Puterea de a spune NU

Cristi Manafu a publicat, sâmbătă, câteva sugestii ale lui Noemi Revnic pentru un eventual manual de reguli nescrise în PR. Cu acceptul lui, le scriu și aici:

 

Asadar, un manual de PR contemporan ar trebui sa mentioneze:

1. cum trebuie sa suni inapoi dupa ce ai avut un missed call, cel mai tarziu in termen de o zi.
2. la fel este valabil si pentru emails & sms-uri.
3. cum sa raspunzi la un email cu o solicitare de parteneriat, sponsorizare etc in timp util, ca sa nu ii incurci prea tare pe cei care ti-au scris.
4. cum sa nu ti se urce la cap celebritatea PR-istica & Co.

 

Eu, pe primele trei, le-aș pune în fișa postului pentru oricine se ocupă de imaginea unei companii, indiferent de poziție. E tare frustrant să trimiți un mail și să nu primești răspuns cu lunile (sau cu anii, după caz), indiferent care-i răspunsul.  Și te face să crezi lucruri urâte despre compania respectivă.  Dar nu asta e ideea principală.

AÈ™ merge mai departe. AÈ™ introduce o materie obligatorie în È™coli – cum spunem nu.

Că-i vorba de relaÈ›ii amoroase, că-i vorba de relaÈ›ii de amiciÈ›ie, că-i vorba de oferete de colaborare, că-i vorba de cereri de ajutor cu nimicuri, viaÈ›a ar fi mult mai simplă pentru toÈ›i oamenii DIN LUME dacă am putea spune nu atunci când vrem să spunem nu. Nu, nu vreau să ies cu tine la cină – caz închis. Nu vreau să ieÈ™im la bere, nu vreau să colaborăm în proiectul tău, nu vreau să-È›i împrumut motocoasa mea. Gata, am închis discuÈ›ia. Pe de-o parte, cel care cere È™tie cum stă, merge mai departe, caută soluÈ›ia în altă parte. Pe de altă parte, cel căruia i se cere nu mai trebuie să se chinuie să găsească metode de a evita cererea, nu mai trebuie să suporte insistenÈ›e È™i câte È™i mai câte.

Mi-s dragi oamenii (fie în relații personale, fie în relații de muncă) care știu să spună nu. Fac viața mai ușoară.

Mai facem o faptă bună ?

Un om are un moment cam trist în viața lui.

Baxt, prietenul nostru de pe blog, trece prin momente destul de grele. A fost operat de cancer de 2 ori, nu e totul chiar bine, doctorii îl usucă de bani, pentru că, nu-i așa, plătește asigurări, e cetățean european și are drepturi, adică viața sa nu e chiar roz.
Aș vrea să îl ajutăm puțin, în limita puterilor noastre.

bonus

silviu spune:
baxt e baiatul acela care spunea doar ca vrea sa traiasca….noi vrem masini si case, el vrea doar sa traiasca, sa-si vada copiii crescand….sa-i dea Divinitatea sanatate si putere sa lupte in continuare

Detaliile sunt aici

Pentru o donație de 250 de euro, vă pun în blogroll pentru un an cu orice site.
Pentru o donație de 500 de euro, ofer un banner de 125 x 125 pixeli pentru 6 luni pe acest blog.
Pentru o donaÈ›ie de 1.000 de euro, ofer un banner 728×90 pixeli pentru 6 luni È™i-un advertorial.

PuteÈ›i dona la contul de Paypal paytopal@yahoo.com – cu menÈ›iunea Pentru Baxt
sau la RO84INGB0000999902413535

Îmi lăsați un comentariu cu dovada plății (sau îmi dați un email) și fac ce-am promis.

Print Screen vs Screen Shot

post pentru bloggeri, îndeosebi

A scris doamna Denisa în 2008. De la ea am învățat și eu.  Cine-a citit atunci, o fi ținut minte. Pentru cei care nu, scriem din nou.

Oameni buni, nu facem print screen la ecran. Facem un screenshot, folosind tasta print screen, ok ? Print screen e funcția oferită de o tastă de pe tastatură, cu ajutorul căreia facem un screenshot. Sau un screencapture. Sau o captură de ecran, dacă vreți musai.

Nu există printscreen-uri. Există screenshots, făcute cu tasta print screen

Print screen (often abbreviated Prt Scr, Print Scrn, Prt Scn, or Prnt Scrn) is a key present on most PC keyboards. It is typically situated in the same section as the break key and scroll lock key. The print screen may share the same key as system request.

A screen dump, screen capture (or screen-cap), screenshot (or screen shot), screengrab (or screen grab), (..)  is an image taken by the computer user to record the visible items displayed on the monitor, television, or another visual output device.

 

repet. facem un screenshot folosind o tastă (sau o metodă de) printscreen, da ?

kthxbye

Dubai de România

Poze ca cea de mai jos au circulat (și, iată, mai circulă) mult pe interneți.  (click pentru mărire; sursa)

dubai

Ideea din jurul ei e cam asta: wow, ce dezvoltare rapidă, ce mult s-a schimbat, cât s-a investit, ce deștepți îs ăia, dezvoltarea Dubaiului e cea mai reușită din lume etc.

Dar avem un astfel de model de succes și aici, în România! Este vorba de cartierul Bună Ziua din Cluj Napoca, numit de locuitorii săi  Buenos Dias, pentru că se bate de la egal la egal cu Buenos Aires. (pe bune, vedeți și voi: Buenos Dias vs Buenos Aires; n-am dreptate ?)

Mno, că ce ziceam ?

Buenos Dias în 27.03.2003

buna ziua 1

ÃŽn 21.09.2009

buna ziua 2

Și în 21.08.2012

buna ziua 3

Deci se poate, tovarăși! Și nu în 14 ani, ca în Dubai, ci în doar 10. Ba, dacă mă gândesc bine, în vreo 8 doar, doar că n-are Google imagini din 2005 cu zona noastră rezidențială.

 

O vizită la Fork & Cork

post pentru clujeni, îndeosebi

Nu È™tiu exact de când funcÈ›ionează restaurantul Fork & Cork (se află pe str. Mihai Veliciu nr. 63, în locul fostului “Amurg”). Eu am ajuns prima dată acum vreo două săptămâni, la o întânire pe fugă. N-am avut vreme atunci nici să studiez meniul cu atenÈ›ie, nici să văd mai multe mâncăruri. Mi-am luat atunci, mai mult atras de nume, “pave de somon pe brondae de È™alău sărat”. N-am avut aparat foto cu mine, dar am furat poza de pe pagina lor de facebook

 

Adevăr vă grăiesc: am mâncat somon de multe ori, în multe locuri, gătit de mulÈ›i oameni. Inclusiv de mine. Dar atât de gustos È™i de bine făcut ca acesta, mai rar. Iar garnitura aia… e unicat. Foarte gustoasă. Sincer, habar n-am ce înseamnă “brondae”, aÈ™a cum habar n-am ce conÈ›ine (bine, m-am prins care-s ingredientele de bază, doar ce anume îi dă gustul ăla unic nu m-am prins). Dar mi s-a întâmplat rar să mă impresioneze o garnitură atât de tare.

Bun. La invitaÈ›ia unui bun prieten, zilele trecute am ajus iar la Fork & Cork. M-am dus pregătit – mi-am luat aparatul cu mine È™i-am zis să vedem pe larg ce È™i cum.

 

fork and cork

 

Masa noastră a început cu “somon tartar cu tapenade de măsline”. Foarte uÈ™or, foarte gustos (au È™i un proseco bun, care merge de minune cu gustarea asta)

somon tartar cu tapenade de măsline

 

Și-apoi am trecut la lucruri mai complicate. Tagliatelle cu pui și ciuperci de pădure. Pastele sunt făcute la ei, puiul e marinat cumva, că are o aromă aparte, ciupercile de pădure dau o aromă unică. Mi-a plăcut.

 

tagliatelle cu pui si ciuperci de padure

 

Coaste de porc confiate. N-am idee cum sunt preparate înainte de-a fi gătite, dar carnea este incredibil de fragedă. Foarte gustos, faină prezentarea. Denumirea oficială e “confit de porc”.

 

Confit de porc

 

Amu… ce-aÈ›i văzut mai sus au mâncat prietenii cu care am fost. Eu doar am gustat câte un pic din fiecare.  Eu am luat ceea ce se numeÈ™te “cotlete de miel cu sufle de cartofi”. Mno, mâncarea asta arată un pic altfel decât mă aÈ™teptam eu când am comandat. Foarte bine marinată, carnea are un gust cu totul aparte È™i nu seamănă cu vreun alt cotlet de miel pe care l-am mâncat eu. Iar sosul ăla completează cumva fericit mielul È™i garnitura.

A fost un pic prea în sânge pentru gusturile mele, dacă vreți să vă comandați și vă placea carnea bine făcută, să-i spuneți ospătarului dinainte. Dar altfel, jos pălăria.

 

cotlet de miel cu sufle de cartofi

 

Iar chestia de mai jos se numeÈ™te “gateau de ciocolată”. Mi-a plăcut mult, ciocolată fină È™i cremoasă pe un blat subÈ›ire cu fructe – un desert de oameni mari, cum spun cei de-acolo.

gateau de ciocolata

Ca să vă faceÈ›i o idee de preÈ›uri – mielul a costat 45 de lei, confit-ul de porc 35, pastele 24 iar somonul tartar 22 de lei.

Când o să am vreme, am să merg cu siguranță să încerc È™i pieptul de rață cu ghimbir, dorada umplută cu pesto È™i roÈ™ii uscate sau o gustare numită “creme brulee de ficat de rață” – asta sună tare interesant. Până atunci, vă doresc să-i vizitaÈ›i, au o mulÈ›ime de chestii faine în meniu.

Hoinar la Casa TIFF

Dr. Make își lansează la Cluj albumul (despre care vă povesteam aici) sâmbătă, la Casa TIFF.

Fericitul eveniment (ca să nu zic felicitările, masa și dansul) va avea loc sâmbătă, 16 martie, de la orele 20.00. Biletele vor costa 13 lei (pentru că e un album sub simbolul cifrei 13), iar dacă vreți să cumpărați albumul la fața locului (iar eu cred c-o să vreți, după ce-o să ascultați piesele în concert), costă 20 de lei.

“Hoina în PiaÈ›a Matache” cuprinde 13 piese (că doar ce ziceam de 13) la care au colaborat Daniel Iancu (voci, block-flute), Mădălin GiambaÈ™u (chitară), Ovidiu Mihăilescu (chitară), Radu Tudoroiu (percuÈ›ie), Ștefan Crăciun (chitară solo), Petre Ciobanu (pian, orchestraÈ›ii auxiliare – bass, tobe, instrumente de suflat, percuÈ›ii). Masterizarea albumului a fost realizată de Adrian Stavian. Printre textieri se numără, în afară de subsemnatul, Loredana Tudor-Tomescu, Lucian Avramescu, Ovidiu Mihăilescu, Liviu-Florian Jianu, LaurenÈ›iu Ghiță.

Afis Cluj Final

Prietenii albumului sunt  Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, ForeverFolk, Blogal Initiative, Salvați Copiii.

Și Andrei Crivăț, desigur :)

 

 

Cum mă văd cu cineva ?

Expresia asta, “cu cine mă văd la evenimentul X“, mă omoară încet de fiecare dată când îmi loveÈ™te timpanele.

O fi corectă, o fi logică, oi fi eu cusurgiu È™i fixist, habar n-am – mie îmi sună foarte aiurea.

Cum adică “mă văd” cu cineva ? Cum mă văd, eu, pe mine ? Adică mă întâlnesc cu o persoană în faÈ›a oglinzii È™i, în oglindă, mă văd cu persoana aia ? Sau ies din trup È™i asist, spiritual, de deasupra, la toată scena – È™i mă văd, în acest fel, cu cineva ?

Sau cum ?

ÃŽnÈ›eleg sensul din “ne vedem” – eu te văd acolo, tu mă vezi acolo, deci ne vedem acolo. Dar îmi scapă total cum aÈ™ putea, fizic, să mă văd cu cineva, fără ajutorul unei oglinzi sau al unui ecran.

 

Un concurs cu Vaya con Dios

post pentru clujeni, îndeosebi

Oamenii de la Amprenta se ocupă È™i cu chestii faine, când nu-È™i pierd timpul cu prostii 😀

Spre exemplu, se ocupă de concertul Vaya con Dios care va avea loc mâine (13 martie), de la orele 20.00, la Sala Sporturilor Horia Demian – parte din Turneul de Adio

Iar eu am de dat 2 invitații, din partea prietenilor de la Electrogrup.

vaya

Și le voi da primei persoane care-mi răspunde corect la două întrebări simple: cum o cheamă pe solista de la Vaya con Dios și din ce țară e domnia sa ?

notă: invitațiile se vor ridica de la sediul Amprenta, str. Octavian Goga, nr. 42, Cluj-Napoca. Intrarea la concert se face începând cu orele 18.30

 

La ce folosește claxonatul ?

Nu mă refer la claxonat în general (deÈ™i îi È™i-acolo o discuÈ›ie, da’ e alta, nu asta)

Mă refer la a claxona după o femeie atrăgătoare. Sunt sigur că voi nu faceÈ›i de astea, Doamne feri! Da’ poate aÈ›i văzut mimica unor È™oferi când văd o fată plăcută: dezvoltă un rânjet superior, de vânat sigur pe prada lui, È™i se înfig cu forță È™i cu siguranță de sine în claxon.

Mno… mereu m-am întrebat: ce-l determină pe un om să facă asta ?  Care-s aÈ™teptările lui cele mai optimiste ? Ce se poate întâmpla cel mai bine È™i cel mai frumos din lume ?

Ce-și imaginează, că fata aia se întoarce, fericită că o bagă cineva în seamă  ? (că dacă îi drăguță, îi clar că visul ei secret din copilărie îi s-o claxoneze vreun gibon și e limpede că NICIODATĂ n-a mai fost claxonată și că acum se va bucura de atenție, nu ?)

Și dacă se întoarce, ce ? O să-i vadă moaca de bradpit autohton È™i, deodată, o să pice în genunchi È™i-o să zbiere “vreau să mă pipăi È™i să urli ESTE” ? O să-i sară în braÈ›e È™i-o să-i spună “vai, necunoscutule, te visez din pruncie, te-aÈ™tept de-o viață!” ?

Serios întreb: pentru ce să claxonezi o femeie ? Care-i best case scenario ?