Arta de a eșua lamentabil

Guest post de Andrei Roșca

Îmi amintesc că am citit odată despre un experiment cât se poate de interesant, făcut undeva în S.U.A. Două maimuțe erau băgate într-o cameră de câțiva metri pătrați. O cameră goală, cu o masă în mijloc. Deasupra mesei, o dată pe zi, era coborâtă o banană, cu ajutorul unei sfori. Bineînțeles că maimuțele, de foame sau din lipsa unei alte activități intelectuale, s-au repezit la mâncare. Doar că în momentul în care au ajuns lângă masă au fost stropite de undeva de sus cu un furtun. Speriate, maimuțele s-au retras lăsând banana neatinsă. Procesul s-a repetat de câteva ori, iar câteva ore mai târziu, în cameră a mai fost introdusă o a treia maimuță. În momentul în care banana a fost coborâtă, aceasta a fost singura care s-a repezit spre masă. Deloc surprinzător, primele două maimuțe au încercat să o oprească. Voiau sa o apere, știau că va fi udată. Au încercat să o oprească și au reușit.

Experimentul continuă însă. Este adusă o nouă maimuță, dar de data aceasta este scoasă din cameră una dintre primele două maimuțe. Apoi se repetă mișcarea, iar în cameră rămân trei maimuțe. Niciuna dintre ele nu a fost udată vreodată cu apă, însă ele se opresc unele pe altele de fiecare dată când mâncarea este coborâtă în mijlocul camerei. Fără excepție!

Din păcate, experimentul poate fi văzut ca o parabolă care spune multe despre metodele de lucru folosite în majoritatea companiilor mari. Prea rar oamenii sunt încurajați să inoveze, să încerce, să greșească, și prea des sunt opriți fiindcă “we just don’t do things like this around here”. Nimeni nu poate spune exact de ce, însă nu așa se fac lucrurile la noi.

În cazurile de genul acesta, adaptarea e o greșeală. La astfel de sisteme nu aș dori nimănui să fie capabil să se adapteze. Fiindcă adaptarea poate însemna inhibarea sau chiar pierderea personalității. Mai mult decât atât, sistemele de acest tip nu îți permit să greșești. Și câtă nevoie avem să greșim…
Citește mai departe

Invitații mei

offtopic: ăsta e exact postul nr. 1001 :)

Am invitat o serie de oameni să scrie pe blogul meu. Oameni de care îmi place și a căror scriitură vreau să rămână și aici, să rămână urmașilor mei Crivățesti.

Sper bucuria mea, majoritatea au acceptat, așa că seria de guest posturi va începe astăzi. Cu Andrei Roșca.

Invitații la Student Parade

A treia ediÈ›ie a Student Parade, “cel mai mare eveniment house din Transilvania”, după cum zic organizatorii, se întâmplă pe 13 noiembrie, la Sala Sporturilor “Horia Demian”. O să vină Tom Findlay de la Groove Armada.

Am pentru voi 10 invitaÈ›ii. Primii veniÈ›i, primii serviÈ›i. Voi da câte 2 invitaÈ›ii primilor 5 dintre voi care le vor cere. Cu o singură condiÈ›ie – să fie studenÈ›i. Adică să-mi poată trimite, pe mail, o poză cu un carnet/o legitimaÈ›ie de student vizat la zi. Că viaÈ›a de student e grea, din câte am auzit, È™i cred că studenÈ›ii s-ar bucura mai mult de ele.

A, și să lăsați în comment o adresă de mail activă, pentru contact. Și să vă mișcați repede. :)

Vreți la Arsenal Park ?

Aparent, când v-am povestit data trecută despre Arsenal Park n-am explicat suficient de limpede cât de tare mi-a plăcut. N-am fost suficient de convingător. Așa că vă arăt o prezentare.

Dacă vă place, puteți ajunge și voi acolo, chiar foarte curând,  participând la un concurs. Pe care-l găsiți la Cetin. Sau la Sebi. Sau la Cristi. Succes. Și dacă mergeți, să-mi povestiți cum vi s-a părut.

Finala Battle of Songs

Piesa pe care vă rugam zilele trecute s-o votaÈ›i, “Viteza sângelui meu“, cântată de prietenul (da, mă laud) MiÈ™u a intrat în finala Battle of Songs. Pe locul 9 din 12, cu 1001 voturi. Personal, piesa de pe locul 1 mi se pare mult mai slabă decât piesa MiÈ™ului, da’ evident, sunt subiectiv È™i în fond e o chestiune de gusturi.

Din păcate, piesa Amindei È™i a băieÈ›ilor de la Hazard, “Carpe Diem’s Kings” n-a intrat în finală, cu toate că mie mi se pare bestială. A fost prima de sub linie. Păcat. Merita măcar să intre în finală.

A fost tare sistemul de vot. Se spune că organizatorii au scos lejer aproximativ 12050.5 euro numai din votare, ceea ce mă face să cred că la anul organizez È™i eu un Battle of Songs din ăsta – probabil cu manele, că-s mai populare.

Dacă e folk, e Mișu

Stăteam aÈ™a È™i mă uitam la Groparu, el la mine, È™i ce ne-am zis noi ? Ia hai să mergem la un concert de folk. Și am fost. Aseară, în Pub, unde au cântat foarte fain atât de mulÈ›i oameni, că nici nu-i mai È™tiu pe toÈ›i. Da’ pot să vă spun că a cântat Emi Imre, a cântat Ioan OniÈ™or (care o să aibă o fiică, pe care o s-o cheme Ilinca, asta doar dacă n-o fi pruncul băiat, caz în care o să-l cheme Andrei) È™i a cântat M.I.S.H.U, frate. AÈ™a fain au cântat, că È™i lu’ Mile i-a plăcut, care i-a ascultat taman din TimiÈ™oara, live. :)

Pe care Mișu iacă-tă-l-ai. Și căruia i-ați face un infinit de bine dacă-l votați la ceva Battle of Songs. Foarte mult vă rog să-l votați, ca Mișu cică îmi dă 3 beri de fiecare vot. Filmare proastă, cu telefonul, făcută de un prost care din când în când mai punea și mâna pe microfon(ul telefonului).

Ep. 1

Ep. 2

Din păcate, la ep. 3 mi-a murit telefonul pe la jumătatea cântecului, așa că vi-l arăt (pe același cântec) filmat într-o altă locație, dar tot live.

Schimbările de la Ziua de Cluj

De vreo lună îmi tot ajung la urechi fel de fel de zvonuri legate de Ziua de Cluj. Ba că Sorin Dan/Transilvania Real Estate a cumpărat 100% din firma care editează ziarul, ba că Rareș Bogdan a cumpărat tot, ba că Vântu, ba că Patriciu, ba că însuși Rupert Murdoch și o mulțime de alte prostii. O grămadă de lucrători din presă se agită, sapă, “investighează”, de parcă de aia merge prost țara asta, că nu știm noi cine-i acționar la Ziua de Cluj

Hai să o lămurim, ca să încheiem discuțiile și să ne vedem de treburi. Da, s-a schimbat acționariatul. Acum arată așa:

  • Un fond de investiÈ›ii din Anglia – 33%
  • Mihai Moga – 12%
  • Octavian Hoandră – 25%
  • RareÈ™ Bogdan – 30%

Sorin Dan/Transilvania Real Estate nu mai fac parte din acționariatul firmei care editează ziarul.

Nu că mă dau mare, da’ mi-a luat așa, la vreo 7 minute să aflu cifrele.

Mno bun, acum că am lămurit această gravă problemă, care bloca violent și evident progresul nostru așa, ca nație și ca societate, putem trece la lucruri mai puțin importante ? Cum ar fi alegerile ?