Deci ce-au înțeles PR-ii din online?

Arhi a scris. Bobby a scris. Visurât a scris. Zoso a scris (off topic: observați, vă rog, că i-am trecut în ordine alfabetică)
O grămadă de lume a scris despre felul greșit în care (unii dintre) PR-ii din online abordează bloggeri, încearcă să se folosească de ei etc.

Rezultatul ? azi a circulat asta:

Hey! poti sa ma ajuti si pe mine in promovarea Targului CUTARE ? Nu e complicat, trebuie doar sa-ti pui linkul la status [www.targCUTARE.ro] daca vrei, poti sa-ti dau si o eticheta sa o pui in loc de poza ta pentru cateva zile

Da, băi, sigur că vreau. Abia așteptam să-mi schimb statusul meu simpatic cu link către voi și avatarul meu dintotdeauna cu eticheta pe care mi-o oferi cu generozitate, ca să vă promovez vouă târgul. Că io cred că asta e menirea mea pe lume, să vă promovez vouă gratis tot felul de chestii din care vă luați o pălărie de bani. Apropo, ăștia cu târgul, vedeți că există mai nou Status Pimp. Dar, la naiba, și ăla e tot pe bani.

Coincidențe

Poate sunt eu cu capul.

Dar nu vi se pare că refrenul de la piesa asta:

Daca Pleci

seamănă măcar un pic cu refrenul de la piesa asta ?

Blek Panters – Barbara

Concurs: branding gratuit

Imagistica a lansat azi un concurs pentru orice companie, indiferent de mărimea ei. Premiul concursului: un pachet gratuit de branding.

Liviu Alexa, seful Imagistica, explica: “Impreuna cu echipa mea, am decis sa facem un cadou interesant pentru orice companie, indiferent de marimea ei. Criteriul de departajare va fi o simpla scrisoare, in care cititorii interesati sa ne explice la modul cat mai inteligent si mai convingator de ce cred ei ca firma lor are nevoie de asa ceva“.

Știrea poate fi citită pe citynews.

Folk sub Luna Pătrată

Pe 3 iunie, de la ora 21.00, avem în Irish & Music Pub concert cu Alina Manole. Iubitorii de folk probabil că n-au nevoie de mai multe detalii. Alina Manole este o combinație de folk, jazz și swing. Mai multe amănunte puteți găsi la Mișu, eu vă arăt doar despre ce vorbim.

Concertul din Pub face parte din turneul de promovare al primului album al Alinei. Alături de ea vor fi pe scenă Adrian Cristescu (pian) și Tudor Olaru (bas). Cum spune și Mișu, un concert care trebuie văzut.

Am ratat…

(post pentru clujeni)

… fără să vreau două chestiuni, despre care vroiam musai să scriu:

1. Liviu ne îndeamnă să-i scriem primarului Sorin Apostu, cât mai mulÈ›i, că poate scăpăm de noile hidoÈ™enii din centru, numite “cilindri de afiÈ™aj”. Adresa de mail a primarului È™i toate detaliile demersului le găsiÈ›i la el.

2. S-a relansat ClujLife.com – site-ul care te scoate din casă – È™i are o grămadă de chestii noi, de la design până la funcÈ›ionalități. Cu galerii foto, agendă de evenimente,  una peste alta ClujLife e un proiect foarte fain, È™i eu cred că Gabi face o treabă foarte bună cu el.

Mai am È™i altele, da’ n-am timp acum. Astea erau aÈ™a… urgente. :)

Pensiunea Retezat

E cea mai frumoasă pensiune de munte în care am fost vreodată. O găsiți în județul Hunedoara, comuna Râu de Mori, satul Clopotiva-Nisipoasa, nr. 351. Încă n-are site. O să aibă în scurt timp.

Locul ăsta te impresionează la fiecare pas. Mai întâi, te impresionează drumul până acolo. Complet asfaltat, fără gropi, niste peisaje de rămâi mut. Apoi te impresionează faÈ›a pensiunii  – în mod clar, îți sare în ochi, în satul ăla liniÈ™tit È™i molcom

dsc_9632

Dar surpriza majoră o ai când mergi în spatele pensiunii. E mult mai mare decât pare, și are o curte faină care dă într-un râuleț.

dsc_9722

Camerele sunt neașteptat de mari, dotate cu orice îți poate trece prin cap și cu balcoane care dau spre râu și spre munte.

dsc_9745

Restaurantul e aerisit și prietenos

dsc_0276

Mâncarea este surprinzător de bună

dsc_0304

Dar gazdele reprezintă cel mai mare atu al acestui loc de vis. Niște oameni de excepție, pe care după primele 10 minute îi simți ca pe niște prieteni vechi pe care abia așteptai să-i revezi. Și care știu să te facă să te simți ca acasă, în casa lor.

Una peste alta, e o destinație care nu trebuie ratată, în opinia mea. Unde mai pui că împrejurimile îți oferă ATÂT de multe chestii de văzut, că n-ai avea timp într-o săptămână să le parcurgi pe toate. Râpa dinozaurilor pitici, barajul, Cetatea Colț, Biserica Mănăstirii Colț, Biserica din Densuș și multe altele. Despre toate astea, poate că într-un episod viitor (unde poate e cuvântul cheie)

PS1: O parte din poze sunt făcute de Tya
PS2: În mod normal, scriu mult mai frumos despre călătorii și locuri și oameni care-mi plac. Azi n-am fost foarte inspirat, dar măcar am reușit să v-arăt poze :)

Iubesc WolframAlpha

Plecând de la acest post de pe Rezistența Urbană, am fost curios ce zice Wolfram despre acest blog. Uite ce zice:

wolfram

Deci scrie pe internet, da ? Negru pe alb, da ? așa că nu poate fi contestat. Mari companii, vă aștept.

PS: Arhi zice că Wolfram ăsta e autodidact. Asta înseamnă că de-a lungul timpului o să învețe că-mi place să văd numere mari și, într-o lună două, o să-mi spună că am 100.000 pe zi ?

PS2: Și dacă e așa deștept și învață singur, într-o bună zi o să-l întreb cine ce-l mai meseriaș dintre meseriași și el o să spună că eu, așa-i ? :)

Rezumat de week-end

500 de km. Prieteni buni, prieteni vechi, prieteni noi. Retezat. Aer È™i munte. Dinozauri pitici, sat tradiÈ›ional, “Castelul din CarpaÈ›i”, de Jules Verne. Gulyas, chiatară, Virsli, È›uică de Retezat.

O să urmeze un serial cu mai multe episoade pe tema uichendului ăstuia. Fiecare episod o să fie un pretext. Un episod ca pretext ca să vă povestesc de cea mai grozavă pensiune de munte pe care am văzut-o vreodată, de oamenii minunați care o întrețin și de zona de excepție în care se află. Un alt episod ca pretext ca să vă arăt o mulțime de poze. Un altul, pretext să vă povestesc ce prieteni faini am. Sau poate n-o să fie nici un episod, om vedea.

Până atunci, câteva preview-uri (click pe poze pentru mărire).

dsc_0286

dsc_0268

dsc_0275

dino

dsc_0308

Nightbuyers, eșecul unei idei bune

(ăsta e un post lung și adresat în principal clujenilor)

Cu ceva timp în urmă, scriam foarte încântat despre o idee care mi se părea excelentă – nightbuyers.ro. Nici măcar nu-i cunoÈ™team, aflasem despre ei cumva întâmplător, am comandat prin ei È™i am fost foarte încântat. Și am zis că merită să-i promovez. Atât de tare am crezut asta, că vreme de mai multe luni au avut chiar È™i banner pe acest blog, gratuit – că încă nu-i cunoÈ™team, cum spuneam.

Cred și acum că a fost o idee bună, de fapt. Doar că în ultima vreme a început să funcționeze prost de tot. Livrările noastre de la Irish & Music Pub s-au făcut, până azi, prin Nightbuyers. De ceva vreme, ne-am ciocnit cu tot felul de probleme la livrări, cea mai frecventă fiind întârzierea comenzilor. Și i-am înțeles de fiecare dată când ziceau că a scăzut numărul de comenzi și implicit au mai puține mașini, mai puțini șoferi și altele.

Premisele sunt acestea: de la Irish, Nightbuyers primea cel mai mare comision, dintre toate restaurantele cu care lucrau. Făceau comenzi la noi, comenzi care erau gata în 15-20 de minute, dar veneau să le ridice după o oră, uneori după o oră È™i jumătate. După ce le ridicau, sunau clienÈ›ii È™i le spuneau “ne cerem scuze pentru întârziere, dar cei de la Irish au întârziat foarte mult, nu e vina noastră“. DeÈ™i la noi comanda aÈ™tepta zeci de minute să fie ridicată.

Amuzant a fost când mie personal una dintre dispecere mi-a spus “vă recomand să nu comandaÈ›i de la Irish, la ei durează mult” – în condiÈ›iile în care, repet, de la noi aveau cel mai mare comision.

A mai fost amuzant când Ruben a comandat ceva mâncare, întâmplător chiar eu am preluat comanda (fireÈ™te, fără să È™tiu că-i pentru el), cei de la Nightbuyers au venit după vreo 45 de minute să ia comanda (deÈ™i fusese gata în 20 de minute, iar eu îi sunasem să le spun asta) după care l-au sunat pe Ruben È™i i-au spus “È™tiÈ›i, cei de la Irish au întârziat foarte mult, o să ajungem peste 40 de minute”.

Dar cireaÈ™a de pe tort a fost în articolul din Ziua de Cluj, când chiar managerul Nightbuyers, John Torjo, declara nonÈ™alant “Nu ÅŸtiu de problema cu Irish, doar că la ei se aÅŸteaptă mai mult preluarea comenzii“. Sar peste faptul că dispecera Nightbuyers spunea că “nu mai avem contract cu Irish Music Pub“, deÈ™i deal-ul cu ei era încă perfect valabil, semn că fătuca aia ori minÈ›ea foarte prost, ori nu È™tia pe ce lume trăieÈ™te.  Deci tu nu-È›i poÈ›i organiza oamenii, tu ai probleme în desfășurarea activității tale, dar preferi să dai vina pe un partener, întâmplător pe ăla de la care câștigi cel mai mult. Ulterior, John È™i-a cerut scuze, dar articolul ăla rămâne. Și mie nu-mi convine deloc ca oamenii să rămână cu ideea că la Pub comenzile durează mult. ÃŽn primul rând pentru că e fals, în al doilea rând pentru că oamenii de la noi din bucătărie muncesc pe brânci, n-au timp nici să bea apă uneori, ca toate comenzile (din Pub sau pentru livrări) să fie gata la timp. Și mi se pare absolut incorect ca munca lor să fie călcată în picioare de terÈ›i.

În esență, mi se pare anormal să dai vina pe un partener ca să-ți ascunzi incompetența și incapacitatea organizatorică.

Așa că de azi înainte am încetat colaborarea cu Nightbuyers. Și ca partener, dar și ca client. Păcat, începuse ca un lucru bun, dar se termină prost.

Și, John, greșesti dacă ai impresia că postul ăsta e un atac la adresa ta. E exprimarea unei dezamăgiri, pentru că eu am crezut foarte tare în voi și tu știi foarte bine asta. Dacă aveai curajul să recunoști că problema e la voi, era o treabă. Dar tu ai preferat ca, din toți partenerii voștri, să dai vina pe noi și să minți că noi ne mișcăm prea încet. Și nu era așa.