Cum e cu superstițiile ?

Toți oamenii care mă cunosc știu (excepție făcând cei care nu știu ©) că eu am TOATE superstițiile din lume. Sau le practic, cum o fi mai corect.

Cu pisica neagră, cu gunoiul dus seara, cu cuÈ›itul pus cu tăiÈ™ul în sus, cu pâinea care stă cu fundul în sus, cu geanta pusă pe jos, cu turnat invers în pahar, cu chibritul care nu poate aprinde mai mult de două È›igări (da, È™tiu de unde provine), cu pășit cu dreptul când ies din casă… ba chiar am una inventată de mine însumi, prin clasa a 8-a, care se referă la numărul de È›igări din pachet.

Deci TOATE, da ? Mai puțin două. Cu 13 și cu marți, trei ceasuri rele. Niciodată nu m-am încurcat cu numărul 13, nu mi-a făcut niciodată nimic, n-am nimic cu el. Nu-mi amintesc de vreo zi care să fi fost proastă doar pentru că era marți. Deci marți, 13, marți 13 sau vineri 13 nu înseamnă nimic.

Însă vă dau cuvântul meu că de aproape 25 de ani n-a fost vreo zi de miercuri 14, indiferent de lună, care să nu fie horror. Nu a existat nici măcar una.

Practic, cred c-aș putea propovădui o nouă superstiție.

 

O manifestare inexplicabilă

Sunt sigur că È™i voi aveÈ›i din astea – manifestări inexplicabile. De exemplu, când îți vine din senin – fără să te gândeÈ™ti la asta – să râzi la o slujbă (religioasă). Sau cânt îți vine să fluieri în biserică. Sau altele de acest gen – subconÈ™tiente. Sau inconÈ™tiente, în anumite cazuri, cum e al meu.

Ei bine, eu când văd arabi, încep să fredonez Hava Nagila. S-a întâmplat prima dată la Sibiu. Am scăpat cu bine. Erau actori, pașnici.

Azi, în cafenea, au intrat 4 arabi. S-au aÈ™ezat EXACT în spatele meu, astfel încât cel puÈ›in 2 îmi puteau vedea monitorul de la laptop. Categoric nu erau actori, È™i nici foarte paÈ™nici nu păreau. Și unde nu începe Crivăț să murmure uÈ™or Havaaaaa… Mi-a luat vreo 30 de secunde să-mi dau seam ce fac, noroc că era muzica tare.

Nu vă mai spun că îi împărtășesc prietenului Arhi această ciudată întâmplare (uite, bre, iar arabi, iar Hava Nagila). Și ce face prietenul meu Arhi ? (repet, minim 2 îmi vedeau monitorul) Ei bine, face asta:

 

Am șters dialogul, că era intim, personal.

Acum, vă întreb: de ce fac eu una ca asta ? De ce mă împinge subconștientul să fredonez o melodie evreiască lângă arabi ? Am o dorință ascunsă de-a fi martir ? E o nevoie necontrolată de adrenalină ? Caut aventură și n-o găsesc ? CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MINE, CU NOI ???

 

Vreți poze pe internet ?

… È™i cum stăteam eu aÈ™a, liniÈ™tit È™i relaxat (not), sună telefonul de la cafenea.

Vă jur că n-am schimbat un cuvânt din conversație.

– bună ziua, zice. v-am sunat pentru promovare.
– bună ziua. ce fel de promovare ?
– promovarea companiei, dacă vă interesează s-o mai promovaÈ›i
– ce fel de promovare a companiei ?
– păi… pe mai multe motoare de promovare
– ce fel de motoare ? (observaÈ›i, vă rog, că mi-am păstrat calmul È™i răbdarea)
– păi… pe internet È™i într-un catalog de reviste.
– bun. povestiÈ›i-mi despre promovarea pe internet
– păi… avem mai multe pachete (am scurtat un pic blabla-ul aici) dar oricare dintre cele pe care le avem o să vă ofere 4 poze pe internet
– 4 ce ? poze PE INTERNET ???
– da. 4 poze pe internet
– È™i unde apar pozele astea ?
– păi… apar pe internet…
– da’ unde anume ? în ce loc ? la ce adresă ?
– deci toată publicitatea se face la noi pe site
– da’ ce trafic aveÈ›i pe site ?
– staÈ›i să mă uit…

Și a închis. Și n-a mai sunat înapoi. Acum îmi pare rău că nu l-am întrebat care-i site-ul pe care primesc pozele.

True story, mates

Cum a fost la Cluj Brands Tour

Pentru că sunt în căutare de apartament (mă rog, azi am găsit apartamentul câștigător), n-am reușit deloc să ajung în prima zi la vizitele programate de Alina și Răzvan în Cluj Brands Tour.

Și mă oftic maxim, dar maxim, c-am ratat Farmec È™i Napolact. Și de restul îmi pare rău, dar astea două… mă oftic maxim.

Însă am recuperat a doua zi, când am mers la Gimmy (și puteți vedea la Liviu cum s-a dezlănțuit lumea), la Starbucks (care cu ocazia asta și-a lansat conturile de twitter și facebook) și la Ursus.

Mă copii… mai È™tiÈ›i ce-am scris eu de Fabrica de Bere Ursus ? Ei bine, fata aia, Mihaela, nu mai e acolo (bravo 10 pentru asta) È™i am cunoscut-o pe Camelia. Camelia e specială, mi-i dragă È™i vă doresc să fiÈ›i serviÈ›i numai È™i numai de ea oricând mergeÈ›i.

Nu mai zic că a fost o seară magică total, cu troli de la Căpâlna È™i alte minuni, zic doar atât – orice om s-a nimerit cu noi în sala cazanelor, sâmbătă, nu va uita niciodată acea seară.

Și da, Liviu are dreptate – Cluj Brands Tour a fost ideea anului în online-ul clujean. Și sunt mândru de copiii mei de la TVdece, chiar dacă în zilele noastre nu mai sunt “copiii mei”, că s-au făcut mari.

Cluj Brands Tour este un eveniment organizat de TVdece cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsorii oficiali ai evenimentului sunt: Banca Transilvania, Napolact, Vitacom, Farmec, Jolidon, Ursus şi Trilulilu, iar ca parteneri îi avem pe: Best Western Plus Fusion Hotel, Autonom, Ludwig Bavarian Bierhaus, Starbucks şi Webfactor.

Caut apartament

O poveste scurtă cu un proprietar nesimțit, care acum o lună jumătate m-a asigurat de 3 ori într-o oră că nu vinde, nu dă, nu face nimic apartamentului în care stau (i-am zis că vreau să stau minim 3 ani) și care acum câteva zile mi-a spus că-i pare rău, dar un fin de-al luni s-a mutat la Cluj și trebuie să plec, dar speră să nu-i port pică.

Trecând în mare fugă peste detalii de genul aș putea să-l dau în judecată, am/n-am contract etc, îmi caut să închiriez un apartament sau o casă pe pământ.

Această locuință trebuie să îndeplinească câteva condiții:

1. să aibă MINIM 2 camere plus bucătărie

2. să fie spațios

3. să nu fie la parter

4. să fie în oraÈ™ul Cluj-Napoca (deci nu FloreÈ™ti, SomeÈ™eni etc – caut în Gheorgheni, Zorilor, Mănăștur, Andrei MureÈ™anu sau Grigorescu)

5. Să aibă un preț decent, că la 400 de euro am tot găsit.

Așa că dacă știți o astfel de locuință, vă rog să-mi dați de veste, că agenția cu care lucrez eu nu se descurcă foarte bine. Promit că aducătorului de locuință îi fac cinste o seară întreagă cu băutura lui preferată :)

Două citate

Două citate care azi m-au uns pe suflet, din motive foarte variate care nici măcar nu contează. Unul dintr-o carte veche, altul dintr-o carte care abia aștept să apară.

Femeile sunt ca niște ceaiuri. Unele sunt calmante, altele sunt împotriva depresiei. Altele sunt din pelin, altele nu își scot aromele la iveală decât când sunt bine fierte.

Liviu Alexa – Nimănuii lui Dumnezeu

Sunt posedat de o dragoste cum nu am trăit niciodată – o dragoste avidă, totală, o dragoste până È™i a unghiilor mele de la picioare È™i a murdăriei de sub ele – È™i totuÈ™i mâinile îmi flutură în gol, mereu căutând să prindă, să înÈ™face, dar fără să atingă ceva

Henry Miller – Sexus, via Richie

Căci da, eu n-am citit Sexus încă. Am citit doar Plexus și Nexus.

Cumva sunt convins c-au să vă placă amândouă :)

O ardem fără filtru

Eram săptămâna trecută un pic uimit că Micutzu s-a băgat într-o ceartă cu niÈ™te băieÈ›i de care – mă scuzaÈ›i – n-am auzit.

ÃŽntre timp, însă, am aflat toată povestea – È™i îi dau totală dreptate.

Omul a intrat într-o dispută legată de bere. Bergenbier Fresh vs Bergenbier Nefiltrată din Grâu. Ei bine, dacă el ține partea berii nefiltrate, eu țin partea lui. Am zis. Berea cu lămâie, cum e Bergenbier Fresh, e pentru fete :)

Și cam așa a arătat disputa lor:

Voi de care sunteți ?

Premii de la Revista Biz

Am mai zis (și-o să mai zic, și-o să susțin din toate puterile) că sunt un fan pe viață al Martei Ușurelu și al echipei sale de la Revista Biz și al tuturor lucrurilor pe care le fac oamenii ăștia.

Tocmai mi s-a arătat că am gusturi fine, întrucât, conform BRAT, Revista Biz este pe primul loc în topul revistelor de afaceri lunare și bilunare.

Și mă bucur că e aÈ™a. Pentru că È™tiu povestea revistei, È™tiu cât a luptat È™i cât luptă Marta pentru această revistă, È™i cât munceÈ™te alături de echipa ei să facă chestii foarte faine. Foarte faine, zic – uitaÈ›i-vă doar ce coperte excelente au scos de-a lungul vremii. De evenimente nu mai zic, că am tot zis :)

Acum, Revista Biz lansează – prin Blogal Initiative – o provocare pentru bloggeri. Mai mari sau mai mici, mai vizibili sau nu, dar musai cu idei creative.

Obiectivele campaniei de crestere a recunoasterii brandului Biz
In aceasta campanie asteptam din partea bloggerilor implicati propuneri de promovare inedite/cat mai creative pentru Biz . Speram sa ne oferiti o abordare out of the box pentru o revista printata.
Pentru cei interesati, echipa BIZ ne-a rugat sa va informam ca sunt disponbili pentru orice alte informatii, detalii doriti (imagini, cifre, interviuri cu membrii echipei Biz)

Premiile campaniei

premiul 1 = 700 euro
premiul 2 = 3 telefoane HTC Wildfire
premiul 3 = 5 invitatii la bizsmscamp editia de iarna

Durata campaniei: 6 septembrie – 20 septembrie, 23:59
Castigatorii vor fi anuntati pe 24 septembrie.

In semn de apreciere a implicarii, toti bloggerii care participa la campania de crestere a recunoasterii brandului Biz primesc un abonament pe un an la revista Biz.

Mai multe detalii despre campanie găsiți aici.

Dați drumul ideilor creative, că 700 de euro nu-s de colo, pentru nimeni. Succes :)

Cluj Brands Tour

E unul dintre cele mai faine proiecte pe care le-a făcut vreun blogger clujean vreodată, de când există bloguri. S-au făcut de-a lungul anilor multe chestii faine, se vor mai face, dar acest proiect ridică un pic ștacheta. Părerea mea, zic.

Răzvan și Alina vor aduce la Cluj o samă de bloggeri nu pentru a vizita orașul, ca niște turiști obișinuți, ci pentru a face cunoștință cu câteva dintre reperele cele mai de seamă ale Clujului, câteva companii care au făcut succes, ca să zic așa, pe plan național și internațional.  Câteva firme care fac Clujul să fie CLUJ.

E un alt mod de-a cunoaște acest oraș și-o parte din istoria lui recentă.

Și e un mod de-a face companiile să vadă direct că bloggerii sunt oameni, cum bine zice Liviu. Ideea întâlnirii directe dintre bloggeri și companii îmi place mult și fac multe (nici nu știți voi cât de multe, încă  :) ) să o susțin.

Mi se pare corect, în acest sens, să felicit Farmec, Ursus, Webfactor, Banca Transilvania și ceilalți sponsori și parteneri pentru că au ales să susțină ideea faină a TVdece-ilor. Și să fiu mirat, într-un mod pozitiv, că Primăria Cluj-Napoca dă din nou dovadă de deschidere față de proiectele provenite din online.

So… dacă sunteÈ›i în Cluj sau prin Cluj între 9 È™i 11, join the tour. N-o să vă pară rău, promit.

Cum am devenit doctor fără să vreau

ÃŽn week-end am fost la BraÈ™ov, unde un frate de-al meu – mno, singurul, da’ aÈ™a îmi place mie să-l necăjesc, începând de-acum – È™i-a dat doctoratul.

De fapt, dacă mă gândesc bine-bine de tot, È™i l-a luat, nu È™i l-a dat. Adică s-a dus acolo îmbrăcat frumos tare È™i a vorbit despre o nouă filozofie de viață (sau poate o nouă religie) – AplicaÈ›ii ale inteligenÈ›ei computaÈ›ionale în Data Mining.

Zic o nouă filozofie de viață sau religie deoarece, deÈ™i eu n-am înÈ›eles nimic din ce-a povestit, ăia din comisie – oameni de samă, toÈ›i numa’ doctori, da’ fără stetoscoape – erau tare fericiÈ›i. De unde am dedus că chestia asta o fi vreun nou tip de curent hedonist sau ceva, că prea se bucurau. Sau poate le-a spus pe limba lor că a cumpărat Universitatea È™i le-a mărit salariile. Naiba È™tie, una peste alta la final toată lumea se pupa È™i era fericită.

Și la urmă, tatalor – un fel de È™efu’ doctorilor, da’ pe negru, nu pe alb – i-a zis lu’ bietu’ frate-meu ceva de genu’ “bine Gigi, bravo 10, atââât, gata, eÈ™ti doctor în calculatoare È™i alte alea”.

Amu… dacă el îi Crivăț, È™i io sunt Crivăț. Că suntem fraÈ›i, nu ? Dacă el îi alb, È™i eu îs alb, că suntem fraÈ›i. Dacă el îi român, È™i io îs român, că suntem fraÈ›i. DECI dacă el e doctor È™i eu sunt doctor, nu ?

Bun, iar s-a veselit lumea È™i pac! la masă. Și uite aÈ™a, mă copii, m-am trezit io, om simplu, cum mă È™tiÈ›i, la o masă numa’ cu doctori, doctoranzi, matematicieni È™i informaticieni. Băi, È™i mi-am luat o palincă mică. Și m-am uitat, È™i i-am ascultat, È™i am încercat să-i pricep. N-a mers, am mai luat o palincă mică. Și iar uitat, È™i iar ascultat, È™i iar nepriceput. Și dacă am văzut că nu se poate È™i nu se poate, i-am provocat pe-o bună parte dintre ei la o discuÈ›ie mai complicată, mai profundă, mai matură – despre jocuri. Ei, È™i unde nu m-am trezit că È™tiau băieÈ›ii de toate, până la jocuri pe HC85 (pe care ei, supradotaÈ›i, le-au spart È™i le-au reprogramat, că-i enervau, cum a făcut frate-meu cu Supaplex când nu putea trece un nivel, acum 14 ani; da, nu era pe HC85, dar oriÈ™icâtuÈ™i)

Mno, È™i-amu, că eram în elementul meu, pricepeam ce se vorbeÈ™te – ce puteam face ? Am plecat, în plină glorie, cât încă oamenii ăia mai credeau că È™tiu lega două vorbe.

Și cam așa e cu doctorii.  Altfel, oameni faini, pasionați de ce fac ei acolo, pre limba lor.

Nu pot să nu-i mulÈ›umesc lui Eftimie, care a dovedit că pe drept este numit ÃŽndrăgitul. Omul e un mare strateg, a făcut în aÈ™a fel încât să mă îndatoreze cu vreo ladă de beri. Da’ nu-i nimic, facem să fie bine.

Și doresc să le mulÈ›umesc lui Cornel È™i Mirunei care, deÈ™i informaticieni din ăia, au rezistat o seară întreagă să m-asculte vorbind despre Serbia – È™i-apoi mă È™tiÈ›i cum m-aprind io când vine vorba de-a doua mea patrie mumă.