Unul meu și unul lui?

Guest post de Miruna, de la Și blondele gândesc
ep. 11 din seria “InvitaÈ›ii mei”

Ştiţi cât poate fi de ironică viaţa uneori cu oamenii. Iar eu am fost de când mă ştiu genul ăla de elev care demonstrează teoreme, dar se încurcă-n ecuaţii simple. Şi am crescut perpetuând greşeala şi amplificând încurcătura.
După ce-am trecut de complicat, m-am întors cu capul în pământ la dorinţele simple. Nu vă imaginaţi că îmi doresc să mergem la film. Acum vreau la Real împreună, să ne luăm ceai şi apă plată. Nici să îmi dea întâlnire nu mai vreau, ci să mă aştepte seara când ies de la şcoală, să ia mâna mea rece şi să o cuibărească în buzunarul lui. Nici în restaurante scumpe să mă ducă, ci în orice non-stop la un parter de bloc.. Nu-mi trebuie să deschidă uşi de la maşină, ci să cheme liftul pentru noi. Nici să-mi pregătească vreun mic-dejun sofisticat, dar să mă ţină în braţe în câte-o dimineaţă. Că aragazul ajunge să te sufoce la un moment dat. Să îmi răspundă când îl întreb şi să m-audă chiar şi când tac. Să punem playlist-ul pe repeat şi să-l ascultăm de fiecare dată ca prima oară. Fără să ne săturăm.

Citește mai departe

La show la Comedica

N-am scris marÈ›i, când a fost – pentru că n-aveam nimic filmat. Am avut o cameră video la mine, dar n-am avut cardul la ea, aÈ™a că n-am putut filma nimic.

N-am cuvinte să vă spun cât de fain a fost Nicu Bendea. El îi fain de obicei, da’ de data asta a fost chiar È™i mai fain. Am avut febră musculară de la râs.

Al meu!

Guest post de Corina Săftescu
ep. 10 din seria Invitații mei

Peacă, peacă! , spuneam într-o română pocită în timp ce mă chinuiam să-i despart şi să nu-i las să se sărute. Aveam vreo cinci ani şi eram prinţesa lui tati, iar el era cel cu care vroiam să mă mărit. De-aia poate că nu îmi plăcea când o lua pe mama mea în braţe, cu dorinţa s-o pupe. Era al meu şi atât. Nu-l împărţeam cu nimeni. Şi asta deşi nu eram o râzgâiată şi nici o egoistă. Eram doar posesivă. Dar numai când era vorba de sentimente. Nu înţelegeam eu prea bine cum era cu dragostea şi mi se părea că nu poate fi destulă pentru toată lumea. Aşa că o vroiam pe toată, numai pentru mine.

Nu stai deloc cu mine! Spuneam aproape miorlăit, zece ani mai târziu, fixându-l cu privirea-mi galeşă. Deja nu mai vroiam să mă mărit cu tati, căci mă îndrăgostisem lulea de un El. Şi, la fel ca în copilărie, îl vroiam pe El doar pentru mine. Deşi raţională, refuzam să înţeleg că eram până la urmă nişte copii, că aveam familii, prieteni, teme şi alte lucruri consumatoare de timp şi energie. Nu făceam urât, nu mă certam şi nu mă isterizam. Dimpotrivă, mă închideam în mine şi sufeream în tăcere. Mi-era teamă că absenţa lui denotă lipsa sentimentelor. Complexele tipice vârstei, cumulate cu nesiguranţa de sine care mă caracterizează şi astăzi mă făceau să mă transform dintr-o fiinţă pragmatică într-una guvernată de emoţii amplificate nejustificat.

Citește mai departe

Două constatări triste

1. Campania electorală

Campania asta e cea mai mizerabilă din câte îmi amintesc eu. N-au curaj să stea la discuții, preferă să se atace mizerabil prin presă. Deși n-au curaj să se întâlnească, toți dau vina pe ceilalți pentru asta. În seara asta am văzut un colaj în care TOȚI candidații de top (Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali) sunt de părere că ceilalți se tem. În realitate, se tem toți. Pentru că n-au nimic de zis, pentru că sunt goi și murdari ca niște scrumiere vărsate. Nu m-a convins nici unul cu nimic. Și totuși, va trebui să merg la vot.

2. Gramatica

Sunt atât de din ce în ce mai mulÈ›i agramaÈ›i în È›ara asta, văd atât de multe greÈ™eli, că am ajuns la stadiul în care am început să mă gândesc cum se scriu corect anumite cuvinte. Vali are dreptate. Sunt atât de mulÈ›i imbecili, încât în viitor varianta corectă va fi “întro”, nu “într-o”. Sau “vre-un”, cum scrie frustratul de serviciu.

Trist, mă copii, trist…

Ce-am fost și ce-am ajuns

Guest post de Ovi Sîrb
ep. 9 din seria “InvitaÈ›ii mei”

ÃŽn generală am avut colegi deÈ™tepÈ›i. AÈ™a îi vedeam eu, tot timpul pe fază, tot timpul cu câte o replică amuzantă, la subiect. Erau competiÈ›ia mea (eu fiind – nu-i aÈ™a? – băiat deÈ™tept), erau cei cu care mă luptam ca să prind fata. Ei aveau avantajul că erau mai pe fază ca mine È™i că erau mai înalÈ›i.

De la mulți am rămas cu expresii, idei, glume. Atât de mișto, încă de pe atunci, încât dacă le folosesc, nu pot sã nu mă gândesc la ei cu puțină rușine și cu sentimentul că o să iasã de dupã colț să facă mișto de mine și să mă arate cu degetul ca hoț de glume. Le prevedeam un viitor de mari intelectuali, de mari filozofi, oameni ai cuvintelor, cifrelor și glumelor. Îi vedeam, peste ani și ani, la televizor, în ziare, pe coperțile revistelor. Și pe mine lângă ei, în umbră, culegând firimiturile intelectuale lăsate în urmă de geniile lor.

Citește mai departe

ÃŽnfunda-te-ai

Guest post de Tomata cu scufiță
ep. 8 din seria Invitații mei

Mi se întâmplă de multe ori să mă compar cu Grenouille al lui Suskind pentru că, la fel ca ÅŸi în cazul lui, orice miros îmi gâdilă nările are un efect asupra mea. Lăsând la o parte toată filosofia cu mirosul care e cel mai puternic aducător aminte, aproape zilnic mă confrunt cu arome, miresme ÅŸi alte parfumuri care îmi dau stomacul, capul ÅŸi prin urmare toată existenÅ£a peste cap. Nu-i uÅŸor, să nu credeÅ£i. ‘Geaba ziceÅ£i voi “ce mare lucru?” că nu ÅŸtiÅ£i despre ce vorbesc. StaÅ£i aÅŸa că acuma vă povestesc.

De câteva zile a răsărit la mine acasă, pe un dulap o ÅŸpriÅ£uitoare de-aia căreia i se face mare reclamă la televizor cu o elefănÅ£ică ÅŸi parcă o miriapodă. Mă rog, să trecem peste, că bietele animale sunt nevinovate. Åži ÅŸpriÅ£uitoarea asta îmi mănâncă zilele pentru că nu pot să stau în casa mea. Mi-e rău. Mă pot fereca între cei patru pereÅ£i ai camerei mele, dar n-am făcut mare lucru, că mirosul, aÅŸa cum îl ÅŸtim, se strecoară ÅŸi prin gaura cheii. Mă duc în bucătărie, ÅŸpriÅ£ în urma mea, mai ies să ma duc la toaletă, iar un fâs când deja uitasem că e acolo, deÅŸi mirosul era încă persistent… Azi aÅŸa, mâine aÅŸa, astfel dorinÅ£a-i gata. Cum să fac să scap de obiectul cu pricina? Da, da, credeÅ£i voi că e aÅŸa uÅŸor să îl dau pur ÅŸi simplu jos sau să-l opresc… Pare într-adevăr simplu când priveÅŸti din afară. Dar ce nu ÅŸtiÅ£i voi e că în apartament cu mine mai stau ÅŸi cei doi care l-au cumpărat (ÅŸi pe apartament ÅŸi pe obiect), recte părinÅ£ii mei. Dacă ei vor să fie parfumaÅ£i de 10 ori pe zi din jumătate în jumătate de oră, cine sunt eu să mă împotrivesc? Faza cu “mi-e rău, opreÅŸte-l” nu mai Å£ine de când au descoperit la mine în cameră un alt obiect cu ceara mirositoare. :( AÅŸa că, nu-mi rămâne decât o singură variantă: să-l blestem ÅŸi să-l sudui de fiecare dată când se pârţâie la mine.

Citește mai departe

Azi votăm

…în Campania Erectorală. De la ora 20.00, la Cinema Republica, la show-ul Comedica. Pe care vă recomand să nu-l rataÈ›i, mai ales că am informaÈ›ii pe surse că Bendea, Iancu & Co s-au retras în creierii munÈ›ilor zilele trecute, È™i acolo, în conexiune directă cu râul, cu ramul au dezvoltat tot felul de strategii erectorale pentru seara asta.

afis_standup

A fost odată

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micsunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; de când se scria musca pe părete.

De când aveam proaspete în minte secvenÈ›ele din Răpirea avionului Savoya; de când Ion Iliescu nu-È™i începuse nici primul mandat; de când VacanÈ›a Mare È™i Divertis făceau, cu adevărat, umor; de când fetele de la Apaca nu mai vroiau Kent, de când Crivăț era un băiat tânăr È™i frumos, cu mult păr în cap – mai mincinos cine nu crede.

A fost odată, ziceam, un Ioan Gyuri Pascu:

Reţeta zilei: Kaizer debusolat cu salată de varză la cuptor

Guest post de Gogu Kaizer
ep. 7 din seria Invitații mei

În guest postul de azi, Andrei vă prezintă fără voia lui singura reţetă care a picat examenul de admitere pe ebucătăria punct ro. Deşi a jurat că nu va mânca niciodată ceva gătit de un blogger care nu are domeniu propriu, Andrei a declarat că abia aşteaptă să halească rezultatul final al acestei reţete.

Ingrediente pentru kaizer debusolat:
– niÅŸte kaizer – de preferabil ne-expirat; e bun ÅŸi ăla expirat, doar că s-ar putea să-Å£i miroasă mâncarea a Rexona for Men (să nu zici că nu Å£i-am spus)
– 500 g făină
– 3 mg unt
– 4 kg lapte
– destul de puÅ£in ghimbir
– curry crud
– încă 3 mg de unt
– un CD cu Åžuie Paparude
– telefonul dat pe silent
– 2 beri
– sare, piper
– 3 ouă

Ingrediente pentru salata de varză:
– varză
– atât

Cum debusolezi kaizerul:

Citește mai departe

Premiile Vinul.ro

ÃŽntre 8 È™i 11 noiembrie a avut loc la Centrul Aroma din Corbeanca concursul “Premiile pentru excelență Vinul.ro”. Concursul a fost o premieră în România, pentru că toate cele 168 de vinuri evaluate de juriu au fost cumpărate din magazine, nu au fost mostre furnizate de producători. Vinurile au fost degustate de către juriu în orb (fără etichete), astfel că s-a reuÈ™it o analiză a calității, pe paliere de preÈ›. Au fost premiate 55 de vinuri.

Lista cu căștigătorii o găsiți aici, iar mai multe detalii la Cezar