O explicație mică pentru niște războaie

Patriciu tocmai spune la B1 TV:

Într-o țară în război civil (Libia), pagubele produse instalațiilor petroliere care aparțin unor companii străine sunte zero. Singurele afectate au fost câteva rafinării care aparțineau statului Libian

(ca o notă personală, din ce-am observat eu în ultimii 10-15 ani întotdeauna știe ce spune)

Mile povestea:

în Bagdad, în plin război (…) într-un cartier bombardat, unde pe un ditamai bulevardul rămăsese întreagă (în mod ciudat) o singură clădire. O clădire de sticlă (!!!): ministerul petrolului. (…) zi-le de asta celor care vor spune că americanii au venit aici să instaureze democraÅ£ia.

Îmi dau seama că exprim oarece truism. Americani, petrol, blabla.

Da’ parcă începe să arate ca un pattern. Eu, dacă aÈ™ fi acolo, m-aÈ™ gândi să-l schimb un pic. Că începe să fie vizibil cam pentru orice om cu drept de vot. Din SUA, zic.

24 din 24 ?

La cafenea am doi clienți.

Bine, din fericire pentru noi, cu toÈ›ii, am mai mulÈ›i clienÈ›i – dar ăștia doi sunt speciali.

Ea È™i el. Ea frumoasă, el bogat (nu-i vreun urât nici el, e ok, doar are o voce aparte, da’ nimeni nu-i perfect), amândoi înalÈ›i È™i tineri (între 30 È™i 40 de ani), amândoi isteÈ›i, cred (manageriază destul de bine un business destul de greu, fondat de el). Un cuplu drăguÈ›, după părerea mea. DiscreÈ›i (i-am surprins o singură dată pupându-se, È™i cred că mie mi-a fost la fel de ruÈ™ine ca lor). Oameni faini, da ?

Mno. Nouă ne place să-i bârfim uneori, că el are o maÈ™ină de boier adevărat (da’ adevărat, nu glumă!), ea e chiar foarte frumoasă – È™i are È™i ea o maÈ™ină tare, de pisi, dar tare, mulÈ›i bărbaÈ›i visează o maÈ™ină ca a ei – aÈ™a că am ajuns, fără să vreau musai asta, să È™tiu o grămadă de detalii din viaÈ›a lor.

Îs absolut tot timpul împreună. Locuiesc împreună. Lucrează în același birou. La cafea (de două ori pe zi, ca un ritual) vin împreună. La masă merg împreună. La toate întâlnirile de business (le țin tot la noi, că le place, că-i frumos, răcoare și avem fresh-uri bune) vin împreună. În toate delegațiile pleacă împreună.

Practic, oamenii ăștia sunt împreună 24 din 24.

Și mă gândeam – băi, eu n-aÈ™ putea deloc să fac asta. M-aÈ™ sufoca. Un prieten zice că n-am fost niciodată îndrăgostit cu adevărat, È™i de aia simt aÈ™a. Se poate, nu zic nu. Dar dacă ASTA înseamnă să fii îndrăgostit cu adevărat… well, eu cred că n-am să fiu niciodată.

Pentru că pur și simplu aș avea nevoie din când în când de aer. De puțin timp cu mine. Aș avea nevoie din când în când să-mi fie dor. Măcar un pic.

Numa’ zic.

Husa, prietena iPad-ului

Hai, să-ți iei iPad mai e cum mai e.

Da’ să n-ai o husă cumsecade pentru el e nasol. Mno, aÈ™a cum zic unii că există Mercedes È™i alte maÈ™ini, aÈ™a zic È™i eu că există PDair È™i alte huse.

PDair ăștia au cele mai tari huse de iPad 2 din lume. Evident, părerea mea – dar eu sunt topit după ele.

Spre exemplu, au o husă de piele. Din piele-piele, adevărată. Nu se crapă, nu se descoase, nu are bucăți lipite cu adeziv.

Are un sistem prin care o poÈ›i transforma în stativ. Foarte, foarte util dacă vrei să foloseÈ™ti iPad-ul pentru a scrie mailuri, sau pe blog,  de exemplu. Mai punem la asta faptul că arată mortal, că e rezistentă în timp (cei de la mobiledirect.ro oferă 2 ani de garanÈ›ie pentru ea) È™i că e foarte uÈ™oară È™i oferă protecÈ›ie la È™ocuri – È™i gata, avem husa perfectă.

Word. Perfectă. Plus că, dacă te chinui un pic, intră și primul iPad în ea :)

AFK

Azi ar fi împlinit 36 de ani. Dacă viața ar fi fost altfel, azi eram la Timișoara și beam la Yugoslavia.

Chiar n-are nici o legătură cu asta, dar azi un vis de-al meu s-a încheiat. Un vis prostesc, stupid, ca toate visele mele – dar în care eu am crezut mult.

Nu-i nimic, o să-mi ziceÈ›i pe bună dreptate – aÈ™a-s visele, vin È™i pleacă. Și aÈ™a È™i e. Dar era visul meu.

Azi m-am ciocnit de-o mostră de mică ipocrizie. Nu-i nimic, o să-mi ziceÈ›i iar pe bună dreptate – în viață te ciocneÈ™ti de ipocrizii mari de tot. Și de chestii oricum mult mai nasoale decât ipocrizia.

Dar pentru mine, azi a fost prea mult. Am nevoie de un pic de timp cu mine însumi.

Uneori (rar, din fericire) simt nevoia să fug. Să m-ascund în păduri știute doar de mine din Serbia mea dragă, să nu mai văd chip de om cunoscut și să nu mai aud vorbă românească măcar 1 an. Să vorbesc doar cu mama, tata și Bogdan și-n rest să fiu printre străini.

Uneori, îmi vine să șterg tot. Și s-o iau de la capăt în cu totul și cu totul alte locuri, cu cu totul și cu totul alți oameni.

Și-apoi îmi trece – bănuiesc că toÈ›i avem momente din astea, deci nu-i nimic special. Nimic grav.

Dar simt nevoia uneori să mă uit adânc în mine È™i să văd ce naiba mai e pe-acolo. Nu-i uÈ™or, că-i cam întuneric – È™i nici ochii mei nu mai sunt tineri.

Așa că o să mă înțelegeți dacă, o vreme, o să stau cuminte în banca mea și-o să-mi văd de mine, da ? Doar o vreme, nu prea lungă.

Kthxbye

36

La mulÈ›i ani, frățioare, oriunde ai fi…

Djordje Balasevic – Kao talas

Schimbări în Codul Rutier

Zice că șeful Poliției Rutiere propune niște schimbări în Codul Rutier. După cum urmează:

1. Amenzile să fie mult mai mari. Io unu’ îs total de-acord. Să fie imense

2. Permisul nu se va mai ridica atât de ușor ca acum. Ok, bravo 10.

3. De exemplu, pentru depășire pe linie continuă nu se va mai ridica permisul. Mie, în mintea mea, mi se pare o prostie – pentru depășire pe linie continuă le-aÈ™ lua È™i maÈ™ina, nu doar permisul. N-am o statistică la îndemână, da’ citisem pe undeva că mult la sută din accidente se întâmplă din cauze de depășiri pe linie continuă pe curbe.

4. O să dispară sistemul de penalizare cu puncte, din cauză că-i inutil.

5. Răspunderea contravențională o să aparțină proprietarului mașinii, nu șoferului.

Și preferata mea, citez: “procesul verbal prin care se constata amenda este executoriu, neputand fi contestat”

Stai. Ce ? Deci mă oprește agentul, scrie acolo un cevașilea pe procesul verbal și eu nu-l pot contesta ? Adică dacă el scrie că mergeam în cap și apăsam pedalele cu mâinile, eu NU POT CONTESTA ?

Sper tare că înțeleg ceva greșit. Că altfel, nu-mi sună deloc confortabil să știu că stau la mâna agentului, care poate scrie ce vrea el și eu nu pot face nimic.

O dilemă lingvistică

De-o vreme, diverse asociaÈ›ii antisemite (Liga împotriva defăimării, Centrul pentru Monitorizarea È™i Combatarea Antisemitismului È™i or mai fi È™i altele) cer Academiei Române să menÈ›ioneze în DEx faptul că cuvântul “jidan” este rasist È™i antisemit. Cuvântul fiind deja catalogat drept peiorativ în dicÈ›ionar, dar asociaÈ›iile cu pricina sunt de părere că nu este suficient.

MovitaÈ›ia este, citez: termenul “era auzit de evrei atunci cand erau urcati in trenurile mortii”, referindu-se la masacrarea a sute de mii de evrei romani in cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

AÈ™a o fi. Nu comentez, că n-am priceperea È™i cunoÈ™tinÈ›ele necesare – È™i, implicit, nu mă declar nici pro nici contra acestei idei. Să fie la ei acolo.

Dar am o dilemă.

Dacă te cheamă, să zicem, Jidanu Marian, ce faci ? Vei fi obligat să-ți schimbi numele ? Vei fi arestat, pentru antisemitism ? Sau ?

 

Pregătiri pentru Ice Age. Azi, criosauna

– Băi, nu e normal. Și nu e sănătos. Eu nu mă bag, le ziceam

Și ei râdeau. Naivii…

Păi ziceÈ›i voi – cum vă sună ideea de a vă expune corpul la -180 de grade Celsius ? Nu sună cel puÈ›in greÈ™it ?

Tot drumul au râs de mine. Alina și Răzvan, Oana, Liviu. Că sunt fricos. Că nu mi se poate întâmpla nimic rău.

Mno, mă copii, cine a fost PRIMUL care a intrat în criosaună ? Exact:

E È™i o filmare cu mine, da’ nu pot să v-o arăt, că în jumate din ea o rog pe tanti de-acolo să oprească drăcovenia, că era friguÈ› – È™i mi-aÈ™ strica imaginea de macho dur ca oÈ›elul Krupp.

Criosauna e, pe scurt, opusul saunei clasice. Intri într-un tub, dezbrăcat (nu chiar la ruÈ™inica goală, cu chiloÈ›ei È™i niÈ™te ghete groase de lână). Stai acolo între 100 È™i 180 de secunde, cum te È›ine. Pe tine se pompează, din când în când, jeturi foarte scurte de aburi de azot cu temperatura de -180 de grade. SenzaÈ›ia e foarte asemănătoare cu cea pe care o ai când te bagi la duÈ™ È™i primul jet de apă e rece. Un pic È›i se taie respiraÈ›ia, o fracÈ›iune de secundă. ÃŽn rest, e foarte fain. Da, e friguÈ› un pic, da’ când ieÈ™i simÈ›i, literalmente, că te-ai născut din nou.

Ajută la o infinitate de chestii. SlăbeÈ™ti (arzi 1.000 de calorii la o È™edință – ca o comparaÈ›ie, eu ard 80 de calorii în 15 minute pe bandă – pentru că creierul dă comandă de încălzire rapidă cânt simte frigul ăla), cam 7-10 kg în 10 È™edinÈ›e. E bun pentru recuperare (îți cam trece orice durere), pentru piele, pentru odihnă, pentru de toate.

Criosaună există în București, în Iași, și acum și în Cluj, la Heavenue.

Io zic să-ncercați, e o experiență cu care eu, cel puțin, nu credeam să mă întâlnesc vreodată.

Avantaje nebănuite ale sportului

V-am mai zis că de-o vreme merg la Gimmy, ca să fie bine.

Ei bine – o iau un pic pe ocolite – eu la Cluj locuiesc într-un bloc nou, aflat într-o zonă nouă, aflată în plin praf de construcÈ›ii în plin avânt de dezvoltare economică.  Motiv pentru care se construiesc 3 case/miniblocuri pe o rază de 50 de metri în jurul balconului meu. Oamenii care lucrează la ele sunt extrem de conÈ™tiincioÈ™i. Atât de conÈ™tiincioÈ™i, încât o vreme i-am bănuit că n-ar fi români. Ei încep lucrul cu precizie în fiecare zi la ora 7.15. Dar È™tiÈ›i cum ? La toate cele 3 case, deÈ™i sunt echipe diferite, firme diferite etc. Toate 3 echipele de muncitori încep să lucreze la ora 7.15, de luni până sâmbătă inclusiv. Cu sfinÈ›enie. Ar trebui premiaÈ›i sau ceva.

Ei bine… eu mă trezesc la 6. La 6.45 plec la sală. Când plec eu, e liniÈ™te totală.

Vă dați seama ce țeapă uriașă le trag ? De două săptămâni, nici una dintre echipe n-a mai reușit să mă trezească. De două săptămâni, le dau cu flit la plecare.

Și dacă nu mergeam zilnic la Gimmy, n-aș fi cunoscut niciodată bucuria asta.

Voi, cei care aveÈ›i vecini care dau cu bormaÈ™ina zilnic la ora 8… să mă credeÈ›i, senzaÈ›ia e foarte plăcută. :)

Rețeta unui week-end perfect

#truestory

Ingrediente

  • 2 flăcăi faini, cu idei faine – Groparu È™i Ștefan TeiÈ™anu
  • o pensiune frumoasă într-un colÈ› de lume – Pensiunea Dobra din Gârda de Sus
  • domniÈ™oare, doamne È™i domni cât cuprinde: doamna È™i domnul Chinezu, doamna Marta, domnul Manafu, doamna È™i domnul Gaben, doamna È™i domnul Mihai “Ștefan Murgeanu” Pap, domniÈ™oara Peschetta, domnul Petreanu, domnul Hădean cu domniÈ›a, domnul È™i doamna Eftimie, doamna Groparu, doamna TeiÈ™anu, doamna È™i domnul Ghizi, încă 2 doamne È™i 2 domni ale căror nume acest Crivăț n-a fost în stare să le reÈ›ină (da, aÈ™a-i de tăntălău)
  • opÈ›ional, un Crivăț, după gust

Ca garnitură, o gașcă mortală de prunci fantastici de vârste diferite, multă pădure, un ghețar, două peșteri, aer foarte curat, o zi de luni liberă și lipsă aproape totală a semnalului de telefon sau de internet. Plus o gazdă de excepție

Rețetă

Se pornește vineri dimineață din București către Gârda de Sus. Se înjură bine Valea Prahovei, se face o pauză la Brașov, la o pastramă de berbecuț alături de dl. Petcu, se pornește către Alba, se înjură maxim Primăria din Sebeș, se ia o amendă pentru viteză în pădurile dinainte de Abrud (lol, zic) și se ajunge pe noapte în Gârda de Sus, aproape ultimul din grup.

Se stă la poveÈ™ti în grup restrâns, despre copii È™i bloggeri È™i multe altele, până dimineaÈ›a. Se doarme într-un pat adevărat, cu perne adevărate, nu ca alea de prin hoteluri – se doarme tun, zic.

Se trezeÈ™te odihnit, se uimeÈ™te Groparul un pic cu faptul că acum Crivățul poate face plimbări lungi pe jos fără să se plângă. Meritul Gimmy. Se povesteÈ™te frumos tare cu Groparul respectiv despre viață, oameni, prieteni È™i bloggeri. Se distrează grupul cu un Crivăț cântând “vine raÈ›a”

Se merge la prânz într-o grotă de lângă Peștera lui Ionele. Se mănâncă plăcinte coapte pe lespede și balmoș. Se mănâncă prea multe plăcinte coapte pe lespede. Se merge la somn de frumusețe. Se trezește pe seară. Se regretă plăcintele de la prânz. Se face o plimbare nocturnă cu lumea. Se bagă în patul ăla fain, regretând în continuare plăcintele de la prânz.

Se trezește vioi. Se pleacă la Ghețarul Scărișoara. Se coboară în peșteră pe 270 de trepte abrupte. Se uimește iar Groparul, folosind un Crivăț care urcă cele 270 de trepte înapoi fără să se plângă și fără să se oprească pentru pauze. Chiar și Crivăț se uimește astfel. Foarte tare, chiar. Meritul Gimmy din nou.

Se merge la prânz. Se stă la poveÈ™ti tare faine despre oameni, viață, prieteni È™i bloggeri cu domnu’ Gaben. Se mănâncă porumb la grătar. Se stabileÈ™te în comun acord È™i deplină întelegere cu domnii Groparu È™i Gaben că aÈ™a arată o duminică perfectă.

Se râde, se veselește, se face luni și se pleacă acasă.

Dap. Așa arată un week-end perfect.