Guest post de Lilișor
ep. 16 din seria “InvitaÈ›ii mei”

Când Andrei, cel Crivăț, mi-a propus să scriu un post pentru blogu-i, am stat bine și-am cugetat (ca o ardeleancă „adoptată” ce sunt!) despre ce pot scrie în jurnalul unui bărbat, fie el și jurnal online. E știut faptul că bărbații gândesc altfel decât femeile și judecă mult mai crud (ei numesc acest lucru „calcul la rece”). Așa că, neluând în considerare gândirea masculină, am abordat un subiect ce mă macină de ceva vreme: despre cum ne alegem prietenii și oamenii importanți.

Ca și tine, cel/cea care-mi citești aberațiile, am câteva reguli de bază ce intervin involuntat de fiecare dată când întâlnesc persoane noi, posibili prieteni. Una dintre aceste reguli are în vedere aspectul și mirosul. Nu pot să stau prea mult la discuții cu o persoană care miroase a transpirație, oricât de interesante ar fi ideile sale. Deh, femeie!

Citește mai departe

Guest post de Alexandru Negrea
ep. 15 din seria “InvitaÈ›ii mei”

Mă uit la celelalte articole din această categorie specială, de pe blogul lui Andrei Crivăţ şi îmi dau seama că femeile sunt majoritare, dar nu e vorba de orice femei, ci de nişte reprezentante de seamă ale sexului frumos, apreciate de cititorii români de bloguri şi nu numai.

ÃŽn adolescenţă, când balotam pungi întregi de seminÅ£e ÅŸi fluieram după domniÅŸoare corporatiste prin faÅ£a blocului, aveam un prieten cunoscut în tot cartierul pentru că, la petrecerile organizate în apartamentele lăsate de părinÅ£i plecaÅ£i în concedii, pe seama puradeilor, aducea câte 20 de gagici, spre deliciul celorlalÅ£i petrecăreÅ£i (numai băieÅ£i, evident). Din păcate, toată admiraÅ£ia mea pentru omul ăsta a dispărut în clipa în care am ajuns să stau ÅŸi eu de vorbă cu două dintre prietenele lui. Ceaţă totală, mulÅ£imea vidă, întuneric beznă, sau cum vrei să-i spui, fetele nu aveau nici măcar UN neuron rănit în spatele frunÅ£ii. ToÅ£i erau morÅ£i ÅŸi uscaÅ£i! Trăsături frumoase aveau, îmbrăcate provocator ÅŸi cu buzele Å£uiguiate erau, numai că te loveai, ca de un zid din beton, de privirea pierdută, de parcă ochii lor aveau în spate niÅŸte ÅŸoferi adormiÅ£i la volan. Prietenul de care zic avea priză la specimenele astea ÅŸi se vedea cocoÅŸ, că avea parte de sex mai tot timpul. Le “serveau” ÅŸi băieÅ£ii de câte ori le prindeau, că aveau gust de gagici adevărate când le amestecai cu multă bere la 2L, numai că toate astea au durat câţiva ani, până ne-am confruntat cu situaÅ£ii din ce în ce mai serioase, domniÅŸoare din ce în ce mai serioase ÅŸi implicit mai greu de convins, mai provocatoare, mai dorite, că aÅŸa suntem construiÅ£i. Cu cât mai greu de obÅ£inut, cu atât mai dorit.

Citește mai departe

Guest post de Visurât
ep. 14 din seria “InvitaÈ›ii mei”

Am primit acum câteva zile pe messenger un mesaj de la un cititor înrăit al Libertății. Să pic jos. Noroc că am scaunul cu centură și nu mă lasă să alunec pe podea nici dacă adorm.

Link-ul respectiv se referea la un festival al berii în China. Eu sunt băutor de bere. Nu chiar înrăit. Dar îmi place să beau o bere de câte ori am ocazia. Sunt momente în care o beau È™i când n-am ocazia, că vorba aia, ocazii se găsesc. Cât am locuit în Mangalia, am învățat o vorbă: “Dacă n-avem motiv să bem o bere, îl găsim”. Și băieÈ›ii îl găseau. “Azi s-au implinit trei zile de când s-au împlinit cinci săptămâni de când s-au împlinit 5 luni de când a fost Revelionul”. Ä‚sta da motiv d-o bere… nu?

Citește mai departe

Guest post de Bobby Voicu
ep. 13 din seria “InvitaÈ›ii mei”

ÃŽmi place să joc poker. Am descoperit jocul acum vreo 3-4 ani (e vorba de No Limit Texas Hold’em, nu de jocul ăla cu 5 cărÈ›i, jucat când eram copii) È™i de-atunci îl joc, când È™i când, de cele mai multe ori online. E interesant, pentru că mi-a plătit de vreo două ori chiria, dar nu am jucat niciodată sume mari.

Ce am învățat însă din poker?

Pokerul este, în ciuda a ceea ce crede lumea, un joc de aptitudini. Ai nevoie de răbdare, spirit de observație, trecând peste inteligența necesară pentru a fi în stare să înțelegi regulile. Cum de la marile turnee, la ultimele mese ajung în mod constant aceiași oameni, se întreabă ei. Chiar sunt așa de norocoși, de ani de zile?

Ca È™i viaÈ›a, are componenta sa de noroc. PoÈ›i juca totul perfect, dar să ai ghinionul ca adversarul să prindă “carte miracol” È™i să facă o chintă royală, o mână care apare o dată la 649.740 de mâini (sunt jucători de poker care joacă o viață întreagă fără să vadă o astfel de mână la masa lor). Și să pierzi. Dar, de cele mai multe ori, în viață, ca È™i în poker, nu norocul contează. Da, norocul ajută, dar munca È™i efortul sunt cele care te duc la rezultatele pe care le vrei.

Citește mai departe

Guest post de R. R.
ep. 12 din seria “InvitaÈ›ii mei”

Chiar nu vrei să înțelegi că ești mic și oricât ți-ai dori să fii mare tot mic rămâi comparativ cu restul? Știu că Murat ți-ar spune că:

Imagine from Murat Pak on Vimeo.

Dar crede-mă că nu-i așa. Uită-te mai mult în sus și ai să îmi dai dreptate. Sau nu. Să fim serioși, extratereștrii prea sigur suferă de rasism. Ce, tu nu te-ai crezut niciodată nebun? Nebună?

Nu-i pasă nimănui de tine, ce nu înțelegi?

Poate dacă te învarÈ›i de trei ori în jurul unui măr viÈ™iniu …