Meanwhile in Cluj…

Cât umblam io brambura, niște oameni ce făcea ?

Făcea lucruri de mirare, zic. La Cluj, casa mea de departe, cel puțin pentru moment.

1. Frigăruia bloggerilor

Din câte cunosc eu, Adrian Hădean avea în cap ideea cu frigăruia – record de mulÈ›i ani. Acum a È™i pus-o în practică, cu ajutorul bloggerilor clujeni, astfel că au făcut o frigăruie nu doar gigantică – 101 metri de pui, kaizer, ceapă, ardei, condimentate cu sare, piper, rozmarin, cimbru, boia È™i usturoi – dar È™i (din câte citesc pe ici, pe colo) foarte gustoastă.

Întrucât știu, de pe vremea când povesteam cu Hădean despre frigăruie, ce efort logistic uriaș a însemnat, nu pot decât să-i felicit maxim pe cei implicați și coordonați de Hădean. Bravo 10.

2. Copiii de la TVdece (care nu mă mai iubesc ca-n prima zi, da’ ăsta-i doar un detaliu) au pus la cale un super chef – Movie Party. Care – din ce-am văzut pe alocuri – a ieÈ™it atât de fain, încât sunt un pic invidios că n-am putut ajunge. Evident că s-a găsit È™i-un hater trist, nimerit acolo din greÈ™eală, care să se apuce să dea cu noroi – dar asta-i doar încă o dovadă că a fost tare fain. Bravo 10 È™i lor.

 

Amsterdamin’ 3

Nu m-a dat pe spate oraÈ™ul – desigur, e o chestiune de gusturi – dar, recunosc, are un farmec unic.

Oricum, câteva guidelines pentru cei care n-au fost încă.

– mergeÈ›i cu tramvaiul/transportul în comun prin oraÈ™. E relativ ieftin. Taxiurile sunt maxim de scumpe. Dacă totuÈ™i vreÈ›i să luaÈ›i un taxi, căutaÈ›i-le pe cele care, pe caseta de pe capotă, au un 7×7. Aia reprezintă numărul de telefon al companiei – 777.7777, cu prefixele aferente – È™i sunt cele mai decente taxiuri.

– Nu rataÈ›i o plimbare pe canale cu vaporaÈ™ul.

– nu rataÈ›i muzeele. Muzeul Sexului o să vă dea pe spate. Madame Tussaud e fain. Mai sunt câteva zeci.

– vizitaÈ›i Centraal la pas, relaxaÈ›i

– ÃŽncercaÈ›i berile de care n-aÈ›i auzit. La multe dintre ele n-o vă vă pară rău. Palm e de excepÈ›ie.

– dacă mergeÈ›i cu avionul, musai intraÈ›i în aeroport în Irish Pub-ul de la poarta D10 – Murphy’s se numeÈ™te – È™i încercaÈ›i berea casei, Murphy’s Red. SenzaÈ›ională.

– vizitaÈ›i PiaÈ›a de Flori. Musai.

– vizitaÈ›i Red Light District, coffee shop-urile È™i vitrinele cu prostituate. Să le vizitaÈ›i nu înseamnă musai să È™i încercaÈ›i, dar nu trebuie să rataÈ›i atracÈ›iile turistice cele mai populare ale oraÈ™ului. Oricum, È™i experienÈ›a strict vizuală e de neuitat.

– nu faceÈ›i poze în Red Light District. Nu vă holbaÈ›i îndelungat la prostituate. NiÈ™te băieÈ›i solizi È™i nu foarte simpatici or să se supere rău. Și or să reacÈ›ioneze pe măsură.

– faceÈ›i o vizită la Nel Pub, pe Amstelveld. ÃŽncercaÈ›i o Grolsch nefiltrată. ÃŽncercaÈ›i meniul cu peÈ™te. BucuraÈ›i-vă să vedeÈ›i, printre clienÈ›i, unele dintre cele mai frumoase femei din oraÈ™.

– mâine, pe ebucataria, vă povestesc ce-am mâncat pe-acolo.

Or mai fi.

SenzaÈ›ia maximă pentru mine  – pe o terasă, câteva sute de oameni îmbrăcaÈ›i la fel, cu cămăși albe È™i pantaloni aurii/sclipitori È™i pălării la fel (era ceva paradă) care, era vizibil, nu se cunoÈ™teau între ei, cântau melodia de mai jos. ToÈ›i, în cor. Amazing.

High Impact Friends. Amsterdamin’ 2

Iaca, vine și vremea să vă spun cum a fost la High Impact Friends.

Din ecuația asta scoatem călătoria și orașul, ele vor avea articolul lor propriu. Și vorbim doar despre workshop.

Amu… se întâmplă că eu, de-a lungul anilor, am mai fost (pe ici, pe colo) la câte un seminar de online, la câte o conferință, la câte un workshop. Dar, cu tot realismul, la un eveniment atât de fain È™i de util ca cel făcut de Marta È™i Revista Biz încă n-am fost. Și când zic fain, nu mă refer la cât de bine arăta sala de conferinÈ›e de la West Cord Fashion Hotel, ci la cum au fost cele două zile de discuÈ›ii.

Pentru că a fost prima oară când eu am stat la discuții, în același timp, cu clienții, cu agențiile și cu bloggerii. Cred, sincer, că toți cei care au fost de față au plecat de-acolo un pic mai învățați decât au venit.

Concluzia mea ? ClienÈ›ii ar trebui să-È™i antreneze cel puÈ›in 1-2 oameni pe zona de online (sau să-i recruteze), astfel încât să poată discuta în cunoÈ™tință de cauză cu agenÈ›iile. Ideea de a sări agenÈ›iile e greÈ™ită, câtă vreme există entități care È™tiu exact ce se poate È™i ce nu se poate face cu bloggerii. CombinaÈ›ia perfectă – în foarte umila mea opinie – pentru reuÈ™ita unei campanii e discuÈ›ia client – agenÈ›ie – blogger, la aceeaÈ™i masă.

Un pic m-am întristat când am descoperit că reprezentanÈ›ii clienÈ›ilor (au fost la masă Ursus, KLM, Danone, Recolamp, Grafică È™i Tipar È™i The Group) au doar vagi idei depre bloggeri È™i blogging. “Am descoperit că bloggerii sunt È™i ei oameni” e o replică de referință. Dar m-am bucurat că bloggerii prezenÈ›i – Chinezu, Sebastian Bârrgău, Vlad Petreanu, Cristian Manafu, Victor Kapra, Cristian Șutu, Radu Băzăvan, DragoÈ™ Stanca, Alexandru Negrea È™i, mă scuzaÈ›i, eu – le-au schimbat cumva viziunea. ÃŽn bine, zic.

Una peste alta, High Impact Friends n-a fost doar una dintre cele mai faine întâlniri la care am participat, a fost È™i una dintre cele mai eficiente È™i utile – È™i sunt cumva convins că toÈ›i cei care au participat sunt de-acord cu mine.

Și înțeleg că Revista Biz mai pune la cale și alte minuni de genul ăsta :)

(am furat poza de la Victor)

Adevărata poveste a lui Bibi. Bibi Holland

Da, am ajuns înapoi. Viu. Am supravieÈ›uit celor 2 drumuri cu avionul – ba al doilea chiar mi-a plăcut, ca să fiu sincer. Nu, n-o să mai zbor niciodată cu avionul.

Am să vă povestesc și cum a fost la High Impact Friends, și cum a fost prin Amsterdam, chiar în seara asta. Și am să vă arăt și ce-am mâncat pe-acolo, mâine.

Până atunci, însă, am să vă spun adevărata poveste a lui Bibi Holland.

Ea este Bibi Holland.

Când umblam după suveniruri prin centrul Amsterdamului, Andreea È™i ochii ei bestiali au văzut-o pe Bibi È™i pac! “Andrei, n-o È›ii un pic, să-i fac poză ? că eu am o prietenă, Bibi, È™i… “.  Ei bine, eu, suflet sensibil, cum mă È™tiÈ›i, am È›inut-o pe Bibi Holland în braÈ›e să-i facă Andreea poză. Asta e poza:

Nesurprinzător deloc, Andreea – om serios, cu tot cu ochii ei bestiali – a arătat poza tuturor (deh, È™tiÈ›i vorba aia cu facerea de bine). Și unii indivizi din online (nuuuuuuuuuuuu, nu Cristi Manafu, nu Chinezu, nuuuuuuu, nu la ei mă refer!) au crezut că mă pot È™antaja cu această poză.

Ei bine, nu! N-am nici o problemă să miros flori, să port tricouri roz sau să țin o păpușă în mâini, pentru că sunt foarte sigur de sexualitatea și masculinitatea mea. Și toate astea reprezintă latura mea sensibilă.

Așa că iată, așa s-a născut acest articol despre mine și Bibi Holland

Amsterdamin’ 1

Așa arătam înainte de plecarea către High Impact Friends

Poza e de la Cristi Șuțu și e făcută la Foto Union.

A, să nu uit: am supravieÈ›uit zborului cu avionul. La dus, cel puÈ›in. Adică nu doar c-am supravieÈ›uit. A fost chiar ok – bine, a fost un zbor liniÈ™tit, fără turbulenÈ›e, fără nimic. Dacă È™i la întoarcere va fi la fel, o să declar fericit că KLM e o companie de excepÈ›ie.

Desigur, asta nu înseamnă că s-a schimbat ceva.

ÃŽn rest… what happens in Amsterdam stays in Vegas.

Dacă aș fi personaj de piesă, cine aș fi ?

Dacă tot sunt vremuri de Festival (InternaÈ›ional, de Teatru, la Sibiu) hai să ne râdem un pic. Ăăă… de mine, zic. Să ne râdem de mine. Un pic. Să nu sărim calu’, totuÈ™i.

Deci – dacă aÈ™ fi un personaj dintr-o piesă de teatru, cine aÈ™ fi ? Evident, cu motivaÈ›ie :)

Autorul răspunsului care mă va face să râd atât de tare încât să uit că peste câteva ore mă sui în avion, primeÈ™te – cu sprijinul Jurnalul NaÈ›ional – două cărÈ›i (Vasile Alecsandri – Teatru, I. L. Caragiale – Teatru) È™i DVD cu “O scrisoare pierdută”, varianta din 1953 cu Beligan È™i Birlic.

A, È™i asta repede, azi – că după aia mă sui în avion È™i cine È™tie ce se mai întâmplă :)

Protecția e folositoare

Gata, acum, că v-am făcut să vă gândiți la prezervative și sex, am să vă zic ceva.

Poate o să vi se pară surprinzător, mai ales celor care mă cunoașteți, dar eu sunt așa, cam paranoic.

Adică paranoic… poate sună prea urât. Să zicem că sunt foarte precaut. Niciodată nu las lucruri în maÈ™ină (nimic de care să-mi pară rău, că altfel am sticle goale de apă È™i pachete goale de È›igări). Niciodată nu las maÈ™ina descuiată, nici măcar 5 secunde, nici măcar dacă merg la doar 5 metri de ea. Nu sunt mulÈ›umit de alarma de la maÈ™ină, că mi se pare că e prea tolerantă (porneÈ™te doar dacă se deschide vreo ușă sau se sparge vreun geam, când eu aÈ™ vrea să pornească doar dacă se uită cineva urât la ea). Ca să nu mai zic că n-am liniÈ™te dacă n-o parchez undeva de unde s-o văd clar din casă.

La casă, la fel. Nici dacă ies până la vecina de vizavi nu las uÈ™a descuiată (noroc că unde stau acum uÈ™a se încuie automat în urma mea). Când plec mai mult de 10 minute de-acasă, o închid total, cu toate încuietorile posibile – păi dacă vrea cineva s-o spargă, măcar să muncească, să nu fie totul aÈ™a, pe tavă.

Nu știu de ce sunt așa, nici nu mă chinui prea tare să aflu. O fi c-am crescut în Brăila, oraș recunoscut pe plan mondial pentru nivelul scăzut de infracționalitate (not!), o fi pentru că am stat 7 ani în București și am auzit tot felul de povești (vărului meu i-au spart casa cu el în casă, și el a aflat după ce-au plecat). Nici nu conteză.

Cert e că sunt maxim interesat de orice sistem de securitate posibil. Din lume. Și când sistemul vine la pachet cu monitorizare și alte chestii, cum e cel de la Securitas sunt chiar și mai interesat.

Adică, ziceÈ›i voi, nu-i ok să ai un sistem de securitate bine pus la punct acasă, la birou, sau pe unde mai ai lucruri de valoare ? Că eu m-aÈ™ descurca fără una, fără alta, da’ dacă aÈ™ rămâne fără laptop, aparat foto sau scule de bucătărie, ar fi vai È™i-amar de mine.

Dacă vă interesează ideea, folosiți cu încredere formularul de mai jos. O să primiți informații chiar de la sursă

Cât costă un domeniu ?

De curând s-a lansat un site – bursadedomenii.ro – unde se vând – nu-i aÈ™a ? – domenii.

După ce-am intrat pe el È™i-am văzut tot felul de aberaÈ›ii la niÈ™te preÈ›uri uriaÈ™e – postulpastelui.ro costă 1.000 de euro ? FOR REAL ? – mi-am amintit că, de câțiva ani, am niÈ™te domenii care stau degeaba rău de tot.

transilvanianews.ro și prnet.ro. Parte a unor mărețe planuri de cucerire a internetului românesc, care existau în capul meu prin 2007, au rămas în paragină și uitare.

Și mi-am zis – păi nu mai bine le-aÈ™ vinde ? Decât să le È›in blocate aiurea, nu mai bine cineva poate o face ceva cu ele ?

Ei, și-acum vine dilema. Ok, le vând, dacă le-o vrea cineva. Dar cât să cer pe ele ? Încă nu mi-am pierdut mințile, ca cel de mai sus, să cer mii de euro pe niște chestii care, practic, s-ar putea să nu folosească nimănui.

Deci vă întreb – cât costă un domeniu ?

Întrebare tâmpită

așa, de prima zi după apocalipsă

Dacă folosim frecvent maică-mea, soră-mea, nevastă-mea, bunică-mea, colegă-mea n-am putea, oare, extinde pronunția și în alte domenii, astfel încât să spunem mașină-mea, amantă-mea, bicicletă-mea, semnătură-mea, cămașă-mea ?

Sau – de ce nu ? – să forțăm la beră-mea È™i vodcă-mea ?

O vom salva pe Alia – 2

De azi, dacă vreți s-o ajutați pe Alia (povestea ei e aici) o puteți face și prin PayPal. Și de săptămâna viitoare, sperăm, or să fie disponibile și numere de telefon la care se poate suna pentru donații.