÈ™te cauze bine stabilite È™i că în principiu Arhi n-ar trebui să-È™i dea cu părerea, pentru că el totuÈ™i se pricepe la blogging, nu la economie mondială. Apar È™i aici 2-3-5 oameni care sunt de-acord cu Visurât È™i își asumă clar această poziÈ›ie, cu argumente chiar.
După care vin io și zic așa: Arhi, ai dreptate, dar să știi că și Visurât are dreptate. Și Visurât, ai dreptate, dar să știi că și Arhi are dreptate.
ÃŽntelegeÈ›i ? De ce să fiu de-acord cu Arhi È™i să mă cert cu Visurât ? Dacă mă înjură ? Și de ce să fiu de-acord cu Visurât È™i sa mă cert cu Arhi ? Dacă mă bate ? Nu mai bine sunt de-acord cu amândoi È™i la un caz le aduc aminte “vezi, bă, cum È›i-am È›inut partea atunci?”
Mno, cam asta înseamnă să te miști după cum bate vântul. Și n-are legătură cu SOV.
